Fiica regretatului actor Ion Dichiseanu a lansat pe piața din România primul album de muzică fado. Poezie cântată care își trage seva din sufletul Portugaliei, muzica fado se face, astfel, auzită în România, prin intermediul albumului ”O meu fado”, lansat oficial de Ioana Dichiseanu.
”O meu fado” este o provocare artistică pe care Ioana a acceptat-o și a promovat-o constant, în ultimii ani. Ea a reușit să interpreteze, la superlativ, fado, un gen muzical complex care a fost inclus, în anul 2011, în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO.
Albumul ”O meu fado” conține mai multe piese care au fost cântate de faimoasa Amália Rodrigues, cea care a dus muzica fado în toate colțurile lumii, dar Ioana Dichiseanu a ales și piese ce aparțin cunoscutelor fadiste Mariza ori Ana Moura. Fiica regretatului actor Ion Dichiseanu a izbutit, printr-o interpretare de excepție și printr-un timbru vocal deosebit, să pună o inconfundabilă amprentă muzicală asupra pieselor respective.
Una dintre melodiile cele mai emoționante de pe acest album este ”Mazia”, interpretată de Ioana Dichiseanu alături de fiica sa, Anastasia Artene, cea care calcă hotărâtă, încă de la o vârstă fragedă, pe urmele artistice atât de bine conturate lăsate de mama sa.
Ioana Dichiseanu a mărturisit că a fost sedusă dintotdeauna de acest gen muzical fascinant, cel care i-a insuflat pasiunea față de fado fiind tatăl său, actorul Ion Dichiseanu. Acesta i-a povestit fiicei despre prietenia care l-a legat de Amália Rodrigues, ”regina fado-ului”.
”O meu fado” a fost lansat, oficial, în cadrul Festivalului de Teatru, Film și Muzică ”Ion Dichiseanu de la Adjud, ocazie cu care Ioana Dichiseanu a afirmat: ”Cel care cântă acest gen de muzică trebuie să atingă sufletul ascultătorilor”
Albumul scos pe piață de casa de discuri ”Eurostar” conține 12 piese remarcabile, prefațate de jurnalistul Adrian Artene: ”Aceasta este muzica fado: viață vie! Nimic fără ea nu ar exista! Fiindcă fado e, dincolo de toate, destin, e soartă. Așa credeau vechii latini, pentru care fatum (din care a prins rădăcini fado) este destin! O soartă care ne urmează, pretutindeni, asemenea unei umbre.
În muzica fado înmugurește destinul acestei lumi. Ca într-un pom al lumii, înfloresc curcubeele modinha, se deschid petalele dansurilor slavilor africani și se tolănesc pe plajele însorite ale Iberiei, de la Lisboa la Coimbra, versurile saudade ale poeților portughezi”.
De altfel, Adrian Artene consideră că ”Fado e răsărit și apus. E mare și deșert. E rugăciune și e lacrimă. E una dintre coastele Omenirii, e muzica clopotelor de la poarta Raiului și limbajul nostru pe care îl murmuram în dialogul purtat cu veșnicia! E ceea ce, prin glasul Ioanei Dichiseanu, ne învie!”
