Autor: Adrian Severin
1. Nu vă luați după sondaje. Trebuie așteptată numărătoarea finală a voturilor.
2. Scorul fiind, oricum, strâns, voturile venite din străinătate, care nu au fost luate în calculul sondajelor, pot fi decisive.
3. Sistemul electoral german nu asigură o corelare exactă a votului popular exprimat în favoarea unui partid cu numărul de mandate obținute de acesta. În consecință, este posibil ca, în cele din urmă, CDU să obțină mai multe mandate decât SPD. Or, numărul de mandate este cel care contează.
4. Este probabil că SPD plus CDU vor aduna împreună circa 50% din mandate, fără a fi sigur că vor depăși pragul majorității necesare pentru formarea guvernului. În orice caz, dacă ar ajunge la cifra majorității absolute aceasta va fi la limită, deci prea fragilă pentru a constitui baza necesară unei guvernări stabile.
5. În aceste condiții refacerea actualei coaliții de guvernământ, CDU-SPD, este problematică, mai ales dacă social-democrații, invocându-și avansul minim, ar cere postul de cancelar.
6. SPD nu prea are cu cine să se coalizeze pentru a forma majoritatea (eventual, în afara CDU). O coaliție cu verzii este insuficientă, iar și numai simpla încercare de atragere în această coaliție a partidelor de extremă (anti-sistem) ar fi pe cât de inutilă, pe atât de compromițătoare.
7. Dimpotrivă, CDU are posibilitatea formării unei majorități relativ confortabile cu Democrat-Liberalii și Verzii, în cadrul căreia nu ar avea mari probleme să își păstreze postul de cancelar. Cum vor putea după aceea guverna împreună, este o altă problemă.
8. Trebuie să ne așteptăm, așadar, la negocieri lungi și complicate pentru formarea noului guvern. Dincolo de detalii, guvernul care va ieși, construit în cadrul oferit de opțiunile electoratului german, va fi unul care va continua și întări politica Berlinului din epoca Merkel, favorabilă: i. neo-imperialismului german în Europa (Europa germană va fi preferată Germaniei europene); ii. ieșirii din legatura strategică transatlantică (America out); iii. definirii unui nou Ostpolitk care să echilibreze antanta cordială germano-franceză de la vest, cu un parteneriat strategic germano-rus la est (Russia in); iv. consolidării raporturilor economice și nu numai cu China; v. renunțării la identitatea culturală a națiunilor și promovării relativismului identitar în toate planurile (colectivizarea culturii și a conștiinței identitare).
9. Mandatul dat de un electorat tot mai confuz și mai puțin empatic reclamă mai mult protecționism național, mai mult globalism și mai mult egalitarism cultural. Cum se vor putea împăca aceste exigențe este greu de spus. Mai degrabă, contradicțiile dintre ele vor împinge către un nou război general.
10. Chiar dacă CDU a înregistrat cel mai slab scor electoral de la război încoace, politica lui Merkel a primit o tristă, amenințătoare și relativ surprinzătoare confirmare. Este interesant de observat că măsurile antidemocrate și lipsirile de libertate impuse de guvernul CDU-SPD condus de Angela Merkel, sub acoperirea Pandemiei Covid 19, precum și „tunurile” pandemice nu au fost sancționate, vechea coaliție fiind „recompensată” cu un frumos total de 50% din voturi. Merkel pleacă, dar merkelismul merge mai departe. Demerkelizarea mai are de așteptat. Să sperăm că nu va aștepta o altă vărsare de sânge în Europa.
11. Chiar dacă SPD a obținut un relativ succes și s-a redresat într-o anumită măsură (după dezastrul în care îl adusese sforarul veleitar Martin Schulz) și chiar dacă s-ar ajunge la un guvern de coaliție cu un cancelar social-democrat, pentru PSD-Ciolacu aceasta nu va aduce nici un beneficiu. PSD nu mai este și nici nu este considerat a fi un partid de stângă democrată autentic, nu mai joacă nici un rol și nu se mai bucură de nici un respect în familia stângii europene și internaționale, iar liderii săi nu mai au nici un fel de contacte personale de încredere cu reprezentanții de vârf ai SPD.
12. Singurul care are contacte în zona germană, ca membru al Grupului de la Cluj, este Vasile Dâncu, dar numerele de telefon pe care le are sună la CDU, iar nu la SPD. Liderii SPD cu interese de afaceri în România obișnuiau să îl cultive pe KWI; dar pentru afaceri favorabile străinilor și păgubitoare pentru români, nu există un om de mai mare încredere decât Vasilică Cîțu, care nu degeaba a preluat președinția așa zisului PNL.
