Autor: Cozmin Gușă
Nu pentru că este vineri, 13, dar ziua de 13 este una bună pentru mine, de obicei, ca și cifra, de altfel, care m-a însoțit de-a lungul vieții. Dar mai ales pentru că este vineri, am decis să vă ofer o perspectivă asupra dezbaterilor de bază dintr-o Românie care stă să moară. Ca să vă dați seama, totuși, cum circulăm prin lume noi, ca țară: exact ca o frunză pe apă. Adică unde ne duce valul, fără direcție, fără motorizare, fără cârmă și fără busolă.
Regionalizarea ca panaceu
Pe unde te-ai uita, pe site-uri de știri, la televiziuni sau pe rețelele de socializare, s-a generat un subiect necesar, dar fals ca abordare: cel al regionalizării. Această regionalizare trebuia făcută de mult și trebuia realizată ca prim obiectiv al „dășteptului” de Băsescu, când a ajuns în funcție, așa cum i-am spus să facă, de altfel, pentru că doar prin regionalizare am fi fost pregătiți să ne organizăm pentru dezvoltarea în interiorul Uniunii Europene, pentru absorbția de fonduri și pentru compatibilizare, dacă vreți, cu mediul european, care este extrem de familiarizat cu ideea de regiuni și regionalizare. La noi, regionalizarea este prezentată ca un panaceu, la televiziuni, apare ca un leac pentru toate problemele României. Dar, în același timp, se insistă pe patriotismul local: „Cum să renunțați la comuna unde v-ați născut, la județul unde trăiți și unde munciți? Nu e posibil așa ceva!”. Iar toate televiziunile generează această dezbatere falsă pentru ca abordarea să pară mai spectaculoasă. Nu cred că au vreun comandament să dezvolte această dezbatere într-un mod atât de fals. Cred că este vorba mai degrabă despre lipsa de inspirație și, probabil, despre o anumită comandă de a acoperi expunerea și mediatizarea realității printr-un subiect care prinde.
Ca să fie clar cum gândesc: regionalizarea este un lucru extrem de necesar, dar trebuie integrată unui proiect de țară mult mai complex. Și, desigur, trebuie să treacă prin eliminarea sinecuriștilor din toate aceste rețele. Îmi spunea un prieten bun ieri, la telefon, că doar în București și Ilfov avem peste 2.000 de consilieri locali. Asta înseamnă mii de afaceri cu statul date acestor consilieri ca să tacă și ca să voteze cum se cuvine. V-am prezentat doar un aspect.
Nicușor și Nicolae (Ceaușescu)
După conferința de presă de pomină pe care a avut-o, în care a arătat niște lucruri în mod voluntar și s-a lăsat vizualizat în mod involuntar în privința altora, mulți oameni care cunosc istoria lui Nicolae Ceaușescu au venit să spună în felul următor: „Dom’le, asistăm la metamorfozarea lui Nicușor după modelul în care s-a metamorfozat Nicolae Ceaușescu”. Nicolae Ceaușescu, atunci când a fost impus ca șef al României, Secretar General al Partidului, pentru prima dată, a fost prezentat, pe românește, drept cel mai tăntălău sau cel care părea cel mai tăntălău dintre marii lideri. Chiar atunci când a avut loc conclavul celor mai vechi din partid, s-a spus: „Dom’le, hai să-l punem pe Vietnam, că e harnic și e inofensiv”. Porecla lui Ceaușescu era „Vietnam”, pentru că nu putea să pronunțe „Vietnam”. Atunci, Ion Gheorghe Maurer l-a poreclit astfel. E posibil ca Nicușor Dan, simțind puterea (beția puterii este ceva groaznic, nimeni nu scapă de acest drog), dacă a ajuns acolo, să dorească să se impună și mai tare. Și, dintr-un ONG-ist, cum se autodeclară, profesor de matematică (n-a profesat, mă rog, dar așa îi scrie pe diplomă) și olimpic liniștit la această știință abstractă, nu concretă, să devină un autoritarist. Iar în spatele ușilor închise de la Cotroceni să înceapă să se desfășoare adevărate conclavuri de putere.
