“Ce trebuie să știm / Ca să nu … greșim”: Din 3 variante de răspuns la solicitarea SUA-Israel de a intra în războiul iranian, România a ales-o pe cea IRESPONSABILĂ / Suveranism de mucava. Voievodul Georgescu, în loc de proteste contra intrării RO în războiul ucrainean, își cheamă susținătorii să planteze pomi!

(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Autor: Cozmin Gușă

Încă nu știm cine anume a solicitat României, în mod oficial, să intre în războiul iranian, iar lipsa unui răspuns oficial prompt de mulțumire din partea conducătorilor Americii, fie Donald Trump, fie vicepreședintele J.D. Vance, fie secretarul de stat Marco Rubio, aruncă și mai multă ceață peste acest eveniment care a băgat în boală marea majoritate a românilor. Desigur că în aceste condiții, dacă nu se oferă explicații, ne putem gândi și la varianta ca Bibi Netanyahu să fie de fapt cel care a solicitat acest suport și a făcut-o pe filieră americană. Ulterior, desigur că această solicitare a fost îmbrăcată în haine made in USA după cum se spune. Faptul cert este că de ieri România este la război cu Sua și Israel contra Iranului.

Propaganda desfășurată ieri toată ziua cu defensivitatea. Toți ne-au spus că tot ceea ce vine de la americani aici este defensiv, este defensiv, oferă României protecție în plus, deci defensivitate. Această propagandă nu ține deloc nici măcar la naivii speriați de perspectiva distrugerilor potențiale din România. Din acest motiv, situația este cu atât mai încordată și va deveni și mai încordată pe măsură ce războiul se va amorsa și mai tare, pericolul devenind atunci unul iminent pentru teritoriul țării noastre în ceea ce privește vizarea cu bombardamente. Nu știm pe unde, pentru că acum s-a cerut acces american în toate bazele militare din România.

Revin la ziua de ieri care a intrat în istorie, spunând că existau cel puțin trei variante de răspuns românesc la solicitarea Sua-Israel. Prima variantă era cea responsabilă și realistă, anume a declarării neutralității României în acest război. Iar pentru asta ne era de ajutor în mod paradoxal chiar realitatea sumbră românească, aceea care consemnează faptul că suntem total nepregătiți din punct de vedere militar. Suntem un stat paria din punct de vedere al relaționării diplomatice. Așadar nu putem spera la niciun sprijin din partea celor ce au un cuvânt de spus în fața actualului regim iranian ca să ne protejeze astfel de viitoare bombardamente. Și bineînțeles că mă refer desigur la Rusia și la China. Era total justificată această declarare de neutralitate a României în acest război, mai ales în condițiile în care două țări din NATO, UE, mai relevante decât România din punct de vedere militar și geopolitic, anume Spania și Italia, au refuzat în mod net să sprijine SUA Israel considerând, prin vocea premierilor celor două țări, că este un act de agresiune la adresa suveranității statului Iran.

A doua variantă pe care o aveau la dispoziție politicienii români era cea de tip tranzacțional. Una folostă des de către Trump, spre exemplu, anume să condiționeze intrarea în război a României de oferirea de compensații economice, dar și de garanții solide și concrete de protecție militară ulterioară din SUA și Israel. Așa se face politica internațională, iar în acest caz Trump și Netanyahu n-ar fi avut ce face. Fie ar fi trebuit să ofere ceea ce ceream, fie ar fi renunțat la sprijinul României dacă li s-ar fi părut exagerate pretențiile noastre. Prostia asta cu programul Visa Waiver în care vom fi incluși, și nici măcar asta nu s-a obținut înainte acordului României, oricum era mai nimic. Statul român nu câștigă deloc din faptul că mai mulți români vor călători fără viză de intrare în SUA.

Ei bine, politicienii români au ales o a treia variantă, anume varianta iresponsabilă și astfel de ieri am devenit țintă potențială a loviturilor de război ale Iranului. E limpede că vom merge pe stradă de ieri înainte și vom dormi cu gândul că bombele ne-ar putea lovi oricând. Am devenit mai periculoși pentru iranieni decât entitățile economice ale Americii pe care Iranul le țintește oficial începând de ieri. E vorba despre sediile marilor companii de IT, de AI, de inteligență artificială, dar și de sediile bancare din țările ce găzduiesc baze militare ale SUA. De aceea am devenit țară cobeligerantă pe lângă faptul că găzduim baze militare ale SUA. Am făcut o trecere în revistă doar pentru ca să vedeți, fără emoții, dar probabil cu ceva tristețe, că din nou România a ales soluția mai proastă. Una, care o să vedeți că ne marchează în plus viitorul din punct de vedere negativ.

Subiectul 2. Suveranismul de mucava. Cu ocazia războiului iranian am observat cam care este valoarea de întrebuințare a politicienilor noștri suveraniști în caz de nevoie. Marea majoritate au tăcut până ieri, cu puține excepții, excepția se numește Diana Șoșoacă. Ieri, în Parlament, AURul a încercat ceva, dar doar la modul demonstrativ. Nu a votat pentru decizia CSAT, dar nu a votat nici împotrivă, cumva s-a obținut să voteze, s-a limitat la declarațiile lui George Simeon, care erau dedicate păcii și împotriva războiului iranian. Cazul cel mai flagrant, însă, la nivel de suveranism, este cel al lui Călin Georgescu, cel care s-a auto-intitulat președinte ales, cel care defilează cu chestia asta pe frunte de un an și jumătate, azi-mâine, și care, prin modul în care se comportă cu această ocazie, vouă vă arată, iar mie îmi confirmă, că folosește acte de escrocherie politică.

Cum tu, voievodul care salvează România, care păzește suveranismul din statul nostru, patriotul șef, să nu găsești de cuvință, de 12 zile de când a început războiul iranian, să acuzi agresarea unui stat suveran, cum este Iranul, membru al Organizației Naționale Unite, să nu spui nicio vorbuliță, iar ieri, după decizia abominabilă a CSAT-ului, confirmată de către Parlament, tu, voievodule Georgescu, care cerșești voturile de la bieții naivi care cred în tine, în loc să îți aduni susținătorii să protesteze, să faci și tu ceva, tu îi chemi să planteze pomii. Inițial i-a chemat la mănăstire, vrând să se dea și vreun apostol, apostolul Călin Georgescu, după aceea s-a gândit că totuși e prea mult și îi cheamă în livada mănăstirii ca să planteze pomii. Nimic despre Iran, nimic despre agresiunea SUA-Israel, nimic de sorginte suveraniste. Îmi pare rău pentru cei care au crezut în Călin Georgescu, dar acum au un motiv extrem de clar și de solid ca să-l vadă exact așa cum este, adică voievodul gol.