(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem la Iran, pentru că a fost din nou haos în ultima săptămână. Pe joi-vineri, săptămâna trecută, Trump a început iarăși cu amenințări. A spus că va cuceri insula Kharg, că va lua petrolul Iranului, că va lovi foarte tare în Iran. În același timp, iranienii au anunțat că au extins lista de ținte acceptabile din regiune și, de acum, includ toți cei care sunt asociați cu orice e deținut de Elon Musk în Orientul Mijlociu. India a venit și a spus că se roagă foarte tare de americani să nu mai lovească în Iran, după ce au lovit și în petroliere indiene, cu personal indian, în săptămâna precedentă, și au murit trei cetățeni ai Indiei. Tot în acele zile a venit ministrul apărării al Israelului, care a spus foarte clar că Israelul va acționa independent în raport cu SUA atunci când vine vorba de Iran. Cam asta a fost joi-vineri.
Iar, dintr-odată, vineri după-amiaza, au început discuțiile despre cum americanii și iranienii sunt foarte, foarte apropiați de un acord de pace. Prima dată, nimeni nu i-a luat în serios, pentru că asta a făcut Trump în fiecare weekend de când a început acest război: ne-a amețit pe toți pentru a ameți și piețele și pentru a crea anumite profituri pentru el și pentru asociații lui. A mai făcut tot felul de postări pe Truth Social în weekendul acela, mimându-l pe Obama și spunând că Iranul nu mai vrea arme nucleare, lucru pe care Iranul îl spune de zeci și zeci de ani. Tot spunea că va fi o mare victorie, tot spunea că o să dea în Iran, că o să colaboreze cu ei. Nu înțelegea nimeni nimic.
Până când, în sfârșit, duminică noapte, aproximativ la miezul nopții în România, premierul pakistanez Shehbaz Sharif a anunțat că SUA și Iranul au ajuns la un acord prin care se opresc orice fel de acțiuni militare pe orice front, inclusiv Liban, și că acesta va fi semnat oficial vinerea aceasta, adică mâine. De asemenea, Sharif a spus că Qatarul, Arabia Saudită și Turcia au fost comediatorii de care a fost nevoie.
Data la care a fost anunțat acest acord de pace, cum au spus prima dată, a fost interesantă, pentru că Trump tot spunea că de ziua lui va ajunge la o concluzie a acestui război, iar iranienii tot spuneau că după ziua lui Trump. Cumva, au avut amândoi dreptate, din moment ce sunt șapte ore și jumătate diferență de fus orar între Donald Trump și Iran. Atunci s-a semnat de ziua lui Trump în SUA, dar în ziua următoare în Iran, sau s-a ajuns la acest acord.
Acest acord este, acum, unul care a venit foarte controversat. Doar aseară am aflat detaliile adevărate ale acestui acord și vom ajunge imediat și la acestea. Ce a fost interesant, să spunem așa, săptămâna aceasta au fost toate modurile în care Trump a încercat să justifice acest memorandum de înțelegere. Pentru că eu v-am spus încă din ziua în care a început acest război, și puteți găsi editorialul meu din acea zi pe Solid News, că americanii nu au cum să iasă bine din acest război. Au început un război fără obiective clare, au trebuit să inventeze obiective și, astfel, nu vor reuși să îndeplinească niciunul dintre obiectivele pe care și le-au stabilit. Și exact așa s-a întâmplat. Nu exista nicio altă variantă.
Dacă unul dintre obiective a fost schimbarea de regim, Trump a spus în Wall Street Journal că, de fapt, pe el nu l-a interesat niciodată schimbarea de regim, deși și el, și membrii administrației lui au spus de zece ori că acesta este motivul. Și mai zice Trump că acesta este al treilea grup de oficiali iranieni cu care a trebuit să negocieze și este cel mai rațional grup de până acum. Faptul că, din nou, se știe că nu este adevărat. A devenit din ce în ce mai radicală conducerea din Iran, comparativ cu cea care era acum doi-trei ani.
În același interviu, Donald Trump a mai spus că nu este importantă partea cu armele nucleare și cu uraniul îmbogățit al Iranului. Nu este nicio grabă și, de fapt, nu ne pot face nimic rău iranienii. După ce ne-au amenințat în ultimii ani că este un pericol existențial, că sunt foarte aproape de a avea arme nucleare, că sunt foarte periculoși. Acestea au fost cele două motive invocate de Donald Trump în începerea acestui război și ambele motive au fost negate de Donald Trump în primele ore după ce a apărut știrea cu memorandumul de înțelegere.
