(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Dar să trecem la Iran. S-au întâmplat multe și, în același timp, nimic în ultima săptămână. Nu suntem mai aproape de un acord de pace, de vreun armistițiu clar. Măcar Emiratele Arabe Unite nu au mai fost atacate, ostilitățile au fost încheiate și s-au reluat zborurile de marfă. Astfel, între Emiratele Arabe Unite, Etiopia și bazele din Ciad și Libia s-au reluat zborurile de marfă utilizate pentru aprovizionarea Forțelor de Sprijin Rapid. V-am mai spus despre ele, RSF, acele forțe din Sudan care duc acel război lung, acel genocid, cum este descris de unii, cea mai mare criză umanitară din lume, cum este descrisă de alții. Deja au apărut imagini cu noul lot de vehicule militare emirateze care au ajuns în Sudan. De aici putem înțelege că Emiratele Arabe Unite au primit câteva zile de pace pentru a face aceste livrări. Tot americanii au negociat acest lucru, în mod evident.
Trump a anunțat în weekend că un acord nuclear cu Iranul este în mare parte negociat, că doar detaliile finale trebuie să fie elaborate. A făcut o postare mai lungă, dar în principal a spus că a avut o convorbire telefonică cu președintele Arabiei Saudite, al Emiratelor Arabe Unite, cu prim-ministrul Qatarului, prim-ministrul Pakistanului și președinții Turciei, Egiptului, Iordaniei și Bahrainului. A avut o conferință telefonică cu toți aceștia și una separată cu Bibi Netanyahu. Este astfel pregătit să ajungă la un acord de pace. Asta a postat în weekend.
Dar duminică seară sau luni dimineață a mai făcut o postare, după ce toate păreau bune și frumoase în urma primei postări, cerând tuturor țărilor pe care le-am enumerat anterior, cu care a discutat în decursul săptămânii precedente, să semneze imediat Acordurile Abraham, pentru că el crede că este posibil ca Iranul să se alăture Acordurilor Abraham dacă se va ajunge la un acord de pace.
Nu a mers bine această solicitare pentru Donald Trump. Pentru că singurele țări care au răspuns la acest mesaj au răspuns pentru a declara foarte ferm că nu vor semna Acordurile Abraham. Aici vorbim despre Pakistan, care a răspuns o zi mai târziu. Apoi vorbim și despre Arabia Saudită și despre oficialii qatarezi. Toate aceste țări nu vor să-și normalizeze relațiile cu Israelul, au spus asta foarte clar.
Trump, când a văzut aceste răspunsuri, într-un alt interviu a declarat că atunci poate nu va semna niciun fel de acord de pace cu Iranul dacă nici măcar Arabia Saudită și Qatarul nu se alătură acestor acorduri. Aici este o situație în care americanii amenință că vor continua să bombardeze Iranul și să lase statele aliate din Golful Persic să sufere consecințele care vin odată cu acest lucru, nu doar economice, ci și umane.
Am văzut că au murit oameni în fiecare dintre aceste țări. Dacă nu ajung la un acord cu Israelul, americanii mi se pare că doar demonstrează în ultimele luni de ce nu sunt un aliat de încredere. Ca și în cazul Omanului, de exemplu, care este mai izolat decât celelalte state pentru că a rămas un fel de stat-satelit, la modul informal, al Rusiei și al acestui nou sistem din Orientul Mijlociu în tot acest timp. Sultanul Omanului semnase la finalul săptămânii trecute un decret prin care Omanul să-și crească volumul comercial cu Iranul, să aibă legături economice mai strânse și eventual să coopereze și în Strâmtoarea Ormuz. Iar Trump, din nou, a amenințat că va distruge Omanul, că îl va bombarda dacă Omanul va susține această idee de colaborare cu Iranul în Strâmtoarea Ormuz. Este o situație foarte complicată. Măcar Emiratele Arabe Unite au scăpat de această problemă, ele deja au semnat Acordurile Abraham, au trecut deja șase ani de atunci.
