Autor: Cozmin Gușă
O dronă, două ipoteze, trei concluzii. Ce ar fi de făcut? Care este contextul în care ne aflăm, începând de ieri, cu un popor extrem de speriat, observând și conștientizând, abia acum, faptul că România chiar poate să fie lovită din punct de vedere militar. De fapt, prieteni, contextul românesc este de stat amenințat militar în mod curent, concomitent cu faptul că noi, ca stat, suntem total neputincioși din punct de vedere militar în a ne apăra în fața amenințărilor.
Vă amintiți cu siguranță că, din momentul în care CSAT a decis că suntem solidari cu America referitor la atacarea Iranului, v-am explicat în mod repetat că noi, România, am devenit țara cea mai expusă din Europa la atacuri militare, unele, pe de-o parte, cauzate de frontul ucrainean, unde suntem solidari cu regimul Zelenski, iar de acolo, bineînțeles, suntem amenințați de către Rusia lui Putin, care se află în război cu Ucraina, celelalte atacuri fiind posibile oricând chiar din Iran. Noi ne-am dus la război și cu Iranul, un Iran ale cărui rachete au capabilitatea să poată lovi oricând și teritoriul nostru – am făcut demonstrația în repetate rânduri. Teritoriul nostru nu a fost lovit și nu s-a întâmplat acest lucru, până ieri. Dar ce a fost până ieri, în ultimele zile? Vă amintiți că la Gold FM, în ultima săptămână, zi de zi, am discutat degenerarea războiului ucrainean și ce ar putea să fie făcut. Am semnalat și faptul, trecut sub tăcere în presa noastră, că acea convorbire telefonică dintre Serghei Lavrov și omologul său american, Marco Rubio, în care îl informa Lavrov că Rusia, ca represalii la morții pe care ucrainenii i-au generat în Lugansk, acum vreo 10 zile, această Rusie va ataca complexul militaro-industrial ucrainean, cartierele generale militare, cele situate în Kiev și în proximitatea Kievului. Și, pe drept urmare, atât personalul american, cât și personalul diplomatic din toată lumea a fost anunțat să se retragă din Kiev pentru că vor urma aceste lovituri care, oricât de bine țintite ar fi, ar putea să lovească ambasade, spații consulare și să moară oameni care nu sunt angrenați în războiul ruso-ucrainean.
Referitor la România, miercuri după-amiază, ambasadorul rus, Lipaev, s-a prezentat la Ministerul Afacerilor Externe, condus de Oana Țoiu, și a repetat în alți termeni acest anunț, în care a spus: „Solicităm ca personalul diplomatic român să fie retras din Kiev, pentru că altfel vor fi morți inutili”. Dar se poate întâmpla pe acest front. De ce am înlănțuit convorbirea telefonică cu anunțul ambasadorului rus? Pentru că Marco Rubio a luat doar notă de faptul că rușii vor ataca Kievul. N-a spus „aveți probleme cu noi, cu America, dacă veți ataca”, pur și simplu au luat notă, ceea ce Ministerului Afacerilor Externe de la noi, Guvernului României, Administrației Prezidențiale, CSAT‑ului, trebuia să le spună că suntem fără apărare în caz că acest război va degenera, fără apărare din partea americană, pentru că la altfel de apărare noi nu ne putem aștepta. Se tot glumește cu forța militară a Rusiei. Propaganda vorbește prostii. Forța militară a Rusiei, cea de tip convențional, atenție, este de cel puțin 10 ori mai mare decât forța însumată a statelor NATO din interiorul Uniunii Europene, adică a acestui NATO european care și-a ales el să apere Ucraina. Numai că n-are cu ce. Este mult mai slab. Conferințele, strigătele lui Mark Rutte, ale Ursulei von der Leyen, nu ajută la nimic. Toate aceste lucruri vi le-am spus ca să înțelegeți că acesta este contextul.
Și, ieri, a picat o dronă. O dronă care pare rusească, poate că și e, este cu încărcătură. Din fericire, n-a murit nimeni, această dronă fiind, de fapt, reperul după care ne dăm seama că România stă agățată într-un fir de ață. De ce? Pentru că a pornit o isterie generalizată, fără ca lumea implicată în decizie să considere că ar fi ceva de făcut. Ăla, Miruță, de la Apărare, singurul lucru pe care l-a găsit să-l facă a fost să cheme jurnaliștii la Direcția de Informații Militare de la Ministerul Apărării, să se convingă că drona este rusească. O dronă a dat peste cap o țară.
Sunt două ipoteze referitoare la dronă. Ipoteza oficială, conform căreia drona este rusească, care până la urmă a fost confirmată și de către Nicușor Dan, aflat la fața locului, la Galați, care însă a explicat că această dronă rusească a ajuns pe blocul din Galați într-un mod aleatoriu, fiind deviată de la traseul ei de atac de atacurile ucrainene, care, sigur, voiau să distrugă această dronă. Nu s-a nimerit. Deci, drona este rusească, dar nu există nicio dovadă că rușii ar fi dorit să bombardeze România, Galațiul, cu drona respectivă, iar ăsta a fost narativul de toată ziua, ieri, în România, că ne atacă rușii.