J.D. Vance, săracul, a fost trimis la toate televiziunile din SUA. Cred că este absolut extenuat, pentru că a încercat să salveze imaginea lui Trump după toate aceste declarații. Nu o să vă spun toate declarațiile lui Vance, dar s-a chinuit, nu știu cât de bine i-a ieșit. A spus că știm că a fost foarte greu pentru americani, dar măcar am reușit să facem ceva bun pentru ei. Ce ați reușit să faceți bun? Nu înțelege nimeni. Ați redeschis doar strâmtoarea pe care chiar voi ați închis-o.
Cel mai rău la declarații nu a stat Donald Trump, ci a stat Pete Hegseth, secretarul războiului. Ce nume foarte dur are Pete Hegseth. Și săracul de el s-a făcut de rușine la televiziune. Cred că, până la urmă, i-au și cerut să stea acasă. Niște perle de la Pete Hegseth din ultimele zile: principala diferență dintre dealul lui Trump și dealul lui Obama este că noi am bombardat prima dată Iranul. Vă lăudăm că ați și bombardat când ați fi putut ajunge la exact același deal fără bombe. Și, dacă nu ne pasă de populația iraniană, tot i-a costat pe americani ceva. Am controlat strâmtoarea tot acest timp. Tocmai ai spus că negociați cu ei pentru a o redeschide. Deci altă minciună pe față. A treia minciună este criza cu stocurile de arme americane. Hegseth a spus că nu e adevărat, că aceasta este o poveste inventată pe care media o tot promovează. Reporterița îi amintește că chiar el a dat o mărturie în fața Congresului acum câteva săptămâni că sunt probleme cu depozitele de arme, iar Hegseth răspunde doar nu trebuie să îmi spui tu mie despre ce am dat eu o mărturie. Sunt niște situații aberante. Este atât de slab acest Pete Hegseth. Dacă J.D. Vance încearcă măcar să facă ceva bine, Pete Hegseth clar doar încurcă mai rău lucrurile.
Iranienii au venit cu declarații foarte clare. Au spus că s-a ajuns la această înțelegere, că ne bucurăm, dar au pus foarte mult accent pe faptul că Iranul va fi responsabil pentru gestionarea trecerii prin strâmtoarea Ormuz, în coordonare cu Omanul, și că nu va impune taxe per se, dar, în schimbul serviciilor de navigație, pentru protecția mediului și pentru a asigura serviciile maritime, Iranul va colecta altfel de taxe, care nu ar fi chiar taxe de trecere, dar vor fi taxe de trecere. Vor fi doar definite altcumva, pentru ca americanii să nu aibă probleme.
În aceeași zi, când era intervievat după întâlnirea lui cu Macron, Trump a spus că este gratuit, că nu va fi niciun fel de taxă. Apoi a spus și Trump că, în dealul lui, dacă Iranul va avea o armă nucleară, atunci va fi atacat. În dealul lui Obama, aveau voie să aibă o armă nucleară. Ceea ce nu are niciun sens dacă ne uităm la ce scria în acel deal, dar nu trebuie să tot comentăm aceleași lucruri.
Când a fost întrebat de Ucraina în acea zi, a spus că Ucraina nu are niciun impact asupra soartei, în afară de faptul că americanii vând mai multe arme. Ei sunt la mii de kilometri distanță. De parcă nu ar fi și Iranul la fel sau chiar mai depărtat de SUA, dar că ar vrea să se întoarcă la discuția cu Iranul. Și ne-a mai spus că Iranul va putea să aibă rachete. Normal că va putea să aibă rachete, aceasta a fost doar o condiție inventată de Trump și de echipa lui.
