Autor: Andrei Gușă
Guvernul Bolojan a găsit soluția pentru criza energetică: să consume românii mai puțin.
Dacia și Ford își opresc producția. Marilor consumatori li se cere să reducă voluntar consumul. România ajunge să importe, în anumite momente, mii de megawați.
Dar întrebarea fundamentală este una pe care Guvernul se ferește să o pună
DE CE NU PRODUCEM SUFICIENTĂ ENERGIE?
Pentru că România nu a ajuns peste noapte în această situație.
Ani de zile, capacități de producție în bandă au fost închise, restrânse sau lăsate să se degradeze, în timp ce capacitățile noi au întârziat sau au rămas insuficiente. Astăzi, când consecințele acestei politici se văd în facturi și în halele industriale oprite, ni se spune că soluția este să consumăm mai puțin.
Nu. Soluția este să producem mai mult.
Când un stat își reduce deliberat sau prin neglijență gravă capacitatea energetică sigură, iar apoi le cere fabricilor să-și reducă activitatea pentru a compensa lipsa de energie, avem o problemă mult mai gravă decât o simplă „criză conjuncturală”.
Avem o politică împotriva interesului național.
Și trebuie spus apăsat: dacă reducerea capacității de producție energetică a României a fost făcută cu bună știință, fără ca statul să asigure în paralel capacități echivalente, atunci întrebarea devine una de interes național:
ce alt nume poate avea o asemenea politică decât sabotarea interesului energetic și industrial al României?
Iar acum ni se cere să fim solidari.
Să stingem becurile.
Să reducem consumul.
Să oprim producția.
Să acceptăm prețuri mai mari.
Să explicăm muncitorilor de ce fabrica lor nu mai poate funcționa.
În același timp, statul își permite luxul de a privi cu o seninătate suspectă spre marile festivaluri de vară.
Fabricile se opresc, dar festivalurile merg.
UNTOLD se desfășoară în aceste zile la Cluj, între 6 și 9 august.
Repet: nu este vorba despre a interzice distracția. Este vorba despre ipocrizia criteriilor.
Dacă există o asemenea penurie încât industria trebuie să-și oprească liniile de producție, atunci statul trebuie să explice public și transparent care este situația reală a sistemului energetic, care sunt prioritățile și cine suportă costul crizei.
Pentru că nu putem avea o Românie în care muncitorului i se spune „consumă mai puțin”, antreprenorului i se spune „oprește producția”, fabricii i se spune „închide linia”, iar în același timp ni se spune că totul este normal.
Nu este normal.
O țară industrială nu se dezvoltă stingându-și fabricile.
O țară suverană energetic nu își construiește viitorul pe importuri.
Un Guvern responsabil nu răspunde unei crize de producție printr-o politică de reducere a consumului industrial.
România are nevoie de energie ieftină, sigură și produsă în România.
Are nevoie de reactoare, hidrocentrale, centrale moderne, producție în bandă, stocare și rețele capabile să transporte energia acolo unde este nevoie de ea.
Are nevoie de o strategie energetică națională, nu de lozinci despre „decarbonizare” în timp ce industria românească este decarbonizată prin închiderea fabricilor.
Pentru că adevărata întrebare nu este:
„Cum îi facem pe români să consume mai puțin?”
Întrebarea este:
„Cine a lăsat România fără suficientă energie și de ce?”
Iar această întrebare nu poate fi acoperită cu muzică, lumini și artificii.
Când țara își oprește fabricile, Guvernul nu are dreptul să danseze pe ruinele industriei românești.
La conducerea României au fost numai trădători atît în Parlament cît și Președinți,guverne astfel că prin acțiunile lor am rămas fără industrie,petrol și alte bogății naturale ,fara energie și fără mine pe cărbuni și nimeni nu răspunde