Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
O întâmplare de la începutul actualului conflict pe care, de ceva vreme, țin să v-o spun. Turcia primise informația că e iminentă bombardarea Iranului, devenind cât se poate de clar că războiul va începe. Motiv pentru care s-a activat „planul roșu”.
Turcia a deplasat o importantă forță de descurajare la granița cu Iranul. Nu e vorba de armată în adevăratul sens al cuvântului deoarece turcii nu aveau ca interes intrarea în luptă. Trupele masate erau necesare păzirii graniței, pentru a evita un număr mare de refugiați. Așa au apărut trupe de jandarmerie, vehicule rapide, drone și o întărire masivă a pazei la nivelul zidului de beton construit la frontieră.
Conform simulării turcești, un război în Iran ar fi adus numeroși imigranți în Turcia, iar Erdogan nu era interesat de un astfel de exod. Nu doar din cauza cheltuielilor imense care ar fi rezultat, ci, mai ales, ca efect al probabilității foarte mari de a se trezi cu un un imens număr de etnici kurzi. Astfel încât și-a spus că e mult mai bine, din punct de vedere strategic, să respingă aproape violent primul val de posibili refugiați, astfel încât aceștia să ducă mai departe vestea că pe-acolo nu se poate trece.
Gândirea turcului era corectă, astfel încât a concentrat un mare număr de trupe pe graniță, atât de mare încât a stârnit îngrijorarea Iranului. Chiar a fost nevoie de o convorbire între miniștrii de Externe ai celor două țări, care s-au consultat în această privință.
Bombardamentele au început masiv, după cum bine știți. Doar că granița apărată de armată și jandarmerie rămânea goală. La câteva ore mass media a început să vorbească despre „atacul devastator” al Israelului și SUA asupra Iranului. Din nou, dinspre Iran nu se vedea nicio mișcare. Nici măcar obișnuitele treceri de frontieră din zilele normale. Semn că iranianului nu-i mai ardea de bănănăit.
Însă, după încă vreo câteva ore, punctele închise de trecere a frontierei – ca de exemplu Gürbulak – Bazargan – au trebuit să facă față unui prim asalt de cetățeni profund emoționați și dornici să treacă granița cât mai repede. Agenții și soldații de la fața locului au rămas uimiți în fața afluxului absolut inexplicabil și pentru care nu fuseseră pregătiți. Punctul de trecere s-a umplut de iranieni. A fost probabil momentul în care, inclusiv ei, turcii, au fost marcați de un sentiment pe care nu și-l imaginau. Iranienii erau calmi, dar în același timp nerăbdători să se deschidă vama. Care, repet, era închisă. Au trebuit să vină vameșii să deschidă punctul de trecere a frontierei, iar autoritățile turcești nu mai înțelegeau nimic.
Citiți articolul integral pe trenduri.blogspot.com!
sursă: trenduri.blogspot.com