Apoi a spus Trump că scoaterea uraniului îmbogățit din Iran nu este deloc necesară, deoarece acest material nu are o valoare deosebită. Deci acum e vorba despre valoare, nu mai e vorba despre marele pericol iranian. După aceea, ne-a spus că s-a certat cu Bibi pentru că SUA este partenerul mare și Israelul este partenerul foarte mic. Și ne-a mai spus că, dacă Israelul atacă Libanul, atunci dealul dintre Iran și SUA nu va fi încălcat, nu va fi rupt. Ceea ce este complet fals. Toți ceilalți oficiali americani și iranieni au spus că asta este partea de bază a acestui deal, dar oricum nu vor putea evita astfel de atacuri.
O perlă a lui Donald Trump în timpul acestor interviuri de la summitul G7 a fost atunci când, în discuția cu președintele Qatarului, a spus că qatarezii sunt cei mai apropiați fizic de Iran. Alte țări trebuie să călătorească 45 de minute pentru a ajunge acolo, dar, în cazul Qatarului, poți merge chiar peste graniță. Și a folosit verbul „merge” și a spus acest lucru de mai multe ori în acel interviu. Pentru cei care nu știți, ca să nu vă inducă în eroare Donald Trump, nu poți merge din Qatar în Iran, nu există vreo graniță comună.
Dar, în aceeași zi cu aceste interviuri, a apărut și o investigație în presa internațională prin care s-a aflat că SUA au aprobat în secret un acord financiar și maritim între Qatar și Iran, în baza căruia miliarde de dolari au fost plătite Iranului în schimbul trecerii libere a petrolierelor și navelor qatareze prin strâmtoarea Hormuz. Deci, practic, Qatarul a putut să exporte din moment ce americanii au acceptat acest deal pe sub masă, prin care Teheranul a fost plătit pentru trecere. Desigur că Trump nu a comentat public acest lucru, pentru că asta ar însemna, în primul rând, să recunoască faptul că iranienii controlează, de fapt, strâmtoarea Hormuz și că blocada americană nu a fost atât de eficientă și, în al doilea rând, că, practic, ești gata să colaborezi cu Iranul dacă este vorba despre un aliat de-al tău. Dar a fost normală, într-un fel, această acțiune, pentru că americanii le-au provocat multe daune qatarezilor, fără nicio explicație până acum.
Ultimul motiv invocat de Donald Trump pentru care a ajuns la acest memorandum de înțelegere, care este important de menționat, este că el a spus că, dacă nu ar fi fost de acord cu memorandumul de înțelegere, americanii ar fi rămas fără rezerve de petrol în aproximativ patru săptămâni. După ce ne-a spus de mai multe ori în timpul acestui război că America este total independentă de Orientul Mijlociu, că nu are nevoie de petrolul de acolo, că avem cantități aproape nelimitate de petrol, că războiul nu ne afectează deloc, a recunoscut, în sfârșit, că au folosit atât de multe rezerve chiar și americanii. Imaginați-vă cât de rău au stat celelalte state din lume care nu au rezerve, dacă și americanii au stat atât de rău.
După ce a apărut timp de o săptămână o mie de versiuni ale acestui memorandum de înțelegere, ba de la Wall Street Journal, ba de la Bloomberg, ba de la Mehr, o mie de site-uri au venit cu versiunea reală, pentru a pune presiune pe americani să publice oficial textul memorandumului de înțelegere. În sfârșit, aseară s-a publicat acest memorandum. Americanii încercau să amâne pe cât posibil publicarea textului exact, pentru că, la publicarea unui asemenea text, va începe criza în rândul israelienilor. Israelienii sunt foarte supărați pentru că ei nu au contribuit la negociere, nu sunt de acord cu oprirea ostilităților. Vom discuta imediat despre Israel.