Sigur că mai există încă o ipoteză, pe care nu putem să o neglijăm, dar pentru care nu există dovezi deocamdată: atacul sub steag fals din partea Ucrainei, a regimului Zelenski, de fapt, un regim speriat, îngrozit, în ultima săptămână, de când rușii l-au anunțat că s-a terminat cu joaca și că faptul că el a ucis civili în Lugansk, care aparține acum Rusiei, va fi plătit prin distrugerea complexului militaro-industrial al Ucrainei, prin cartierele generale dărâmate, prin bombardamente precise, în care rușii vor folosi, finalmente, armamentul lor convențional, sofisticat, care nu poate să fie detectat. Zelenski spera, probabil, ca americanii să spună: „Stop! Stop, băi Putin! Nu trage! Că e Zelenski al nostru acolo și sunt ucrainenii, care sunt frații noștri.” Americanii n-au spus nimic. De aici transpare ipoteza unui atac sub steag fals, prin care să se poată genera o solidaritate nouă cu Ucraina și o posibilitate ca atacul anunțat încă de acum aproape o săptămână al rușilor asupra Kievului să nu mai aibă loc. Și nu s-a ales Polonia, pentru că Polonia este o țară foarte bine pregătită militar, peste Ucraina în acest moment, pentru că este mai organizată, nu știu dacă este și mai dotată, ci s-a ales România, statul slab, de care toată lumea zice că are grijă, dar de la conducătorii noștri până la șefii noștri de la Bruxelles, nimănui nu-i pasă.
Trei concluzii am zis:
1. Toți românii trebuie să priceapă, după incidentul de ieri, că treaba este într-adevăr foarte groasă. Suntem vizați în fronturile de război unde am decis să facem parte: frontul ucrainean și frontul iranian. Întâmplarea, subiectivismul, faptul că rușii sunt ortodocși și se uită altfel la România, faptul că avem relații tradiționale vechi cu Iranul și nici ei nu vor să degenereze acest război, toate acestea ne-au făcut până acum să scăpăm. De ieri trebuie să înțelegeți că nu putem scăpa așa, pe sub radar, să îi înjurăm pe toți, să facem treburi nepermise, să mergem la două războaie și să nu pățim nimic, să fie pace în România. Nu se poate să fie pace. Vrei să te duci la război cu Ucraina? Îți asumi că dușmanul Ucrainei, Rusia, te poate ataca. Ești pregătit? Bine. Nu ești pregătit? Nu te mai duce la război. Retrage-te. La fel cu Iranul. Deci e groasă, suntem vizați de război.
2. Dacă mai avea cineva îndoieli, de ieri este clar că nu suntem în stare să facem față, din punct de vedere militar, nici măcar unui mic atac cu dronă, care este o glumă. E ca și cum, pe vremuri, la un război serios, cineva trăgea cu praștia și îl lovea pe conducător în cap cu praștia, iar conducătorul ăla declara: „Gata, am fost înfrânt, că m-a lovit unul cu praștia în cap.” Din punct de vedere militar, suntem dezorganizați, suntem fără dotare. Când cumpărăm armament, cumpărăm armamentul vechi al celor care ni-l bagă pe gât pentru ca să ne ia banii; un armament care nu este în stare să facă față nici măcar acestor drone, darămite, dacă, Doamne ferește, inamicii noștri se apucă să tragă în noi cu armamentul convențional (nu vorbesc despre armamentul nuclear) nedetectabil și mega-distrugător. În cazul nostru nu vorbim decât despre bani pierduți, dați, tain, străinilor. Vreți să vă mai amintesc cum au căzut MIG‑urile românești când s-au ridicat la începutul războiului ucrainean? N-are rost. Și am mai văzut ceva, în capitolul acestei concluzii interne: avem comportament de babuini, atât liderii, cât și cetățenii. Ne batem între noi. În fața acestui atac cu dronă și a acestui incident care a creat emoție, imediat, din cursul dimineții de ieri, reflexul a fost cu „Ba pe-a mă-tii!”. Dă-i! Dă-i lui Bolojan! Dă-i lui Nicușor! Dă-i lui ăla! Dă-i Ministrului Apărării! Dă-i fostului Ministru al Apărării! E ceva care este grotesc. Și cei din exterior, când ne privesc, nu pot decât să fie îngroziți de atâta prostie și spectacol grotesc, așa cum v-am spus.