L-a dat de gol ieșirea din fire cu jurnalistul nesimțit și cred că, de acum înainte, vom avea parte de mai multe asemenea evenimente, pe măsură ce Nicușor Dan o să prindă gustul puterii. Mai bine, l-a prins deja, dar să-l prindă și mai bine.
Fiind în SECURISTAN, nu-i nicio problemă să i se ofere unui lider, așa cum i s-a oferit și lui Ceaușescu în ultima parte a domniei sale, această iluzie a puterii maximale. Partea proastă este că, în atare condiții, nu vom avea parte decât de lupte intestine pentru putere. Pentru că, în mod negreșit, dacă Nicușor va apăsa foarte tare pe pedala autoritarismului, se va genera, în oglindă, o tabără cel puțin la fel de puternică, care să i se opună. Iar acolo Factorul Extern va avea un cuvânt important de spus. Și nu, nu mi se pare că acea tabără îi va aparține lui Bolojan, de fapt lui Coldea, de fapt lui Kovesi. Nu. Se poate aglutina o cu totul altă tabără, care să fie în trend cu vremurile geopolitice pe care le vom trăi. Ce ironie a sorții! Nicușor, urmașul lui Nicolae Ceaușescu. Așa cum era scris înainte de 1989, era vorba despre Nicu Ceaușescu, nu despre Nicușor Dan.
Simion și rețeaua media bolojenistă
Liderul AUR a ajuns să fie mediatizat plenar, de vreo două săptămâni, absolut pe toate ecranele televiziunilor de știri, de când s-a certat cu Maricel Păcuraru, patronul Realitatea TV. Sau de când se poartă amândoi de parcă ar fi certați, pentru că și eu cred într-o asemenea ipoteză: sunt destul de sofisticați în gândire cei doi aparent foști prieteni pentru a fi în stare de o asemenea scenetă. Chiar și la Realitatea este extrem de mediatizat, chiar dacă negativ. Dar merge. „Unde dă văduva neagră, crește carne”, așa zicea bunica. Când te lovești la fund, crește carne. Nu prea m-a lovit, dar așa era vorba ei.
Ei bine, dezbaterea între deștepții momentului (și spun și în sens bun, mai sunt deștepții momentului) este dacă, prin faptul că George Simion este mediatizat cu precădere inclusiv la entitățile media așa-zise ale lui Coldea, asta înseamnă că el a trecut cu arme și bagaje în tabăra „Generalului Negru”. Aceste entități ale lui Coldea, de tip Digi24, snoop.ro, cotidianul.ro și multe altele, deservesc cvasi-oficial și SRI-ul. Dar, într-adevăr, se află sub puternica influență a lui Florian Coldea, care „n-o muritu, numa o țâră s-o hodinitu”, cum zic ardelenii. Adică e bine, are bani, dosarele lui sunt la foc mic, atât cât trebuie pentru ca să dea impresia că el este justițiabil. Nu îl deranjează decât decizia clară a lui Nicușor Dan de a-i vâna în continuare rețeaua. Cred că acesta este și motivul pentru care entitățile media ale lui Coldea au venit în sprijinul lui George Simion. Asta, pe de-o parte. Este prezentat acolo George Simion. Și spun asta pentru că este important pentru publicul meu suveranist.
Pe de altă parte, de câteva zile, Simion este inclus și în rețeaua rezerviștilor de la SIE, aceea de la Camera de Comerț și Industrie a României, condusă de către Mihai Daraban. Cică se duce des pe acolo, a făcut și evenimente. Nu mă îndoiesc că unsurosul „guzgan rozaliu” crede, după ce i-a nenorocit pe cei de la PSD cu strategiile lui electorale la ultimele cicluri electorale, ar fi tentat (și cred că s-a și angajat la inamicii lui Simion) să-l dea și pe Simion de gard. Asta este a doua tabără în care este alocat Simion.
