Autor: Andrei Gușă
Guvernul Bolojan a ales să mimeze acțiunea într-un moment critic pentru economia României. Plafonarea adaosului comercial la carburanți este o intervenție superficială, care nu atacă nici cauza scumpirilor, nici vulnerabilitatea reală a mediului de afaceri.
În timp ce antreprenorii români sunt sufocați de costurile energiei și combustibililor, Executivul propune o măsură cosmetică, cu impact nesemnificativ asupra prețului final. Între timp, realitatea economică este dură: creșterea accelerată a prețurilor la petrol și gaz erodează competitivitatea companiilor românești și împinge IMM-urile, în special pe cele energointensive, spre insolvență și faliment.
Diferența față de alte state europene este evidentă și, din păcate, umilitoare.
În timp ce România plafonează simbolic adaosuri comerciale, alte state acționează direct asupra prețului și asupra economiei reale:
– Italia și Austria au redus semnificativ accizele la carburanți, intervenind exact acolo unde se formează prețul
– Spania a redus TVA-ul la combustibili și a suspendat parțial accizele pentru a diminua impactul asupra economiei
– Belgia, Polonia și alte state au combinat reduceri de taxe cu sprijin direct pentru industrie și consumatori
– Ungaria și Croația au mers mai departe, plafonând efectiv prețurile la pompă și utilizând rezervele statului pentru a stabiliza piața
Mai mult, unele state au alocat resurse masive pentru a proteja economia și industria în fața șocurilor energetice, combinând subvenții, reduceri de taxe și mecanisme de compensare.
Aceasta este diferența fundamentală:
în Europa se reduc taxe și se sprijină economia reală; în România se reglementează contabil adaosuri comerciale.
În același timp, statul român continuă să încaseze masiv din taxarea carburanților – peste jumătate din prețul unui litru fiind reprezentat de taxe și accize. Cu alte cuvinte, Guvernul refuză să renunțe la propriile venituri, dar pretinde că protejează populația și mediul de afaceri.
Această abordare nu este doar ineficientă, ci periculoasă. Ea accelerează pierderea de competitivitate a economiei românești într-un moment în care alte state își protejează agresiv propriile companii.
Fără măsuri reale – reducerea fiscalității pe energie, sprijin țintit pentru sectoarele energointensive, politici industriale coerente – România riscă să devină o economie de consum dependentă, în care producția internă se prăbușește sub presiunea costurilor.
Plafonarea adaosului comercial este, în acest context, nu doar inutilă, ci cinică. Este o perdea de fum care ascunde lipsa de acțiune reală.
România nu are nevoie de gesturi simbolice.
România are nevoie de decizii curajoase, care să apere mediul de afaceri românesc înainte ca acesta să fie sufocat definitiv de costuri pe care alte state au ales deja să le reducă.
