Situația din Orientul Mijlociu și – prin „contaminare” – a lumii întregi devine aproape imposibil de comentat. Totul se află într-o desfășurare suprarealistă, de când, în vara lui 2025, Benjamin Netanyahu a decis că, spre a-și perpetua puterea internă, trebuie să intre în război (și) împotriva Iranului. Nu i-a fost dificil să îl convingă pe Donald J. Trump să i se alăture, implicarea SUA fiind un sine qua non. De ajuns să gâdile megalomania liderului de la Casa Albă, căruia i-a promis o Victorie Ușoară, Frumoasă, Fantastică, Epocală. Lipsit de o evaluare realistă și fără strategie, Războiul de 12 Zile s-a încheiat când autointitulatul „geniu foarte stabil” și-a pierdut răbdarea. Trepida să-și declare Triumful. Pe 28 februarie 2026, liderul de la Ierusalim l-a convins să termine ce începupuse în iunie 2025. Drept urmare, războiul cu Iranul a reizbucnit spectaculos, debutând cu așa-numitele “asasinate extrajudiciare” (specialitatea serviciilor israeliene) vizând vârful puterii de la Tehran.
Cine plătește prețul fanteziilor militariste a două personaje geriatrice, Donald J. Trump (80 de ani) și Benjamin Netanyahu (76 de ani)? Nu numai statele din regiune, ci lumea întreagă.
În luna mai, un sondaj realizat de The Washington Post și ABC News arăta că 59 la sută dintre americani se îndoiesc că Trump este capabil să conducă națiunea. Zilele trecute, un sondaj realizat de Canal 12 israelian arăta că 23 la sută dintre cetățeni sunt deciși să părăsească țara, dacă Netanyahu va mai obține un mandat de premier.
Cel alintat cu apelativul Bibi nu este deloc nebun, așa cum l-a gratulat Pacificatorul Războinic din Biroul Oval. Pe lângă faptul că e un cunoscător ca nimeni altul al Orientului Mijlociu, este și un manipulator fără egal, mai ales când propriile interese i-o cer. Pentru ele ar da foc lumii (și se vădește, pe zi ce trece, că nu e deloc o metaforă).
Pe Donald J. Trump, maladia confabulatorie de care suferă îl scoate în afara oricărei responsabilități. Nu doar declinul cognitiv sever, care l-a împins, la Summitul NATO din Ankara (7-8 iulie 2026), să pronunțe cu aplomb „Republica Islamică Japonia” și să-l confunde pe Zelenski cu Putin. Istoricul suferințelor sale psihice e mai lung. Ele au fost exhibate – sub privirile amuzate ale electoratului – încă din campania electorală (2024), când în repetate rânduri l-a invocat pe „Marele, regretatul Hannibal Lecter” (sadicul criminal în serie din „Tăcerea mieilor”). Chiar dacă împărtășește cu predecesorul său unele suferințe, spre deosebire de Joe Biden, nu are nici azi, cum nu a avut nici în tinerețe, reflexe democratice. Fascinat de Putin, Xi, până și a lui Kim Jong Un, acționează și se exprimă ca un dictator de operetă, un autoînchipuit Stăpân al Universului, căruia i s-ar închina, deopotrivă, tereștrii și extratereștrii.
Se pune problema dacă anticorpii democrației americane vor începe să lucreze. Înfricoșător ar fi ca, în eventualitatea că vor câștiga Democrații alegerile de la jumătatea mandatului, Trump să le anuleze și să intre în sistemul electoral american ca în FIFA.
Privitor și la anticorpii societății, îl citez pe experimentatul psihopatolog american John D. Gartner, cu un foarte scurt fragment din interviul publicat la începutul lui aprilie în MindSite News (platformă online co-fondată de psihiatrul Thomas R. Insel, fostul director al Institutului Național de Sănătate Mintală din Bethesda, Maryland). Am ales răspunsul la ultima și cea mai puțin traumatizantă (pentru cititori) întrebare.
Diana Hembree (jurnalist specializat în probleme medicale): „Aveți impresia că presa mainstream a încercat să-l prezinte pe Donald Trump ca fiind o persoană echilibrată și rațională?”.
Dr. John D. Gartner: „Da, presa a încercat să-l prezinte pe Trump ca fiind o persoană lucidă; chiar așa a făcut. Acesta este un aspect extrem de frustrant. Termenul este foarte sugestiv: înseamnă a normaliza ceea ce este anormal. Când lucruri nebunești, distructive, care nu sunt normale sunt prezentate repetat într-o manieră banalizatoare, oamenii ajung să se obișnuiască cu ele. Brusc, acest lucru devine noua normalitate. Presa a ignorat cu desăvârșire semnele afecțiunilor mintale ale lui Trump. Ne-a fost extrem de greu să convingem marile instituții media măcar să pună această problemă. În schimb, au insistat obsesiv asupra vârstei lui Biden, deși Trump prezenta – și prezintă în continuare – deficiențe cognitive, mintale și psihiatrice mult mai grave (…). Totuși, mass-media a continuat să creeze impresia unei confruntări între un om senil și un Trump plin de vigoare, când nu prezenta situația ca pe o alegere între . Nu a acordat niciodată o atenție onestă aspectelor despre care am discutat noi doi…”.
… Spun toate acestea – le-am repetat în ultimele luni, abordându-le din varii unghiuri – cu îngrijorare, cu teama ca, în Statele Unite și pe întregul Mapamond, să nu se aștearnă definitiv tăcerea mieilor…
sursă: libertatea.ro