Nu pot să exclud din start nicio variantă dintre cele două, dar eu nu cred în niciuna dintre ele. Cred însă altceva: nemaiputând să se mediatizeze în trustul Realitatea, unde aterizase cu arme și bagaje în primăvara lui 2024 (cu arme și bagaje, subliniez), de ce? Pentru că Realitatea s-a azimutat, s-a reazimutat, de fapt, în mod cotrocenist, pot zice liniștit că, după azimutul Paho, George Simion a fost obligat, în consecință, să se reorienteze de jur împrejur, să vadă de la cine poate căpăta sprijin mediatic pentru a-și salva partidul, dar și pe sine, din furtuna care s-a iscat, al cărei episod de râsul-plânsul, dar de luat în seamă, a fost acela cu Lulea, „cap de porc”. Atunci a fost evident și pentru ultimul prost din târg că se pune la cale preluarea ostilă a partidului AUR. Nu a reușit, așa cum v-am anunțat atunci.
Ce spun eu? Că Simion și-a găsit niște tovarăși de drum pentru o perioadă, iar când furtuna va trece, se va reorienta din nou. Are un instinct de conservare extrem de bine dezvoltat, dacă nu și l-o fi pierdut, că n-am vorbit cu el de vreun an și ceva. Așa că aceasta este opinia mea despre această mare dezbatere legată de liderul AUR și reorientarea lui pe cele două azimuturi.
Conservele rusești care au condus România
Acum câteva zile, urmărind înaintea unui meci de fotbal sau de rugby, am văzut că l-au descoperit pe Hanning, fostul șef al BND-ului, cel despre care vă povesteam la Gold FM acum vreo lună și jumătate că era, de fapt, o conservă rusească, achiziționată sau pregătită de către legendarul Nikolai Patrușev, fratele de cruce al lui Vladimir Putin și fostul șef al FSB. Gâdea venea acolo cu argumente că Hanning ăsta a pătruns și în România și că un secretar de stat de la MApN, care, culmea, făcea achiziții în cadrul MApN, era asociat într-o firmă cu acesta. Adică achizițiile din armata română, în urmă cu un an sau doi, erau coordonate de către un acolit al unei conserve rusești. Băi, să fie! Noi suntem atât de NATO și totuși conserva rusească este pe teren! Și așa era!
Simona Fica, o jurnalistă care s-a autobotezat Raisa Ekaterina Ivatenko și care are multe dosare de prezentat, furnizate probabil de către o rețea de rezerviști interesați, a venit cu încă un dosar-bombă, respectiv dosarul Adrian Năstase, Traian Băsescu și Klaus Werner Iohannis, prezentându-i pe toți ca fiind conserve rusești, oricum entități politice finanțate din banii mafiei rusești. Am și preluat articolul noi pe Solid News, chiar dacă sunt și speculații acolo, dar sunt și multe lucruri valabile.
Ea îl identifică, mă rog, sub forma unui numitor comun, pe celebrul Zyuzin, care a fost trimis de Putin să achiziționeze industria siderurgică și metalurgică din România, acum 20 și ceva de ani. Și care, până la urmă, din neglijența statului român, și-a bătut joc de entitățile pe care le-a achiziționat, în frunte cu, din păcate, Industria Sârmei Câmpia Turzii. Zyuzin s-a dovedit un miliardar escroc, așa cum credea Putin înaintea Olimpiadei de la Soci. Când îmi amintesc că era gata-gata să-l aresteze pe acest Zyuzin, care a scăpat cumva internându-se într-o clinică de cardiologie din Elveția. A scăpat de mânia lui Putin atunci, dar de atunci a început și declinul lui.
