Cum i-a spus cândva Xi Jinping lui Putin, la o primire pe aeroport: „pregătește-te, prietene, că vor urma schimbări cum nu s-au mai văzut într-o sută de ani”. Ei, nu despre așa ceva e vorba, dar se mișcă niște plăci tectonice la nivel global. America își ajustează țintele și va rămâne exportatoare de ideologie în feuda sa, Europa, pe care o vrea sub un control mai strâns, dar după noi comandamente.
Sau ca în bancul cu tancurile rusești, care intrau în Praga cu un steag american în 1968: se adunau cehii strigând: „freedom, freedom!” și din ele ieșea rusul: „etă niet fridăm, etă karnaval!”.
Patronul Meta (include Facebook, Whatsapp, Instagram), Mark Zuckerberg a întors armele. Am consemnat deja că a avut întâlniri cu Donald Trump și că a dat deja un peșcheș absolut simbolic de 1 milion de dolari. Ieri a ieșit cu o filmare „șocantă” despre cum își toarnă cenușă în cap că a greșit, a cenzurat fără milă. (N-a zis și că: „în nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna statului care m-a hrănit, și am blocat președintele Americii în 2020!”. Dar mesajul e fix ăla.)
Schimbarea se vrea atât de mare, încât mută centrul cenzorilor din fieful democrat California, în cel republican, Texas. Și va renunța la „verificatoarele de adevăr” pentru a șterge postări și conturi. În schimb, adoptă varianta lui Elon Musk de „note ale comunității”. Adică tot ceva similar, dar o idee mai democratică, pentru că verdictul nu e bătut în cuie de o singură instanță (să zicem o femeie cu părul albastru și sex fluid in California). Ci utilizatorii pot să voteze dacă li se par utile precizările, care contrazic o postare ca potențial înșelătoare.
Mesajul de 5 minute al lui Zuckerberg merită ascultat cu atenție, pentru că dă niște semnale destul de complexe. Mai întâi, se întoarce la idealurile „libertății de exprimare”, feștelite chiar de el atâția ani, împreună cu statele paralele de pe glob și tot felul de organizații de presiune. Alt semnal, e că o lasă mai moale cu cenzura politică și se concentrează pe părțile cu adevărat nefaste: terorism, droguri și exploatarea copiilor. El cică asta a vrut să oprească, dar cum se spunea și în autocritica de la Partid, „s-au făcut și greșeli”…
Pentru început, „verificatoarele de conținut” sunt scoase pentru publicul american. Dar, atenție, vrea să se alăture ideii de a face export de libertate americană în alte părți ale globului. E ca un fel de a aduce „democracy”, dar fără bombe și în țări fără petrol. „Vom lucra cu președintele Trump să presăm guvernele din restul lumii, care se întorc contra companiilor americane.” (E destul de explicit că e vorba de măsurile amenințate de Comisia Europeană, pentru că e mai greu de imaginat că astfel de presiuni țin în China, Rusia, Iran sau poate nici în Brazilia.)
Lista de lucruri unde cenzura pe Facebook va deveni mai permisivă e surprinzătoare: discuția despre imigrație, politicile de gen, care „au pierdut contactul cu discursul public”. Am vrut să fim mai „inclusivi”, dar am închis gura unor oameni cu alte idei.
Dar ce te faci că Europa are deja instituții de stat, care pedepsesc exprimarea acestor idei cu amenzi și pușcărie? Te exprimi ca în America, pe un site american, dar îți bat la ușă mascații de la tine din țară.
Altă promisiune a lui Mark Zuckerberg e că va permite mai multă audiență pentru „discursul civic”. Cică până acum l-au restricționat ca să nu fie lumea deranjată. Ce vrea să spună e că oamenii cu păreri neconforme vorbeau fără să-i audă decât cine îi căuta în mod activ. Erau „shadow-banned”, puși în umbră, fără a fi explicit interziși. Li se dădea senzația descurajatoare că nu interesează pe nimeni ce au ei de spus, în timp ce prostioarele altora erau împinse în față.
„Se pare că suntem într-o nouă eră și primim semnale că oamenii vor să vadă acest conținut din nou…”. I-auzi! Numai bine ce se terminară alegerile prin America și urmează altele prin Europa…. că lumea vrea și lucruri mai altfel… cât să fie schimbate niște regimuri cu unele mai clar aliniate la politica lui Trump. (De fapt, cu ce pretinde el că susține, pentru că pe afară e vopsit gardul, înăuntru e leopardul.)
Lucrurile sunt departe de a se opri aici, de fapt, e doar începutul. Elon Musk a început, de facto, să se comporte ca George Soros, ideologul – sponsor al noii administrații prezidențiale. Și, la fel ca Soros, face export de ideologie, deși deocamdată mai dezorganizat, prin mesaje haotice date în public, nu prin rețele migălos construite în culise. Doar că acele rețele se pot preda și cu totul.
