Judecătoarea Adriana Stoicescu: În 89 eram în piață și urlam ”Există Dumnezeu” și ”Libertate”. Azi se urlă ”libertate pentre LGBT” și ”vrem adopții de copii pentru tata 1 și tata 2”. Voi azi cereți moarte de Crăciun

Autor: Adriana Stoicescu, judecător

În 30 de ani am reușit să învățăm o singură lecție: a URII.

În 30 de ani am reușit să aducem în față proștii cei mai de seamă, hoții cei mai pricepuți, experții în vorbe mieroase și minciuni apocaliptice.

Țara asta a devenit raiul furtișagurilor, a șmenarilor cu sau fără epoleți.

Am lăsat să ne fie furată și ultima bucată de pământ fără să ne pese dar, ce să vezi, ne-am trezit că ne iubim țara și luptăm pentru ea, din vârful canapelei sau în piețe, între două jointuri, fără să avem habar de nimic.

Ne-am transformat într-o adunătură de inculți ce primește la grămadă lecții de istorie și pseudo bune manière la întâlniri, de folosire corectă a bicarbonatului și introducere în fizica cuantică, de la deșteții internetului, agramați și isterici, dar plini de bani și ifose.

Nu am înțeles nimic despre democrație, nu știm cu ce se mănâncă libertatea.

Ne luăm lumina de la psihologi făcuți la apelul de seară și clarvăzătoare ce ne îndrumă cum să punem mâna pe un gigel cu bani, că doar asta mai contează.

Religia noastră este religia prostiei agresive și zgomotoase.

Isus e agent de influență într-o lume imbecilizată de ecrane și butoane, îndopată cu burger și cola.

Preoții, marii ”duhovnici” ai patriei, au lăsat Altarul și au devenit propagandiști ca în anii 50, manipulând ieftin dar eficient, că doar au fir direct cu fraierii ăia din Cer, aflați la comanda lor….

Au trecut pe aici și ne-au vorbit Rațiu și Câmpeanu, Regele Mihai și Corneliu Coposu.

Degeaba.

Azi, ”admirabilii” oameni de vază ai unei țări care plutește în derivă, compară 1989 cu ce se întâmplă azi, reducând la zero o istorie despre care, se pare, că nici ei nu știu nimic.

Nu, băieți, nu.

În 89 eram în piață și urlam ”Există Dumnezeu” și ”Libertate”.

Azi se urlă ”libertate pentre LGBT” și ”vrem adopții de copii pentru tata 1 și tata 2”.

Noi ceream să citiți și să aplicați punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, voi azi cereți moarte de Crăciun.

Noi trăiam citind, voi trăiți urlând și urând, sub masca unei apartenențe la lumea bună.

Avem rețele de imbecilizare și, ce fericire, inteligența artificială care ne va învăța să ne ștergem la fund pentru că nu vom mai avea cu ce să gândim.

Democrația, pentru noi, însemna alegeri libere, libertăți și drepturi, muncă cinstită și plătită, valori morale și respect pentru adversarul tău, pentru voi înseamnă urlete în stradă, înjurături, amenințări cu moartea atunci când nu vă place o mutră sau nu agreați un discurs, legalizarea drogurilor și 50 de genuri, promiscuitate legiferată și prostia ridicată la rang de virtute absolută.

Democrația de azi nu mai e nici măcar originală.

Pur și simplu nu mai e.