Dar, ca să vă spun acele 14 puncte ale memorandumului de înțelegere: 1. SUA, Iranul și aliații aflați în războiul actual declară încetarea imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban, și că nu vor mai iniția alte acțiuni și vor asigura integritatea teritorială a Libanului. Punctul 2: își respectă reciproc suveranitatea și integritatea teritorială. Punctul 3: se angajează să negocieze și să ajungă la acordul final în maximum 60 de zile, prelungibil cu acord reciproc, foarte important. Punctul 4: imediat după semnare, americanii vor ridica blocada navală și, în termen de trei zile, va fi complet terminată acea blocadă navală și vor fi retrase forțele americane din apropierea Iranului. Punctul 5: Iranul va asigura trecerea în siguranță, fără taxe, timp de 60 de zile, a tuturor navelor prin strâmtoarea Ormuz, alături de Oman. Punctul 6: SUA se angajează, împreună cu partenerii regionali, să amorseze un plan definitiv, convenit de comun acord, cu cel puțin 300 de miliarde de dolari pentru reconstrucția și dezvoltarea economică a Iranului, ca parte a acordului final, foarte important. Punctul 7: se va pune punct sancțiunilor împotriva Iranului. Punctul 8: Iranul nu va achiziționa și nu va dezvolta arme nucleare, va elimina materialele îmbogățite, stocate etc. Punctul 9: se va menține status quo-ul până când se va ajunge la un acord final. Punctul 10: imediat după semnarea memorandumului vor fi emise derogări de la sancțiuni pentru exportul de țiței iranian, derivate, precum și pentru toate serviciile asociate, ca tranzacțiile bancare, asigurări, transport etc. Punctul 11: SUA se angajează să pună pe deplin la dispoziție, pentru utilizare, fondurile înghețate sau restricționate ale Iranului, la implementarea prezentului memorandum de înțelegere. Punctul 12: va fi instituit un mecanism de monitorizare pentru a supraveghea implementarea acestui memorandum. Punctul 13: că se va aplica memorandumul. Punctul 14: că acordul final va fi aprobat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate ONU.
Iranienii, după semnare, au publicat și ei versiunea lor a acestui memorandum. Diverg puțin aceste articole. La punctul 5, versiunea iraniană scria că va fi trecerea în siguranță și fără taxe a vapoarelor prin strâmtoarea Ormuz doar pentru 60 de zile. În versiunea americană nu există cuvântul „doar”. În versiunea iraniană se spune că vor trimite acei 300 de miliarde de dolari în termen de 60 de zile, nu după 60 de zile. La punctul 11, partea americană spune că fondurile eliberate ale Iranului vor fi puse pe deplin la dispoziție pentru utilizare. În textul iranienilor scrie că vor fi puse la dispoziție pentru plată către orice beneficiar final desemnat de Banca Centrală a Iranului. SUA va fi obligată să emită toate licențele și permisiunile necesare. Nu sunt atât de diferite.
Dacă acesta ar fi un acord final de pace, atunci ar fi unul în care, clar, Iranul a câștigat absolut tot. Americanii nu câștigă absolut nimic. Vor spune că această parte cu PNI ar fi semnat acest acord și acum un an, și acum 10, și acum 20. Nu există ceva. Dar au câștigat 300 de miliarde de dolari pentru reconstrucție, se vor da jos toate sancțiunile, vor putea de acum să impună și taxe în strâmtoarea Ormuz după aceste 60 de zile. Deci vor face bani și pe acest mod. Clar este o victorie pentru Iran. Problema este că, momentan, este un memorandum de înțelegere. Nu este tratat de pace, nu este un deal, nu este un acord.
În termeni juridici, în legislații raționale, memorandumul de înțelegere este un document neobligatoriu, care doar consemnează faptul că două părți au ajuns la o înțelegere comună asupra anumitor puncte și că vor formaliza, la un moment dat, această înțelegere, dacă va fi cazul. Deci memorandumul de înțelegere nu este în niciun caz un acord de pace, un armistițiu, un deal sau oricum vreți să îl numiți. Și ați văzut clar că în textul memorandumului de înțelegere se discută despre prelungirea acestui termen de limbo, de 60 de zile, de câte ori este nevoie. Nu există niciun fel de limită. Acest memorandum, practic, vrea doar să limiteze escaladarea războiului.
Dacă se va semna atunci, eu nu știu cum echipa Trump va justifica vreodată acceptarea acestor 14 termeni. V-am spus că ar fi un eșec colosal pentru americani. Practic, nu au obținut absolut nimic, doar au pierdut din acest război. Oricum încearcă să întoarcă situația, nu pot justifica nimic din ce au făcut până acum: nici pierderea de oameni, de vieți, de bani, de aliați, orice. Doar au pierdut din acest război. Este, probabil, cel mai mare eșec al Americii din ultima sută de ani. Nu mai există să fi pierdut chiar atât de multe și să nu obțină absolut nimic dintr-o negociere, mai ales sub acest președinte dealmaker.
