Într-o hotărâre care ar trebui să zguduie din temelii administrația Capitalei, Tribunalul Municipiului București l-a sancționat personal pe primarul general Nicușor Dan cu o amendă de 68.175 lei. Motivul? Refuzul prelungit – timp de cinci ani – de a supune dezbaterii Consiliului General un Plan Urbanistic Zonal (PUZ), în ciuda solicitărilor legale și insistențelor investitorului. Fără explicații, fără transparență, fără vot.
Ceea ce pare, la prima vedere, o simplă decizie de sancționare administrativă este, de fapt, o radiografie completă a disprețului instituționalizat față de lege, față de cetățean și față de administrația locală în ansamblu.
⸻
Când statul se amendează pe sine
Ironia amară a acestei situații este că statul îl amendează pe un reprezentant al său, pentru că a sabotat… mecanismele statului. Și, cum era de așteptat într-o țară în care responsabilitatea funcției este doar un cuvânt gol, există riscul ca tot bugetul public să suporte în cele din urmă această amendă. Adică noi.
Dacă Nicușor Dan contestă decizia și, între timp, suma este acoperită de Primărie (direct sau indirect), nu vom asista doar la o fraudare a spiritului legii, ci la un caz-școală de impunitate cu premeditare.
⸻
Refuzul ca metodă de guvernare
Este important de înțeles ce a făcut, de fapt, Nicușor Dan. Nu a respins un PUZ prin vot democratic. Nu a argumentat în ședință că documentul ar fi ilegal, periculos sau păgubos. Pur și simplu a refuzat să îl pună pe ordinea de zi, ani la rând. A sechestrat dezbaterea, a tăcut organizat, a sabotat deliberarea democratică.
Această practică nu este doar ineficientă. Este profund autoritară. O administrație funcțională nu poate tolera ca o singură persoană – oricât de bine intenționată pretinde că este – să decidă singură ce intră și ce nu în circuitul legal al hotărârilor.
⸻
Dispreț față de cetățean și lege
Acest refuz sistematic nu este doar un capriciu birocratic. El are consecințe reale: pierderi financiare pentru investitori, întârzieri majore în dezvoltarea orașului, blocaje în infrastructură, locuințe sau spații verzi. Oamenii care așteaptă soluții, dezvoltare, civilizație, primesc în schimb tăcerea unui primar care confundă administrația cu propriul bunker ideologic.
Mai grav decât orice este mesajul transmis: legea nu contează. Termenele legale nu contează. Dreptul la dezbatere publică nu contează. Contează doar voința unui om și agenda lui personală.
⸻
S-a erodat mitul reformatorului
Timp de ani de zile, Nicușor Dan a fost prezentat ca o alternativă „curată” la administrația coruptă. Un matematician, un activist, un luptător pentru legalitate. Astăzi, acel mit e prăbușit. În loc de transparență, avem inacțiune. În loc de reformă, paralizie. În loc de progres, sabotaj prin omisiune.
Refuzul de a introduce PUZ-uri în dezbaterea legală nu este nici eroism, nici precauție. Este un abuz de funcție comis în liniște. Și, pentru prima dată, o instanță a avut curajul să spună asta cu voce tare.
⸻
Cine răspunde?
Răspunsul, din păcate, este: nimeni. Nici Consiliul General, care ar fi trebuit să reclame oficial obstrucționarea activității. Nici Prefectul, care are obligația legală de a veghea la buna funcționare a autorităților locale. Nici partidele politice, care se tem să-l deranjeze pe Nicușor Dan – de frică să nu fie acuzați că fac „jocuri imobiliare”.
Rezultatul? Avem un primar amendat personal de justiție, dar apărat politic de o tăcere generală.
⸻
Ce se poate face?
Dincolo de spectacolul mediatic, cazul ridică o întrebare crucială: cum își recuperează statul banii de la un primar care refuză să-și recunoască greșeala? Avem nevoie urgent de:
• Un mecanism legal clar de imputare directă a prejudiciilor produse de aleși locali;
• O lege care să sancționeze expres refuzul de a introduce pe ordinea de zi o inițiativă legal formulată;
• Curaj instituțional din partea CGMB, Curții de Conturi și a Prefecturii pentru a sesiza penal abuzul.
Dacă aceste lucruri nu se întâmplă, amenda devine o simplă bifă. O paranteză într-o administrație care a învățat să-și protejeze greșelile sub pretextul luptei cu „mafia imobiliară”.
⸻
Un precedent periculos
Dacă Nicușor Dan scapă cu o simplă amendă pe care n-o va plăti el, mesajul transmis este devastator: orice primar poate ignora ani de zile obligațiile legale fără nicio consecință reală. Poate refuza votul, poate bloca administrația, poate deturna competențele unui consiliu ales democratic – și totul fără să-și asume nimic.
Nu doar Capitala e în pericol. Orice municipiu din România poate deveni, de mâine, o enclavă autoritară în care primarul se substituie întregii administrații locale.
⸻
Concluzie: Nu tăcerea salvează orașul, ci legea
Nicușor Dan nu este „victima unui sistem corupt”. Este produsul unei administrații în care funcția publică a fost confundată cu voința personală, iar transparența – cu tăcerea autoritară. Amenda de 68.000 lei este un semnal. Dar dacă nu este urmat de recuperarea banilor, sancțiuni politice și acțiuni legale, va rămâne doar un gest simbolic.
Bucureștiul are nevoie de legalitate, nu de mituri. De procedură, nu de blocaj. De un primar care guvernează, nu de un cenzor care stăpânește. Iar noi, cetățenii, avem dreptul să cerem mai mult decât o amendă tăcută într-un dosar uitat.
Aurel Badea