O știre interesantă, apropo de Emiratele Arabe Unite, care a venit pe Fars News ne spune că Camera de Comerț Iran–Pakistan acuză Emiratele Arabe Unite că obstrucționează în mod activ integrarea Iranului în Coridorul Economic China–Pakistan pentru a împiedica portul Gwadar al Pakistanului să devină un rival pentru Dubai.
Este foarte interesant. Ne-au dat un motiv pentru care pakistanezii sunt mai apropiați de iranieni decât de americani, cel puțin ideologic aici, în aceste negocieri, pentru că Emiratele Arabe Unite nu doar că i-au încurcat foarte tare pe iranieni prin obstrucționarea acestor proiecte economice cu China, dar și pe pakistanezi, care totuși beneficiază foarte mult de pe urma acestor proiecte de infrastructură economică ale Chinei.
Dacă luăm cererile Iranului, care au fost definite la televiziunea națională a Iranului, Iranul cere un armistițiu permanent, retragerea SUA din regiune, ca americanii să nu mai interfereze în politica iraniană, ca Iranul să nu mai fie supus niciunei sancțiuni, să primească înapoi toate activele confiscate și, în plus, să primească 300 de miliarde de dolari compensație pentru toate distrugerile făcute de americani, astfel încât să poată în continuare să controleze traficul maritim.
Nu sunt cereri atât de exagerate, dar nu cred că vor primi acea compensație de la Trump. Cred că va veni de la țările din Golf. Trump nu va putea să justifice alegătorilor săi, care nu vor să mai irosească banii americanilor pe războaie externe, o astfel de plată și nici nu va putea să accepte ca Strâmtoarea Ormuz să rămână în mod oficial sub jurisdicția Iranului, deși, de fapt, clar va rămâne.
Din păcate, și restul cererilor, care mi se par rezonabile, devin nerezonabile atunci când ne uităm la modul în care americanii au descris publicului intern până acum acest război. Trump a declarat că nu va oferi niciun fel de derogare de la anumite sancțiuni dacă, înainte ca această anulare a sancțiunilor să vină, iranienii nu vor trimite tot uraniul îmbogățit în SUA.
Iranienii au spus foarte clar că vor scoate uraniul îmbogățit din Iran doar dacă îl vor trimite în China sau în Rusia. Deci pun China pe locul întâi în acest clasament, dar nu vor accepta niciodată ca acesta să ajungă la americani, pentru că au nevoie să îl poată folosi în cazul în care este necesar pentru uz civil.
Dar, pe lângă toate aceste certuri publice între Trump și restul liderilor, pentru că nu îi răspund iranienii pe Truth Social, punctele principale de contencios în această negociere de pace, spun eu, sunt: unu, toate activele înghețate ale Iranului, pentru că Iranul vrea să le primească înainte să se ajungă la vreo decizie finală, drept garanție; asta va fi greu de justificat. Și, în al doilea rând, problema Israelului, pentru că iranienii au spus foarte clar că nu vor accepta ca războiul să continue în Liban și să îl numească, totuși, armistițiu sau proces de pace cu SUA. Pentru Iran este necesar ca și în toată regiunea să nu mai existe război.
Dar ce să vedem în aceste ultime zile în care, teoretic, se negociază exact acest punct? Armata israeliană a omorât mai mult de 50 de oameni în sudul Libanului în ultimele 48 de ore. Deci, în ciuda armistițiului de acolo, războiul continuă.
Organizația ONU a adăugat săptămâna aceasta Israelul și pe lista neagră a autorilor de violență sexuală în zonele de conflict, alături de organizații ca Hamas sau ISIS. Acesta a fost un anunț făcut de ambasadorul Israelului la ONU, care a mai adăugat că această desemnare este o calomnie sângeroasă. Adică, practic, este o calomnie împotriva tuturor evreilor. Deși, în mod clar, acțiunea ONU se referea la acțiunile statului Israel, nu la acțiunile evreilor în general.
