(sau despre hibrodo-fundațiile lui Dieter și Bill cu care se duc războaiele hibride economice)
Vicepremier interimar în Guvernul demis Bolojan, Oana Gheorghiu a trimis un mail, de pe adresa oficială de la guvern, către instituțiile publice potențial interesate, pentru a le recomanda „discuții exploratorii” cu Schwarz Digits, divizia de IT a Schwarz Gruppe.
Nu mi-a clipit lumina portocalie de avertisment de la bordul pilotului automat până nu am văzut Kaufland pe lista de achiziții propusă pentru implementarea programului SAFE în România.
M-am uitat mai atent la mail și la știre, și am sesizat două chestii aparent disparate, dar care se leagă în mod magic în jurul postului de vicepremier al guvernului Bolojan, ocupat inițial de „șpăguitorul de supraviețiuire” Anastasiu și, la zi, de „dăruitoarea de vieți” Oana:
-Schwarz Digits urmează a se ocupa de închiderea buclei digitalizării în România, prin implementarea „portofelului digital”;
-Scwartz Digits face parte din același concern, Schwarz Gruppe, care deține Kaufland și Lidl, două dintre cele 7 lanțuri de hiper-magazine care au făcut cifre uriașe de afaceri în România în plandemie; prin buna administrație a arahatienilor, omul de rând nu mai putea face piața decât în super-market, unde se puteau impune masca, termoscanarea și certificatul de vaccinare; Kaufland este acel lanț de super-market – uri care a montat gardul de sârmă separator între vaccinați și nevaccinați, după „modelul” ghetourilor hitleriste din cel de-al doilea război mondial.
Iar acum, să vedeți ce am descoperit după o analiză a acționariatului Schwarz Gruppe.
În 1999, Dieter Schwarz a transferat aproape toate acțiunile deținute de familia Schwarz în Lidl, Kaufland și celelalte branduri ale grupului către Dieter Schwarz Stiftung GmbH, o societate cu răspundere limitată cu scop caritabil. Fără să fie o fundație clasică de drept civil, ci o formă hibridă, acest vehicul asigură familiei Schwarz niște „mici” avantaje fiscale:
– un impozit pe moștenire aproape zero la transferul acțiunilor către hibrido – fundație; dacă transferul s-ar fi întâmplat la fel ca în cazul restului amărăștenilor, taxele pe moștenire ar fi depășit 20%; la o avere de 20 miliarde de mărci, la acea vreme, taxele ar fi fost de 4 miliarde;
– o scutire totală de impozite a veniturilor și dividendelor care ajung la hibrido-fundație.
Prin intermediul hibrido-fundației (care este entitatea dominantă a grupului), controlul rămâne la familie, fără riscul de divizare și diluare ale acțiunilor la moștenitori sau de preluare ostilă sau vânzare forțată. Mult mai interesant: Schwarz Gruppe poate poza în entitate filantropică, implicată în chestii educaționale, sanitare, climatice, științitice etc., ceea ce ecranează foarte bine inechitatea fiscală și operațiunile de lobby politic nu tocmai kosher pe care le comite grupul. Interesant, treaba asta o face și Bill Gates în cadrul corporațiilor sale – nu știu dacă Gates s-a inspirat de la Schwarz sau invers, dar ambele entități sunt, desigur, niște multi-miliardari ochei, care sunt plini de intenții bune pentru oameni și civilizația lor și care merită toate aplauzele pentru că merg la conferințe de schimbare climei în private-jet – urile sau yachturile lor ietfine și nepoluante …
Este evaziune fiscală? Nu, de vreme ce legea permite. În mod cinic, practica se numește optimizare fiscală. Este simulație ilicită? Poate, dar nimeni nu a ridicat încă problema în justiție. Este teatru de doi bani, care vinde o imagine falsă de onestitate? Da. Este non-etic? Da.
Este concurență ilicită?
Eu zic că da, 4999 din 5000 de avocați și consultanți fiscali sau de concerență vă vor spune că nu. Dacă o să întrebați inteligențele artificiale, care sunt setate nu de mine, ci de cei 4999, vă vor spune, de asemenea, că nu.
Realitatea faptică și normativă pare a fi în acest sens.
Ceea ce fac Dieter (Schwarz) și Bill (Gates) este o practică standard la marile familii antreprenoriale germane (de exemplu, Aldi, REWE și EDEKA au structuri similare) sau franceze. Ca să nu mai vorbim de familiile globale Rothschild și Rockefeller…
Se remarcă lipsa aproape totală de cazuri în care justiția sau fiscul să fi sancționat aceste practici. Dar dacă muzica după care, în horă, dansează toată lumea este aceeași, și toată lumea din horă face bani, de ce s-ar extrage vreun dansator din rând ca să oprească muzica? Iar cei mici fie nu au bani de procese, fie nu au curaj să rupă dependența contractuală de cei mari, de cei neo-feudali.
Cu toate acestea, construcția juridică bazată pe hibrido-fundație este ținta legislației prevenției și combaterii spălării banilor, precum și a Directivei UE 2016/1164 de combatere a practicilor de evitare a impozitelor corporative. Este, de altfel, o simulație menită a obține reduceri masive sau chiar scutiri de taxe și impozite și, de aceea, poate fi recalificată drept evaziune fiscală. Faptul că nu a pus nimeni problema este pentru că Schwarz Gruppe este too big to let fail și face parte din grupul restrâns al neofeudalilor, care nu se calcă pe bătături și care au politici comune de sponsorizare politică și de lobby.
În plus, practica lui Dieter și a lui Bill este în mod evident o formă de concurență neloială sau ilicită: alte lanțuri de magazine, alți comercianți, nu sunt organizați ca Lidl, Kaufland sau Microsoft, deci trebuie să plătească toate taxele. Ca să nu mai vorbim de alimentara din colț….
Vă puteți întreba – dar de ce atâta amar de vreme nu a ridicat nimeni problema legitimității acestui tip de construcție juridică și a echității scutirii de taxe și impozite a ultra-miliardarilor, în condițiile în care omul normal suportă mereu „austeritatea” fiscal și, mai ales, este executat silit și pentru o sută de lei?
Ba da, problema s-a ridicat mereu. Există critici publice în Germania și UE, dar firave, dar criticii sunt reduși la tăcere. Argumentele lor sunt combătute industrial, criticii sunt puși în cordonul sanitar (ei sunt extremiști, putiniști, conspiraționiști – știți tot tacâmul). Legacu media și marile platforme online fac parte din clubul lui Dieter și al lui Bill, iar lobby – ul și legislativul sunt la deștele picioarelor lui Dieter sau Bill. Fix cum a fost Anastasiau, fix cum este Oana, fix cum sunt Ilie, Fritz sau Sorin. Iar voi, voi veți urmări 30 de secunde din acest text, vă veți mira sau plictisi, după care veți cumpăra tot de la Kaufland, Lidl și Microsoft și veți vota tot cu vătafii lor.
