Autor: Cozmin Gușă
Cei care ați studiat țările Americii Latine sunteți acomodați cu această realitate că încă din secolul XIX, America Latină și țările ei au fost considerate „curtea din spate” (the backyard) a Statelor Unite ale Americii, adică acolo America decide, America se îndestulează, America exploatează acele teritorii. În plus, cei care sunteți iubitori de literatură sud-americană, de la Gabriel García Márquez, la Mario Vargas Llosa, la Pablo Neruda, mai ales la Eduardo Galeano, cu Venele deschise ale Americii Latine, cunoașteți atmosfera clară, chiar dacă din surse beletristice, dar reală, a ceea ce se întâmplă în America Latină. Lovituri de stat puse la cale peste noapte și desăvârșite fără probleme, ce duc la alte dictaturi, unele crunte, altele de catifea, dar toate cu voie de la hegemonul american. Ele sunt, de fapt, niște SECURISTANE, după cum am denumit eu România. Sunt, de fapt, țări bogate cu oameni foarte săraci, aceste țări ale Americii Latine, oameni ce-și îneacă amarul în petreceri, dansuri, cântece, ce mai pot. Aceste state devin, bineînțeles, niște paradisuri ale drogurilor. Cele ieftine, care sunt produse acolo, sunt consumate de către autohtoni, ca să-și mai înece amarul, după cum ziceam. Dar cele scumpe sunt exportate, unde? Mai ales pe coasta de vest a hegemonului, adică în însorita California, dar, bineînțeles, în toată lumea. Peste toate astea, avem de-a face cu un bigotism religios catolic, încurajat de către autorități, așa cum ne spunea nouă, demult, chiar, marele Mihai Eminescu. Așa a fost de-a lungul ultimelor aproape două secole, așa mai este încă și acum, în majoritatea statelor sud-americane. Cumva, prezența chinezilor din ultimele decenii, hai să zic 10-15 ani, la concurență cu cea a americanilor, a mai diminuat doar vizibilitatea acestor fenomene debilitante.
Ce e în America de Sud și nu e și în România? Păi toate sunt. Le putem lua pe rând, dacă vreți.
Paradis de droguri este și la noi. Cele ieftine sunt consumate de către toată lumea, mai ales tinerii, din păcate, dar nu numai ei. Cele scumpe, de către protipendadă, sau suntem țară de tranzit pentru marele trafic de droguri. Avem un bigotism creștin-ortodox dus la extrem, din păcate, încurajat și folosit de către autoritățile noastre, indiferent de regim. Lovituri de stat? Cum să nu? Am avut! Am avut-o pe cea din ’89, pe care niciodată n-am investigat-o, dată de către sovieticii lui Gorbaciov, atenție! Domnule Putin, din nou, vă amintesc că aveți o datorie față de noi. Am avut și în 2009, cu alegerile fraudate de Băsescu, au fost toate lovituri de stat. În 2014, și n-am știut, cu cele fraudate de către SRI, în favoarea lui Klaus Iohannis, în dauna lui Ponta, și, bineînțeles, lovitura de stat din 2024, decembrie, când alegerile s-au anulat. Dictaturile, bineînțeles, au fost cu voie de la hegemon, hegemonul fiind la noi mai apropiat în Europa. El nu este foarte vizibil, pentru că este un personaj colectiv, în SECURISTANUL nostru, acest hegemon. Am zis că este Europa pentru că, în mod evident, nu prea sunt americanii sau nu prea mai sunt americanii. Nu mai sunt, în orice caz, nici rușii, ca până în 1989, sovieticii. Se zice toată ziua că hegemonul nostru ar fi UE. De fapt, prieteni, hegemonul nostru este personajul colectiv pe care eu îl denumesc „asasinii economici internaționali”, care sunt interesați de bogățiile României, care sunt deserviți pe teren, nu românesc, de către servanții lor români, așa-zișii șefi securisto-masoni, care, la rândul lor, au valeții politici cu alură de lideri, care sunt liderii țării și ai partidelor.
Ce m-a inspirat, azi, în plus să fac această comparație? Vă spun eu: parangheliile liberale din ultimele zile, dar și sinuciderea unui mare general al Armatei Române. Am văzut imaginile cu tineretul liberal, cu un tort imens, cu patru etaje, și liderii liberali, seniorii, rânjind pe lângă ăia tineri. Am văzut tortul ăsta ca pe o uriașă colivă ocazionată de îngroparea guvernării României, exact de către liberalul Bolojan & Co. Am mai văzut apoi și nunta opulentă a amicului Alexandru Nazare. Fiindu-mi amic îi urez „Casă de piatră!”. Nu mi-a putut pica bine, însă, excesul mediatic. M-am uitat sâmbătă, întâmplător, așteptând tenisul, și, pe vreo patru sau cinci televiziuni de știri, se transmitea live de la această nuntă. Cine avea nevoie de așa ceva într-o țară amărâtă, sărăcită, batjocorită? Ca în America de Sud, după cum v-am spus.
Apoi cu generalul sinucis. Până de curând, acest general era un mare șef peste armatele reunite ale României, care este țară NATO. Țară NATO care, cu a ei armată condusă de astfel de generali, vrea să se bată cu Rusia lui Putin. Dumnezeu să-l ierte pe acest general, dar gândiți-vă că era un sexagenar, așa-zis „fugit de acasă”, dar nedivorțat, cu amanta ținută în apartamentul familiei, cu știrea soției de general, amanta bătută măr în acea seară. Poliția s-a dus la fața locului și a intervenit, nu l-a reținut pe generalul psihopat, care după aia s-a sinucis. Unul ca ăsta trebuia să ne conducă în războiul contra Rusiei. Câți generali din ăștia or mai fi în SECURISTANUL nostru din România, care-i ca-n America Latină?
