(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Scenariile și acțiunile implicate de actuala criză politică vi le-am prezentat, în mod repetat, în ultimele zile. Vom continua să le dezbatem la GOLD FM și astăzi, și în zilele următoare. Liviu Alexa, spre exemplu, a contribuit și el cu o analiză, și alți membri ai Clubului de Gândire GOLD, dar pe Liviu îl remarc, pentru că a dat un titlu extrem de inspirat, „Daciada ipocriziei naționale”. Îl puteți citi pe Solid News sau pe Strict Secret.
https://www.strictsecret.com/p/opus-nr-602-daciada-ipocriziei-nationale
Ieri, toată ziua, în România, din punct de vedere mediatic, a fost pus în scenă episodul‑pilot al serialului Criza politică în SECURISTAN, iar, de azi, începem să numărăm. Suntem astfel în ziua numărul 1. S‑ar putea ca această criză să nu se termine, dar, la fel ca la box, numărătoarea să consemneze mai repede knock‑out‑ul, K.O.-ul României, care, într‑adevăr, poate să fie unul fatal din punct de vedere economic. Doar că, într‑adevăr, arbitrii au consemnat că se începe un knock‑down, adică un Bolojan căzut în fund, după ce a încasat un bun zdravăn de la PSD. Dar, așa amețit cum era, s‑a ridicat în picioare și vrea să continue lupta. Și spun că era amețit pentru că mă uitam la fața lui, aseară, în declarațiile publice: își învârtea ochii în mod stroboscopic, clipea, a făcut câteva dezacorduri gramaticale, ceea ce ne sugerează că s‑a pierdut cu firea și era pe pilot automat. Dar nu asta am vrut să vă spun în principal, apropo de cronică, ci faptul că, în principal, mi-a fost o mare scârbă privind fețele PNL-iștilor care s‑au grupat în jurul lui Bolojan. Mi-a fost scârbă, prieteni goldiști, pentru că mi‑am adus aminte de toate dezastrele provocate de către acești liberalo-pedeliști în epocile, de peste două decenii durată, ale lui Băsescu și Iohannis. Da, da, ăștia erau! Era și Raluca Turcan, pe care am văzut‑o aseară în centru, acolo, stătea în spatele lui Bolojan, încât, dacă îl filmai pe Bolojan dintr-un anumit unghi, părea oricum un chel cu o perucă insuficient de mare, dar, oricum, o perucă de tip „curentat”. L‑am văzut și pe nelipsitul Cristi Bușoi, cel care și‑a implantat păr, ca să fie în continuare tânăr și ferice, mai ales că a divorțat din considerente de dosare penale. L‑am văzut și pe operatul estetic (peste tot, s-a operat la tot corpul, de fapt) Gheorghe Falcă, fostul primar al Aradului, prieten al lui Florian Coldea. Birta, primarul de la Oradea, fostul valet al lui Ilie Bolojan, stătea în spatele lui Ilie Bolojan și, exact așa cum se face pe la Bihor, molfăia; mânca cu fălcile umflate și n‑a apucat să termine de mâncat când a înțeles el că este în direct și a rămas cu toată mâncarea în fălci. Și așa a stat el, alea 7 minute, cât a durat declarația lui Bolojan. Cătălin Predoiu, „viclean copil de casă”, n‑a venit în centru, deși are funcție mare în partid și în guvern. S‑a pus la margine, adică a vrut să arate că el ar putea să fie cel care urmează, dacă ar avea șanse în partid; deocamdată, șansele lui sunt infime. Dacă pleacă Bolojan și dacă PNL‑ul mai are șansa să dea premier (ceea ce se îndepărtează foarte mult de această posibilitate), atunci acela va fi Alex Nazare, în niciun caz Cătălin Predoiu.