Elon Musk s-a implicat în mai multe alegeri. În Argentina, l-a susținut pe Javier Milei, cel convertit în lacrimi la iudaism, care de un an duce o politică de austeritate extremă, care a domolit inflația și a scufundat majoritatea cetățenilor sub pragul de sărăcie. În Germania dă semnale că susține AfD-ul critic cu euro-birocrații, condus de o lesbiană inter-rasială. Mai nou se avântă și în compromiterea liderului laburist (care nici nu e greu de compromis) și ar vrea chiar o forță de opoziție ceva mai agresivă decât ce oferă bonomul Nigel Farage.
E o chestiune de timp până când vom vedea mesaje explicite și pentru cine va fi pus la noi să joace rolul suveranistului. (Improbabil să apară altul.) Suveraniștii noștri au dezlegare să-l atace pe Soroș și să se gudure pe lângă stăpânul Trump. Până și Lasconi îi scria să o creadă că nu e fata lui Soros. Parcă asistăm la căderea dictaturi: apar comuniștii care dau vina pe dictatorul Soros și sinistra lui Ursula. Ei ne-au pus. Față de noua axă de forță America-Israel, rămânem tot slugă supusă.
Între timp, globalistul Justin Trudeau a clacat și Donald Trump a început să manifeste ambiții imperialiste. Vorbește de anexat Canada, Groenlanda și Canalul Panama. Doar de recuperarea suveranității americane de la lobby-ul marelul capital nu vorbește. Ambițiile noii administrații sunt atât de bizare, încât, și dacă nu aduce imediat suveraniști la putere, scoate suveranismul din mondialiști. De exemplu, ministrul de Externe al Franței, din echipa Macron, i-a replicat lui Trump că Europa nu va admite să îi fie atacate granițele suverane.
Ultimele din ieșiri s-ar putea să fie doar perdele de fum, după ce s-a compromis dramatic în fața alegătorilor lui Trump, susținând alături de indianul Vivek Ramaswamy importul de angajați mai ieftini din India. Chiar electoratul MAGA își pune întrebări despre patriotismul acestei caste de tehno-oligarhi sau tehno-feudali, cum li se mai spune.
Un cercetător amator cu multă răbdare a făcut o statistică a persoanelor cu care interacționează Elon Musk pe propria platformă. Și a constatat că, din cei cărora le redistribuie mesajele sau le amplifică lăsând câte un comentariu, 33% sunt de origine evreiască. O supra-reprezentare, față de 2% proporție în populația generală americană. E vorba de o mediatizare considerabilă, ținând cont că Elon Musk are 200 de milioane de urmăritori online și a modificat algoritmii încât să fie mai vizibil pe propriul site și să fie blocați cei care îl contrazic.
Nu e un aspect chiar marginal, având în vedere că noile mișcări de dreapta sunt deseori critice cu islamul dar favorabile statului Israel. Trecerea de ștafetă de la Soros la noul Zuckerberg și Elon Musk nu e una chiar atât de abruptă.
Apele sunt atât de tulburi, încât până și proxenetul virtual Andrew Tate, reținut în România, a anunțat că își face partid și va candida în Marea Britanie. Sigur, nu e o candidatură serioasă, dar produce câteva știri. Tate a cochetat de mai mulți ani cu mesaje incorecte politic și, pe lângă amăgirea fetelor ca să facă pornografie online în folosului lui, a simulat și convertirea la islam sau la creștinism. De fapt, se comporta ca un lider de sectă, sub influența coordonatorului său, Myles Sonkin (nume de scenă Iggy Sammuelson), personaj de culise ignorat de procurori. Îți vine să spui ca Băsescu: măi, Rishi Sunak, ce blestem o fi pe Anglia asta să treacă de la un indian la un afro-american cu înfățișare mongolă?
Destul de straniu, după anunț, miliardarul Bill Ackman a scris că „se schimbă lucrurile”. Ulterior, a șters postarea și a revenit cu precizarea că nu e o susținere a candidaturii lui Tate, doar o remarcă privind magnitudinea schimbării. Bill Ackman e un caz care seamănă izbitor cu cel al lui Mark Zuckerberg, cu care împărtășește aceeași credință. A fost mulți ani sponsor al universităților de top americane, unde se promovau ideile marxismului cultural de tip woke. Dar a întors foaia când în campusuri s-au ținut proteste pentru încetarea focului în Gaza și Bill Ackman le-a scris public rectorilor (unii demisionați între timp) că le taie sponsorizările, dacă mai tolerează așa ceva. Acum spune că a devenit anti-woke.
Recent, și Bill Ackman s-a alăturat cercului condus de Elon Musk, de susținători ai lui Donald Trump. E posibil ca una din mizele schimbării de putere în Marea Britanie și poate în alte părți prin Europa să fie pregătirea unui război cu Iran. Cel puțin britanicii au fost nelipsiți în aventurile din Orientul Mijlociu sub umbrelă americană.
Sursă: evadare.ro
