O anchetă care ar trebui să urnească toate instituțiile de forță. Nu de puține ori l-ați auzit pe dl. Bolojan discutând despre stocarea energiei în baterii.
De luni de zile, tot bate apropouri că lângă baraje ar trebui să avem baterii. De ce lângă baraje și nu lângă parcurile fotovoltaice așa cum e peste tot în lume? Păi ca să facă Hidroelectrica achiziția, că e mai ușor de implementat, întrucât Hidroelectrica înregistrează profituri de miliarde anual, din curentul vândut la suprapreț românilor.
Atât de insistent a fost dl. Bolojan, încât șeful Hidroelectrica a renunțat la procedura de selecție pentru un nou mandat, deși ajunsese pe lista scurtă: ”Nu vreau să conduc Hidroelectrica în spiritul anilor ’50. Nu putem accepta să fim tăvăliţi, hărţuiţi de un decident politic, care mută atenţia de la problemele reale ale României”, explica Bogdan Badea, fostul șef al Hidroelectrica.
Drept urmare, s-a găsit imediat un „profesionist” care să implementeze investițiile solicitate de dl. Bolojan: Dan Plaveti. Care a mai fost șef și la: TAROM, CFR Călători, Aeroporturi București, ANRE, Transelectrica, Romgaz, Hidroserv, Tulcea Gaz și CE Oltenia. Băiat deștept, nu glumă!
În ședința AGA din 30 iulie 2026, Ministerul Energiei propune includerea în Strategia de Investiții a Hidroelectrica SA pentru perioada 2027-2030: „achiziția unor sisteme de stocare în baterii cu o putere instalată de până la 1.500 MW şi o capacitate de aproximativ 6.000 MWh”.
Ministerul Energiei condus interimar de… ați ghicit! Ilie Bolojan.
O investiție de 1 MWh de stocare în baterii costă între 200.000 și 300.000 de euro.
Durata de viață este între 4.000 și 6.000 de cicluri, în cel mai optimist scenariu, adică cam 10-15 ani, dacă ar face o încărcare-descărcare de 80% pe zi.
Așadar, achiziția pe care dl. Bolojan o solicită și noua conducere Hidroelectrica o aprobă se apropie de 2 mld. de euro. Iar peste 10-15 ani ne întoarcem fix de unde am plecat.
Pentru Bulgaria sau alte state din jur probabil bateriile reprezintă o soluție, pentru că nu alte opțiuni. Pentru România este doar un tun de miliarde (ca multe altele de până acum). Iată de ce:
1. În următoarele 6-12 luni vor fi gata Mintia (1.700 MW) și Iernut (430 MW). Nu mai vorbim de retehnologizarea centralelor Ișalnița (850 MW), respectiv Turceni (475 MW) care vor fi gata în 2-3 ani. Toate urmând să beneficieze de surplusul de gaze naturale, după deschiderea Neptune Deep.
*doar din Mintia și Iernut acoperim deficitul pe care îl importăm seara din Bulgaria
2. Proiectul Tarnița-Lăpuștești, care funcționează fix ca o baterie. Ziua când e ieftin curentul pompează apa în lacul de sus. Seara apa curge și produce curent electric. Putere instalată de 1.000 MW.
3. Ideea de la Tarnița poate fi reprodusă și la alte baraje existente, la un nivel mai mic, proiecte ce capătă tot mai mult sens și randament pe măsură ce tot mai multe parcuri fotovoltaice vor duce prețul energiei din timpul zilei tot mai aproape de zero.
Tehnic se numește CHEAP – Centrală Hidroelectrică cu Acumulare prin Pompaj, care apare printre alte investiții propuse de Ministerul Energiei, dar nu ca măsură prioritară, în mod evident.
4. Mai sunt o mulțime de locuri în România în care pot fi construite hidrocentrale noi, mai ales dacă ținem cont de noile tehnologii apărute în ultimele decenii.
Dar… de ce să lăsăm câteva soluții simple, ingenioase și eco-friendly să strice un tun de miliarde.
Ciprian Purice
sursă: ziuanews.ro
