Guvernul a lansat recent o ordonanță de urgență care modifică substanțial Codul administrativ. Oficial, scopul este „disciplinarea cheltuielilor de personal” și „stabilitatea bugetară”. Neoficial, consecințele sunt evidente: o administrație blocată, tinerii excluși de la accesul în sistem, iar cariera funcționarilor publici pusă sub lupa și influența directă a factorului politic.
O administrație cu lacătul pe ușă
Prin suspendarea concursurilor de angajare până în 2026, instituțiile publice sunt practic înghețate. Nu se mai fac recrutări, nu se mai aduc oameni noi, nu se mai respiră aer proaspăt. România intră astfel într-o perioadă în care administrația se închide în ea însăși, pierzând șansa de a-și reînnoi resursa umană. În locul modernizării și profesionalizării, avem stagnare și declin.
Mobilitate blocată, politizare crescută
Transferurile și detașările, până acum instrumente utile pentru flexibilitatea sistemului, sunt aproape complet eliminate. În plus, prefecturile și consiliile județene primesc un rol decisiv în comisiile de concurs. Se creează astfel un mecanism periculos: cine intră sau cine avansează în administrație depinde de acceptul politic. Este o schimbare subtilă, dar cu efecte profunde – neutralitatea funcționarului public devine o iluzie.
Pensionari menținuți, tinerii ținuți afară
Guvernul a introdus și o nouă regulă pentru cumulul pensiei cu salariul: doar cu suspendarea pensiei și până la 70 de ani, dacă angajatorul își dă acordul. Pe hârtie, pare un compromis rezonabil. În realitate, însă, înseamnă menținerea generațiilor vechi în sistem și blocarea celor noi la intrare. Austeritatea se traduce astfel printr-o administrație tot mai îmbătrânită, ruptă de dinamica societății.
Economii de hârtie, pierderi reale
Executivul se laudă cu limitarea cheltuielilor de personal. Însă aceste economii sunt iluzorii. O administrație blocată, rigidă și politizată înseamnă servicii publice mai slabe, decizii mai lente și o încredere publică și mai scăzută. Costul nu este doar economic, ci și social și democratic.
Verdict: subordonare prin austeritate
Această ordonanță nu este o simplă „ajustare bugetară”. Este un mecanism prin care Guvernul își consolidează controlul asupra administrației publice, sub pretextul reducerii deficitului. În loc să aducă profesionalizare, aduce dependență politică. În loc să modernizeze, închide sistemul. În loc să construiască o administrație eficientă, creează una slabă, obedientă și vulnerabilă.
Aurel Badea