Bolojan, dărâmat, cu privire stroboscopică și cu rateu (avea un rateu în privire) și, în timp ce mă uitam la el, că tot fac cronică, n‑am putut să mă gândesc decât la surorile lui de cruce: Maia Sandu și Laura Codruța Kovesi. Ele sunt cele două proptele pe care se bazează Bolojan ca să reziste la guvernare. E cam puțin, Ilie, și e cam dezechilibrată treaba, că Maia e mică și slabă, iar Codruța este mare și puternică, și rămâi într‑o rână. Ieri, am trecut prin Piața Victoriei (s‑a întâmplat să fac asta fix la ora 18.00, așa s‑a nimerit) și am numărat astfel, din goana mașinii, la marele miting pro‑Bolojan, vreo 25-30 de susținători amețiți. Adică ăștia erau „bolofanii”, cum inspirat i‑a botezat Dănuța Budeanu.
Dacă aș mai fi pierdut vremea pe acolo vreo jumătate de oră, o oră, aș fi prins și episodul cu Radu Berceanu, care, ce să vedeți, baronul băsist s‑a dus în piață să‑l susțină pe Bolojan. Tot despre nesimțire este și acest episod. Tot ce este despre Bolojan e și despre nesimțire. Dar, de fapt, ce a căutat Berceanu acolo? Vă spun eu: Berceanu s‑a dus ca să fie văzut de Bolojan, că e la susținere, pentru că vrea să‑și vândă dronele, pe banii Uniunii Europene, sau să producă altele, în plus, pentru că fabrica lui, fabrica familiei lui, produce și drone. Și șmecherul din categoria Blaga-Videanu s‑a dus acolo să manifesteze. Noroc cu manifestantul de profesie Ceaușescu, care, fiind informat de către băieții ce îl administrează (băieții cu ochii albaștri), s‑a dus acolo și praf l‑a făcut pe Berceanu. Berceanu, la cei peste 70 și ceva de ani pe care îi are, vrea să pară smardoi și, dacă nu era jandarmeria acolo, sărea la bătaie la Ceaușescu. Bă, bătaia are vârsta ei; maximum până la 60 de ani te oprești cu ea, nici nimeni nu te mai provoacă, dar e urât. Îl caracterizează, însă, pe Radu Berceanu.
În fine, cronica se încheie cu seara la televizor. Am observat toată garnitura de analiști securici și presa plătită de asasinii economici internaționali, care au activat pe ecrane. Ceva grețoso-amuzant, ca să zic așa, pentru că trebuie să recunosc: m‑am și distrat de prostia unora, a securicilor ăstora analiști. Analiștii erau de două feluri: cei autohtoni – unii erau siguri de sine, semn că au primit foaia de parcurs; alții erau mai nesiguri, nu știau ce să spună, n‑au primit comenzi clare și o scăldau. Da, că totul se termină la securiști. Vă dați seama că ăștia conduc ostilitățile. Lăsați asta cu PSD, PNL, USR. În spatele lor sunt securiștii care învârt butoanele! Și cealaltă categorie de securiști: cei „étrangers”, cei plătiți de către asasinii economici internaționali, care, bineînțeles, în bloc îi luau apărarea lui Ilie Bolojan, că doar șefii lor, care îi plătesc (da, da, corporațiile astea multinaționale care iau banii de la noi și îi dau la securiștii ăștia care zic că ei nu iau bani de la stat; nu, dar îi luați de la noi!), ei trebuie să îi țină partea lui Bolojan, că ăștia au de furat, de „ciordit”, cum se spune, din România. Bolojan trebuie să rămână în funcție.
În fine, închei cronica, fără să insist asupra unui partid, dar vorbind de fapt despre toate partidele. Fără nicio ezitare vă spun că senzația pe care o am, bazată pe informații, da, și pe instincte, este că, fie de la putere, fie din opoziție, toți cei care au evoluat pe ecrane, ieri și astăzi (că și astăzi m‑am uitat) nu sunt decât niște marionete politice ce se prefac a fi responsabile. Marionetele cui? Marionetele securiștilor români, respectiv marionetele securiștilor externi. Asta a fost cronica primei zile de criză politică în SECURISTAN.