Dar această mișcare vine și în urma rapoartelor recente ale activiștilor eliberați din Flotilla Global Sumud din Gaza, care au acuzat abuzuri sexuale și violuri în custodia israeliană. Dacă până și activiștii au acuzat acest lucru, ce să mai spunem despre toate femeile și bărbații din Gaza care au acuzat până acum, în ultimii ani?
Netanyahu are o misiune grea de a convinge lumea că nu s-au întâmplat aceste lucruri, în ciuda unui număr foarte mare de acuzații. Și cred că ați văzut că în ultima săptămână a devenit un scandal diplomatic această interceptare a Flotilei Global Sumud. Unsprezece țări au convocat ambasadorii israelieni pentru explicații, din cauza faptului că chiar un ministru, ministrul israelian al Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, cine altcineva putea fi, a postat o înregistrare în care îi prezintă pe acești activiști, care se comportau în mod pașnic, îngenuncheați, cu mâinile legate, cu capetele plecate, iar Ben-Gvir se plimbă printre ei ținând un steag israelian în mână și spunând: „Noi suntem stăpânii aici”.
Deci faptul că există filmări cu miniștri ai guvernului Netanyahu, nu cu vreun soldat care a scăpat de sub controlul ofițerilor, ci cu un ministru care se comportă în acest fel cu activiști, nici măcar oameni care ar putea face parte din Hamas, este extrem de grav.
Dar, pe tema Gaza, v-am spus că acel Consiliu pentru Pace și Marea Pace al lui Trump nu va aduce rezultatele așteptate. Asta am prezis, din păcate, încă de anul trecut și spun „din păcate” pentru că se pare că am avut dreptate.
Fondul Consiliului pentru Pace, care a fost anunțat foarte festiv la această ceremonie din SUA, în care au venit lideri mondiali și s-a bucurat și Nicușor Dan că a fost invitat și a postat pozele când a dat mâna cu Trump, acest fond de 17 miliarde de dolari, care trebuiau să ajungă la Gaza, nu a adus niciun cent pentru proiectele din Gaza în aceste patru luni de la crearea Consiliului.
Acest fond, administrat de Banca Mondială, a declarat că i-au fost promiși 7 miliarde de dolari de la statele membre și încă 10 miliarde de dolari de la Trump, adică de la americani. Banii transferați, care se pare că au fost transferați, deși nu în valoare de 17 miliarde de dolari, ci mai puțin, au fost direcționați direct către un cont al JP Morgan, nu la contul Băncii Mondiale. Asta înseamnă că, dacă au fost trimiși la JP Morgan, atunci nu vom vedea niciun fel de transparență în modul în care vor fi utilizați acești bani. Pot ajunge oriunde, în buzunarul oricui. JP Morgan nu este obligată să dea explicații.
Consiliul Păcii a declarat oricum că își va raporta situația financiară propriului consiliu executiv, adică acel consiliu format din Donald Trump și prietenii săi, la un moment considerat oportun. Deci, în mod clar, nu vom vedea niciun fel de explicații.
Până acum știm doar de câteva zeci de milioane de dolari din partea Marocului și a Emiratelor Arabe Unite, care sunt folosite doar pentru a finanța biroul lui Mladenov, care este noul reprezentant pentru Gaza desemnat de Donald Trump, un bulgar despre care v-am mai povestit. Dar, mai mult de atât, nu a ajuns nici măcar un cent la palestinienii din Gaza.
Și asta având în vedere faptul că un studiu recent al Uniunii Europene, ONU și al Băncii Mondiale estimează că va fi nevoie de minimum 70 de miliarde de dolari pentru reconstrucția Gazei în următorul deceniu. Și asta doar pentru reconstrucție, nu pentru a stabili vreo economie înfloritoare, vreo viață normală pentru cei de acolo.
Deci, noi înțelegem că americanii, cum am spus și am înțeles, de fapt doar i-au ajutat pe israelieni și și-au făcut un moment de PR prin acest Consiliu al Păcii. O viață normală pentru palestinieni nu pare să fie vreun obiectiv.
Urmărește emisiunea integrală aici:
