În tentativa de a combate ceea ce a numit „un nivel inadmisibil de dezinformare”, președintele Nicușor Dan a ajuns, paradoxal, să relativizeze tocmai noțiunea de adevăr factual și instituțional. Iar asta este mult mai grav decât orice presupus „fake news”.
Să lămurim lucrurile, fără patimă și fără artificii retorice.
Un jurnalist – Patrick André de Hillerin – a publicat o informație bazată pe un răspuns oficial al Ministerului Apărării din Elveția, transmis prin purtătorul de cuvânt al armatei elvețiene. Răspunsul spune limpede: escortarea aeronavei militare românești de către avioane F/A-18 a fost o misiune de rutină, parte a operațiunilor standard de supraveghere aeriană ale Elveției, și nu un gest simbolic de respect sau mulțumire diplomatică față de România ori față de președintele acesteia.
Acesta este un fapt oficial. Asumat. Instituțional. Verificabil.
În replică, președintele României a publicat o înregistrare a unei convorbiri operative dintre pilotul aeronavei Spartan și un controlor de trafic aerian, din care reiese o formulare politicoasă, contextuală, de tipul „pentru a vă mulțumi pentru eforturi”. Această frază, rostită într-un cadru tehnic, nu are valoare diplomatică, nu exprimă o poziție a statului elvețian și nu contrazice răspunsul oficial al armatei elvețiene.
Aici este eroarea fundamentală a președintelui: confundarea unei formule de curtoazie operațională cu o decizie politică sau simbolică de stat.
În orice stat funcțional, într-o dispută între o comunicare radio informală, fără valoare decizională și o poziție oficială a unei instituții militare naționale, prima nu poate invalida a doua. Nici logic, nici jurnalistic, nici instituțional.
Prin urmare, a vorbi despre „fake news” în acest caz este incorect. Jurnalistul nu a inventat nimic, nu a speculat, nu a interpretat tendențios. A publicat exact ceea ce i-a comunicat oficial un stat străin, cu nume, funcție și responsabilitate publică. Dacă acel răspuns este greșit – ipoteză extrem de puțin probabilă – problema nu este la jurnalist și cu atât mai puțin la „o parte a presei române”, ci la statul elvețian însuși.
Extinderea artificială a conflictului, transformarea unui demers jurnalistic legitim într-un pretins „atac la adresa imaginii și credibilității României”, este o reacție disproporționată și periculoasă. Imaginea unei țări nu este afectată de publicarea unui răspuns oficial al unui aliat, ci de incapacitatea liderilor săi de a accepta faptele atunci când acestea nu confirmă propria narațiune.
Nu, domnule președinte, nu asistăm la un fake news.
Asistăm la o încercare de a reambala o realitate banală – o misiune de rutină – într-un gest simbolic care nu a existat, iar când această reambalare este contrazisă oficial, reacția nu ar trebui să fie indignarea, ci corectarea.
Într-o democrație matură, presa nu validează simboluri fabricate, ci verifică fapte. Iar în acest caz, faptele sunt clare.
Cu tot respectul, dar cine mama dracului vă consiliază, domnule președinte?
sursă: transilvaniaplus.ro
