(transcriere a rubricii „Reflector” a Iulianei Pitaru Vlacicu, din cadrul emisiunii „Ce-i în Gușă, și-n căpușă” la Gold FM)
Luni, în cadrul rubricii Reflector, am prezentat primul episod al anchetei despre DJ 571 din Caraș-Severin: o licitație cu doar doi ofertanți care a durat șapte luni și jumătate, garanții de bună execuție expirate fără ca administrația să solicite prelungirea lor, eliminarea ofertantului cu prețul mai mic printr-o procedură cel puțin discutabilă, un contract adjudecat cu 99% din prețul alocat și lucrări aflate, la un an de la semnare, la sub 5% din stadiul contractual prevăzut. Am așteptat un punct de vedere din partea președintelui Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu. Nu a venit niciun răspuns. Astăzi continuăm ancheta și intrăm în spatele contractului — la oamenii care l-au câștigat și la rețelele care îi leagă.
Asocierea câștigătoare este formată, la prima vedere, din patru firme oarecare de construcții. Dar privind mai atent putem identifica un ecosistem economic cu rădăcini adânci în rețeaua politică a Banatului.
ERC Vest și EMV Util fac parte din portofoliul lui Ion Bejeriță, un om de afaceri cu prezență constantă în marile proiecte de infrastructură ale zonei. Bejeriță nu este un constructor oarecare. Potrivit documentelor judiciare, a fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală de 10,5 milioane de euro și reținut în 2016 alături de Axente Obrejan și Trandafir Radoia. Cei trei au fost descriși în presă ca finii lui Ion Mocioalcă, fost lider PSD Caraș-Severin, actualmente vicepreședinte al Curții de Conturi a României, instituția supremă de control al banului public din țară. În economia contractelor publice din România, relațiile personale și politice funcționează ca o infrastructură paralelă determinantă. Iar prezența lui Mocioalcă în fruntea instituției care controlează exact felul în care sunt cheltuiți banii publici în județele pe care le-a condus politic ani de zile generează semne de întrebare.
OYL Company Holding, din Slobozia, aduce în ecuație un alt tip de istoric: sancțiuni ale Consiliului Concurenței pentru înțelegeri anticoncurențiale pe piața lucrărilor publice și peste 146 de contracte câștigate prin achiziții publice. Prezența masivă în licitații, combinată cu sancțiuni pentru cartel, nu este un profil obișnuit pentru un constructor care câștigă pe merit tehnic. Eurocerad International, al patrulea membru al asocierii, deține 51 de contracte câștigate în sistemul electronic de achiziții. Din 2023, firma este controlată de Gheorghe Șerbănescu, fost general de Securitate, asociat și în Euro Construct alături de Tudor Vlad, fost director general al CFR. Aceste biografii nu sunt, în sine, incriminări. Dar arată că asocierea câștigătoare nu este o alianță tehnică între specialiști în infrastructură rutieră, ci o rețea de firme cu profiluri diverse — unele cu trecut penal sau administrativ controversat, altele cu legături în lumea serviciilor de informații și a managementului feroviar.
Ion Bejeriță nu operează doar în Caraș-Severin. Prezența sa economică se extinde în tot Banatul, și nu doar în construcții de drumuri, ci într-un segment conex și extrem de profitabil: agregatele minerale, balastul și piatra necesare oricărui proiect de infrastructură. Potrivit unor surse publice, Bejeriță a devenit intermediarul de referință pentru produse de balastieră în marile proiecte din Timiș — tronsonul Margina-Holdea, centura Timișoarei, coridorul feroviar paneuropean 4, toate gestionate pe vremea când Sorin Grindeanu conducea Ministerul Transporturilor. Mecanismul descris în investigații jurnalistice este simplu și eficient: cumperi agregate de la un operator privat, adaugi un adaos comercial, vinzi către un alt constructor plătit cu zeci de milioane de lei din banii statului. Diferența de preț nu este absorbită de eficiență, ci de structura de intermediere. Statul plătește de două ori: o dată pentru produs, a doua oară pentru paravanul comercial.
Acest tipar nu este exclusiv Banatului. El este, din păcate, o constantă a infrastructurii românești. Dar ceea ce face cazul DJ 571 special este tocmai vizibilitatea mecanismului. Nu este nevoie de interceptări sau de declarații secrete pentru a vedea că o licitație cu doi competitori a durat șapte luni. Nu este nevoie de expertiză tehnică pentru a înțelege că eliminarea ofertantului cu prețul mai mic prin expirarea garanțiilor este o procedură cel puțin problematică. Nu este nevoie de acces la dosare clasificate pentru a constata că firmele câștigătoare aparțin unui om de afaceri cu dosare penale, finul unui politician aflat acum într-o funcție de control suprem al banului public. Toate aceste elemente sunt publice în registrele comerciale, în sentințele publicate pe portalul instanțelor, în postările de Facebook ale propriilor actori. Doar că nimeni nu le-a asamblat într-un raport oficial și nimeni nu le-a transformat într-o întrebare directă adresată celor care au semnat contractul.
Metafora cea mai potrivită pentru acest mecanism nu este cea a constructorului care lucrează pentru beneficiar, ci cea a echipei de fotbal care pasează în adâncime. Unii pasează proiectele — funcționarii care le scot la licitație. Alții pasează contractele — evaluatorii care desemnează câștigătorul. Alții pasează explicațiile — comunicatorii care postează fotografii fără cifre. Iar alții pasează răspunderea — aleșii care, la final de mandat, pleacă înainte ca drumul să fie gata. Toți joacă pe același teren, toți poartă același echipament. Și, în mod curios, mingea ajunge aproape mereu la aceiași oameni. Cetățeanul, în acest meci, este rezerva perfectă: plătește biletul prin taxe și impozite, suportă scorul prin starea drumurilor și află rezultatul abia după ce tabela a fost închisă.
Rămân câteva întrebări fundamentale la care administrația județeană nu ne-a oferit un răspuns: de ce a durat șase luni evaluarea tehnică a unei licitații cu doar doi ofertanți; de ce nu a fost solicitată prelungirea garanțiilor de bună execuție; de ce a fost preferată oferta cu 1,5 milioane euro mai scumpă; care este stadiul real al lucrărilor și ce măsuri au fost luate pentru recuperarea întârzierilor; de ce numele câștigătorului nu a fost menționat în comunicatul oficial; ce legături contractuale există, la nivelul subcontractărilor, între firmele câștigătoare și alte entități din grupul economic al lui Ion Bejeriță; și cât din cei 50 de milioane de euro vor rămâne, în final, în conturile acestor firme.
DJ 571 va rămâne, indiferent de cum se va termina, un caz de școală pentru modul în care banul public poate fi gestionat. Nu neapărat pentru că cineva a încălcat legea, acest lucru îl vor stabili, dacă vor dori, instituțiile abilitate. Ci pentru că modul în care legea a fost respectată, literă cu literă, a produs un rezultat care sfidează logica economică și administrativă: un drum mai scump, un drum construit mai lent, un constructor controversat, un calendar de licitație fără nicio explicație plauzibilă.
Informațiile din acest material sunt bazate pe date publice disponibile în presa locală și națională, postări oficiale pe rețelele de socializare, registrele comerciale și documentele de achiziții publice.
Dacă și dumneavoastră vă doriți o Românie mai corectă și aveți informații despre abuzurile efectuate de angajații statului român, scrieți-ne pe email la reflector@radiogoldfm.ro
