(transcriere a rubricii „Reflector” a Iulianei Pitaru Vlacicu, din cadrul emisiunii „Ce-i în Gușă, și-n căpușă” la Gold FM)
Tulcea este poarta Deltei Dunării, un municipiu cu peste 200 milioane lei buget anual, 27 de entități subordonate, 5 societăți comerciale în portofoliu. Și are un primar condamnat definitiv pentru corupție. Pe 8 ianuarie 2025, Ștefan Ilie a semnat un acord de recunoaștere a vinovăției cu DNA Constanța pentru folosirea influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite, primind o condamnare definitivă cu suspendare. Și totuși, Ștefan Ilie încă stăpânește Primăria Tulcea.
Luni, în cadrul rubricii Reflector, am prezentat primul episod al anchetei despre administrația Tulcea condusă de Ștefan Ilie: creanțe nerecuperate de la firme radiate sau în insolvență păstrate în evidențe ca și cum ar fi reale, suspiciuni grave privind finanțările acordate Asociației Clubul Sportiv Acvagyms Tulcea, inclusiv folosirea unor sume publice pentru achiziția unui apartament fără legătură cu scopul sportiv declarat, probleme serioase în sistemul medical județean, urbanism fără proceduri clare de control și un Consiliu Local care funcționează mai degrabă ca o anexă birocratică în loc să fie un for real de supraveghere. I-am transmis întrebări punctuale domnului primar Ștefan Ilie referitor la aceste situații și modul în care se administrează banii publici în Tulcea și am difuzat pe data de 26 mai răspunsul dumnealui pe post. Răspunsul domnului primar nu a explicat clar nimic referitor la aceste probleme semnalate, acesta acuzând în schimb o campanie tendențioasă și amenințând Gold FM cu sesizarea CNA și cu instanțele de judecată. Astăzi continuăm ancheta.
Pe străzile municipiului apar autobuze noi, blocuri reabilitate, drumuri asfaltate. Proiecte grandioase, finanțări europene, credite bancare de sute de milioane. Dar o verificare atentă a situațiilor financiare, bugetelor, hotărârilor de consiliu local și documentelor publice ale ultimilor ani arată o altă imagine: un oraș care știe să se împrumute, care știe să prezinte proiecte, dar care pare să își piardă propriul patrimoniu în contabilitate și să își trateze datoriile ca pe simple cifre pe hârtie.
Primăria Tulcea a contractat credite masive, inclusiv 40,3 milioane lei pentru modernizarea infrastructurii educaționale, achiziția de autobuze electrice și eficiență energetică, și 87 milioane lei pentru reabilitarea străzilor. Banii ar fi trebuit să producă active vizibile, palpabile, înregistrate. Dar verificarea situațiilor financiare ridică o întrebare fundamentală: lucrări de construcție, echipamente și instalații finalizate și recepționate nu apar în categoria activelor fixe corporale. O primărie care cheltuiește sute de mii de lei pentru modernizarea propriului sediu ar trebui să aibă, în patrimoniu, o clădire cu valoare actualizată. În contabilitate, acea clădire pare să nu fi crescut în valoare. Lucrările de milioane rămân, în bilanț, invizibile. Cum este posibil ca o administrație publică să cheltuiască bani pentru investiții, iar acele investiții să nu se regăsească în patrimoniul public?
A doua problemă este la fel de gravă: creanțele. În situațiile financiare ale municipiului apar impozite și taxe locale datorate de contribuabili, sume care, teoretic, ar trebui să intre în bugetul local. O parte semnificativă provine însă de la societăți comerciale aflate în insolvență, faliment sau radiate din Registrul Comerțului, firme care practic nu mai există legal dar dar figurează ca debitori cu sume importante în contabilitatea primăriei. Orice contabil știe că o creanță de la un debitor în faliment trebuie ajustată la valoarea real recuperabilă, nu păstrată la valoarea nominală. Altfel, bilanțul arată mai bogat decât este în realitate. De ce Primăria Tulcea nu a procedat astfel? De ce creanțele de 12,8 milioane lei de la contribuabili în insolvență sau faliment nu au fost ajustate? De ce activele curente apar supraevaluate cu aproape 13 milioane lei, o sumă care, într-un buget local, ar putea finanța o școală, un spital, un parc?