Problema principală este că, în aceste 60 de zile, care poate vor fi și prelungite, este foarte mult timp pentru ca israelienii să saboteze acordul final. Pentru că, chiar duminica trecută, în ziua în care se semna acordul, au fost atacuri israeliene asupra Beirutului. De aceea a fost Trump supărat pe Netanyahu. Apoi, luni și marți, au continuat să fie atacuri asupra sudului Libanului, în ciuda acestor negocieri. Astăzi, de când a fost semnat, încă nu s-a întâmplat nimic, dar vă spun niște declarații ale oficialilor israelieni de ieri și alaltăieri, cred că chiar și de acum trei zile.
Ben-Gvir, ministrul securității naționale al Israelului, a spus foarte clar: acordul lui Trump nu ne include și pe noi. Trebuie să continuăm să demolăm case în sudul Libanului, trebuie să continuăm să strămutăm rezidenții de acolo, trebuie să continuăm să eliminăm Hezbollahul. Netanyahu a făcut și el o declarație, spunând că Israelul va rămâne în Liban, Siria și Gaza fără niciun termen-limită. Smotrich, care este ministrul finanțelor, a spus că nu va fi niciun fel de retragere din Liban, nu până vineri și nu după vineri. Vom prezerva toată libertatea de mișcare a forțelor armate israeliene în Liban. De asemenea, pe tema Iranului, Smotrich a spus că trebuie să dăm jos această administrație din Iran, pentru că nu putem accepta existența unei administrații de radicali, care cere distrugerea noastră și care posedă astfel de capabilități. Vom continua să facem acest lucru în modul nostru. Ministrul apărării al Israelului, Katz, a spus despre Gaza că deja israelienii au pus mâna pe 60% din zonă și, Doamne ajută, vor ajunge în curând la 70% din Gaza sub ocupație israeliană. A spus că deja am fost în aceste locuri, deja am făcut aceste lucruri. Aici se referă la atacuri. Vom continua să le facem. Și a mai spus Katz că toate satele de lângă granița cu Libanul, adică toate satele libaneze, sunt distruse în mod sistematic. Deci niște declarații foarte, foarte dure.
Vom vedea dacă este vorba doar despre discurs. Așteptăm zilele acestea care vin, dar eu nu cred. Eu sunt destul de sigură că israelienii vor trece peste, pentru că până acum nu au acceptat niciun fel de regulament de armistițiu, niciun fel de lege internațională. M-aș mira ca, în sfârșit, să accepte un astfel de regulament după ce nu au acceptat niciun altul. O situație foarte complicată. Vom vedea, în schimb, dacă, după ce va avea loc o încălcare a acestui memorandum de înțelegere din partea Israelului, iranienii vor riposta imediat și vor rupe tot acest acord sau vor oferi puțină înțelegere pentru acțiunile Israelului. Pentru că asta este, de fapt, întrebarea. Atunci ne vom da seama ce se va întâmpla de fapt, dacă este totul doar un pretext, dacă nu.
În Israel, oricum, cum am spus, situația este complicată. Din toate sondajele se înțelege că Netanyahu nu mai este agreat deloc, pentru că trebuie să fie alegeri în curând. 61% dintre cei care au răspuns la un sondaj de la începutul acestei luni au spus că ei cred că Netanyahu nu ar mai trebui nici măcar să candideze la următoarele alegeri. Nu doar să nu câștige, ci să nu mai candideze la următoarele alegeri. Deci vă dați seama că este destul de gravă situația. Vom vedea ce se va întâmpla cu Israelul, cu Orientul Mijlociu. Americanii, oricum, deja astăzi au spus că au închis acest capitol. Să vedem dacă chiar așa este.
Doamne ajută să nu continue războiul din Orientul Mijlociu, dar eu nu cred că va ține acest memorandum de înțelegere și, dacă va ține, nu cred că se va ajunge la acel acord specific în următoarele două luni. Este extrem de complicată situația și, de fapt, ei vor doar o pauză, pentru ca până la toamnă să aibă timp toți să își facă vacanțele pe riviera unde toți au hoteluri, au investiții. Când spun „toți”, mă refer la Trump, la iranieni, la israelieni și la prietenii lor. Este doar o pauză, dar mare mi-ar fi mirarea ca așa să încheie povestea, mai ales cu un Israel care, în mod evident, nu va respecta termenii acestui acord.