Ei bine, da, eu cred că am avut foarte multe conserve rusești la conducerea României. Știți că mi-am exprimat zilele trecute supoziția conform căreia Klaus Iohannis, când a candidat la șefia NATO (de ne-am făcut cruce cu toții), a executat, de fapt, un joc de sorginte rusească. Rușii doreau să îl incomodeze pe Mark Rutte. Erau vremurile lui Biden, încă în 2024. Dar n-am nicio îndoială că legăturile lui Iohannis cu STASI, cu celebrul serviciu secret est-german, l-au dus și într-o relație de conivență, ca să zic așa, cu partea rusească. Și, dacă mă uit la nemții care l-au înconjurat, toți au rădăcini rusești. Deci sunt conserve rusești.
În ceea ce-l privește pe Băsescu, el are legături evidente cu Victor Bout, dinainte de 1989 și de după 1989, așa cum a dezvăluit SRS. Iar în ceea ce-i privește pe restul liderilor, ne îndoim de Iliescu, că a fost al rușilor? Sau de Virgil Măgureanu? Păi rușii sovietici au dat lovitura de stat în România în 1989. Și cine n-a fost cu ei, cum a fost generalul Iulian Vlad, fostul șef al Securității, care a fost împotriva lor, a ajuns la pușcărie. Sau cel a cărui carte v-am prezentat-o săptămâna trecută, fostul Ministru de Externe, Ștefan Andrei, n-a fost cu rușii și a ajuns la pușcărie, doi ani și jumătate.
Da, cred în această variantă. Am avut multe conserve rusești la conducerea României, mai ales de când am intrat în NATO. Și la Geoană, nu la taică-su, că ăla a fost 100% KGB-ist, ci la fiu. La Mircea Geoană am presupuneri că ar fi tot de acolo, chiar dacă a ajuns la vârful NATO, dar doar ca secretar general adjunct. Și mai cred că e plin de conserve rusești astăzi în România. O să-i vedeți pe mulți dintre influencerii proeuropeni cum, dacă Putin va câștiga meciul ăsta și, probabil, va câștiga autoritatea asupra României, își vor schimba discursul neomarxist într-unul prorusesc. Vor deveni influenceri sau bloggeri. N-am nicio îndoială. Primul pe care îl văd este Radu Tudor. Mamă, ce frumos o să schimbe el orientarea pupincuristă de la Vest la Est, bineînțeles. Va trece prin China prima dată, ca să fie mai simplu, și după aceea se va duce direct la prohabul rușilor. Acesta este un subiect de discutat. Și va fi cu atât mai mult de discutat cu cât viitorul ne va oferi asemenea exemple.
Despre Călin Georgescu nu vorbesc nimic. Și el, ca și George Simion, este oricum prezent la toate televiziunile. Este mediatizat. Aici este vorba despre o metodă patentată de a lipi o etichetă, chiar dacă nu este reală: cea de prorusesc sau cea de corupt, în fruntea cuiva. În cazul nostru, în fruntea lui Călin Georgescu. Și, dacă facem acest lucru în fiecare zi, până la urmă oamenii se vor obișnui cu ideea. Oricum, în cazul Georgescu pare o reglare de conturi între actuali și foști securiști, adică rezerviști.
Așteptându-l pe Putin
În rest, parcă marca tuturor, fie pro, fie contra, în perspectiva întâlnirii cruciale de la Shenzhen, din China, de săptămâna viitoare, fie pro, fie contra, marca tuturor pare să fie: „Așteptându-l pe Putin”. Cei care sunt anti-Rusia îl așteaptă cu frică. Cei care sunt pro-Rusia îl așteaptă cu nădejde. Eu, cel puțin vouă, celor care aveți scaun la cap, vă spun să nu sperați. Nu-l așteptați nici pe Putin, nici pe altcineva. Forța ar trebui să fie în noi, printre noi. Și doar atunci am putea să avem speranța unui parteneriat, fie cu Putin, fie cu Trump, fie cu Xi, fie cu oricine altcineva. Dar un parteneriat productiv, care să însemne ceva și pentru viețile noastre în perspectivă.