3. Să știți că aceste declarații ale Rusiei și convorbirile telefonice înseamnă că, de fapt, Rusia testează NATO european în această perioadă. Chiar prin invitația de a-și retrage personalul diplomatic, prin răspunsul tâmp al țărilor Uniunii Europene: „Nu, noi ne păstrăm oamenii acolo să facă pe eroii la Kiev.” Dar atenție: rușii fac asta după ce s-au asigurat că americanii nu se bagă. A, ambasadorul Statelor Unite la Uniunea Europeană a fost solidar cu România și a declarat… Așa și? Americanii nu se bagă. Probabil că în următoarele zile Kievul va fi lovit la nivelul instituțiilor de comandă, poate nu doar militare, ci și politice, la nivelul întreprinderilor care construiesc drone sau muniție sau altceva, câte or mai fi pe acolo, că nu se știe cu precizie. Dar este de văzut, din acest punct de vedere, și ce se va petrece cu Zelenski &co., cu tovarășii lui, pentru că lațul s-a strâns, ei încurcă geopolitica lumii, așezarea noii ordini mondiale, corupția este până la cer, dovedită. Deci, țineți minte: Rusia până acum doar a testat NATO.
Ce ar fi de făcut? De făcut ieri, pentru România, era ca, în mod oficial, de la nivelul Ministerului de Externe și de la nivelul Administrației Prezidențiale, de la nivelul Guvernului, rușii să fie întrebați noaptea, oficial, atunci când s-a petrecut, după două dimineața, dacă sunt implicați, dacă își asumă. Că poate ne-ar fi răspuns: „Dom’le, ne asumăm, e a noastră, ne cerem scuze și vă trimitem și două vapoare cu vodcă, drept compensație.” Și atunci n-ar mai fi fost această isterie generală: „Că vin rușii peste noi, ne atacă rușii.” Le-ar fi dat posibilitatea să răspundă. Sau puteam să avem surpriza să spună: „Da, este a noastră, v-am tras-o intenționat, ca să stați cuminți. Să vă învățați minte să nu mai ajutați regimul Zelenski, pentru că ne încurcați.” Ce-am făcut noi cu isteria generalizată că vin rușii, iar noi suntem total nepregătiți, și apoi cu închiderea Consulatului de la Constanța și expulzarea consulului, astea sunt prostii de regim condus de către babuini, cum v-am spus mai devreme.
Totuși, ce ar fi de făcut? Doar un singur lucru, prieteni: să ne încadrăm urgent, diplomatic, pe axa Washington-Moscova. Da, da! Acolo unde, bineînțeles, la Moscova nu mai avem deloc legături, la cât i-am înjurat, la ce probleme le-am făcut, iar la Washington ați văzut cam ce fel de legături există, de trebuie să plătim o companie de lobby ca să ne asculte cineva pe acolo, să pară că aude de România. De ce spun că trebuie să ne încadrăm urgent, din punct de vedere diplomatic, pe această axă? Pentru că, așa cum v-am spus încă de acum un an, la Marea Neagră funcționează înțelegerile Trump-Putin. Din punct de vedere geomilitar, zona Mării Negre este coordonată în baza acestor înțelegeri. Da? „Marea Neagră, lac rusesc”? Da, acum da. A ajuns să fie lac rusesc în urma războiului ucrainean și cu acordul americanilor. Europa nu se poate apăra pe sine, d-apoi să mai apere un aliat bleg, cum este România, care mai mult încurcă. A, poate să fie folosită România ca proxy. Românii, carne de tun. Și așa mai departe. Ce să sperăm noi de la Uniunea Europeană? Ce să sperăm de la această Europă? Tratatele au devenit doar vorbe în ultimele decenii și ați văzut pe pielea mai multor state care au eșuat. Cel mai bun exemplu este statul ucrainean, în urma faptului că aceste tratate nu se mai respectă. Iar de aici vine o responsabilitate. Da, putem să vorbim despre noul guvern, care va fi impus probabil săptămâna viitoare. Da, dar de pe aceste aliniamente. Dacă guvernul nou e impus tot după criteriile „să punem oameni obedienți Bruxelles‑ului, care să dea frumos din coadă și să-și arate unghiile tăiate cu mâinile puse pe batistuță”, va fi un mare dezastru. Sau de-ăia fricoși: „Aoleu, îmi dă în palmă tanti Ursula sau nenea Rutte.” Nu! Guvernul nou, în contextul incidentului de la Galați și al conștientizării faptului că suntem praf, trebuie să fie un guvern pragmatic, care, doar diplomatic (pentru că militar, uitați, e nevoie de ani mulți și bani mulți, pe care noi nu îi avem, pentru ca să ne dotăm militar, să putem face față Rusiei; noi nu putem să facem față Bulgariei cu armamentul pe care îl avem; nu mai vorbesc de Ungaria, are-i peste noi, sau Serbia, care-i la lumină. Ucraina, care ne bate pe toți la fund) să încerce să așeze România într-o zonă în care cetățenii se vor simți în siguranță. Deci e nevoie de astfel de oameni, care să accepte acest statut minor la care a ajuns statul român, un stat bogat, vânat de către toată lumea, și să încerce, cu inteligență, repet, pe canale diplomatice, să se așeze într-o zonă în care cetățenii se vor simți în siguranță.
Așa să ne ajute Dumnezeu, vă doresc un weekend plăcut!
