(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Azi se împlinesc 20 de ani de când Vladimir Putin a fost reales pentru prima oară, atunci, în 2004, cu 71% din voturi. Mâine începe procesul electoral în Federația Rusă. Va ține trei zile și e previzibil ca țarul de la Kremlin să câștige cu un scor cel puțin similar și să fie reînscăunat pentru a domni asupra unui popor mulțumit, poporul rus, ce și-a recâștigat demnitatea și are chiar perspective certe de prosperitate pe fondul creșterii economice obținute de Rusia în ultimii doi ani de zile, în ciuda sancțiunilor occidentale. Ce este cert? Că Putin se află azi la apogeul carierei și puterii sale în plan intern și internațional. Un posibil sondaj de opinie pe întreg globul l-ar arăta cu certitudine ca fiind liderul cel mai apreciat, iar aceste lucruri vin după ce, timp de doi ani, a fost demonizat, mai ales prin minciuni ordinare sau sofisticate, de către toată presa occidentală. Deci rușii, prin Putin, dau o lecție amară Occidentului colectiv, ne arată în mod faptic și clar că societatea noastră occidentală și-a pierdut busola, dar și apetența de a mai cultiva adevărul și progresul real.
Ce va urma după realegerea lui Putin pe frontul de răsărit, al războiului SUA contra Rusiei, dus prin proxy-ul Ucraina, dar mai ales prin proxy-ul UE? Referitor la vecinii ucraineni, ce s-au înnămolit și cu situația de pe front, dar mai ales cu luptele politice interne fratricide, e previzibil ca Putin să calce pedala unei noi ofensive militare în următoarele săptămâni, ce să forțeze un deznodământ al unor negocieri de pace în favoarea Rusiei, unde, atenție, se va pune pe tapet inclusiv împărțirea unor părți importante din Ucraina către țările ce au pretenții teritoriale, cum ar fi Polonia, Ungaria, România, iar forța SUA de a se opune va fi neglijabilă, în condițiile marasmului intern generat de lupta pentru prezidențialele din noiembrie. UE va fi de asemenea într-o dificultate majoră de reacție și din pricina potențialului militar slab, chiar rușinos, dar și din cauza alegerilor europene, a ofensivei suveranismului, deci a greutății ulterioare de a mai formata o majoritate în Parlamentul European, favorabilă unei confruntări cu Rusia.
Cât despre NATO, prieteni goldiști, priviți disputa Rutte-Iohannis sau activitatea lui alde Stoltenberg sau Geoană și o să pricepeți că organizația e invalidată total pentru acțiuni ce s-ar contrapune strategiilor Rusiei. Iar după vizita triumfalistă a lui Putin la Erdogan, programată în mod strategic imediat după realegerea țarului, e limpede că NATO va avea dificultăți de poziționare uriașe. Eu mă aștept chiar să fie cerută de către sultanul Erdogan reactivarea activității Consiliului NATO-Rusia, fondat acum 22 de ani, dar niciodată folosit pentru negocieri efective. Acum pare că a venit momentul și, ca să glumesc serios la final, zic: te pomenești că asta a vizat Iohannis prin autopropunerea sa ca viitorul șef al NATO, să fie reprezentantul unei țări ortodoxe, deci soră spirituală cu Rusia lui Putin, tocmai pentru ca să fie înlesnite negocierile post-războiul ucrainean. Da, poate fi, numai că Klaus al nostru nu e calificat din cel puțin două motive: el nu e ortodox, ci protestant, și, așa cum zic ungurii, care se opun candidaturii sale la șefia NATO, mai și sprijină mișcarea LGBT, ceea ce pentru ruși este egal cu o înjurătură de mamă.