A treia problemă privește patrimoniul. Primăria Tulcea a primit de la Consiliul Județean mai multe imobile în domeniul public al municipiului, în valoare de peste 1,2 milioane lei. Terenuri și construcții care există fizic și apar în hotărâri oficiale, în documente cadastrale, în declarații publice. Dar în contabilitatea primăriei sunt absente. Nu au fost înregistrate, nu au fost evaluate, nu apar în bilanț. Și nu este un caz izolat. Peste 5,5 milioane de metri pătrați de terenuri din patrimoniul municipiului nu erau înregistrate corespunzător în evidențele contabile. O măsură de inventariere a fost dispusă încă din 2017. Suntem în 2026 și procesul nu este finalizat. Terenuri întregi, inclusiv din extravilanul municipiului, așteaptă încă să fie identificate, măsurate, evaluate și înregistrate. Situațiile financiare nu prezintă o imagine fidelă a poziției financiare a orașului, iar aceste distorsiuni afectează direct modul în care cetățeanul, investitorul sau autoritățile superioare percep sănătatea financiară a municipiului.
Al patrulea punct privește transparența achizițiilor. În subordinea Primăriei Tulcea funcționează 24 de unități de învățământ și servicii publice. Fiecare efectuează achiziții directe de rechizite, materiale didactice, servicii de reparații, utilități. Legea achizițiilor publice impune o regulă simplă: autoritățile contractante sunt obligate să transmită trimestrial în SEAP notificări privind achizițiile directe efectuate. Scopul este transparența și accesul egal al ofertanților. Verificarea sistematică a notificărilor pentru cele 24 de entități arată un tipar alarmant: notificările lipsesc. Achizițiile se fac, banii se cheltuiesc, și contractele se atribuie, dar informațiile nu ajung în spațiul public. Într-un sistem opac, riscul de abuz crește exponențial.
Un caz concret ilustrează ce înseamnă în practică lipsa controlului intern. Școala Gimnazială nr. 12 din Tulcea, entitate subordonată primăriei, a efectuat în decurs de doi ani plăți pentru materiale și manoperă la prețuri mai mari decât cele stabilite în devizul ofertă, și plăți în avans pentru lucrări viitoare — achiziții de materiale în decembrie pentru lucrări programate în septembrie. Rezultatul: dobânzi și penalități de peste 10.000 lei și un prejudiciu de 41.332 lei adus bugetului local. Cum a putut o școală subordonată să prejudicieze bugetul local fără ca mecanismele de control intern ale primăriei să intervină? Răspunsul stă în structura auditului intern al primăriei: două posturi, dintre care unul ocupat și celălalt suspendat. Subdimensionat dramatic pentru o administrație cu 27 de entități subordonate.
Din moment ce am considerat primul set de răspunsuri din partea domnului primar Ștefan Ilie nesatisfăcător pentru interesul public, am continuat demersul nostru jurnalistic și am mai trimis ieri un set de întrebări domnului primar Ștefan Ilie. Redăm aici câteva: Aceste imobile nu apar înregistrate în situațiile financiare ale primăriei. De ce nu sunt bunurile în valoare de 1.251.143 lei, transferate din domeniul public al județului în cel al municipiului, înregistrate în situațiile financiare ale primăriei? Cum explicați că în cazul Școlii Gimnaziale Nr. 12 controlul intern al primăriei nu a identificat prejudiciul la bugetul local? Încă așteptăm răspunsul domnului primar, pe care îl vom mediatiza pe canalele Gold FM atunci când îl vom primi.
Reflector nu acuză că cineva a furat, ci semnalează faptul că cifrele nu se adună și că cineva trebuie să explice de ce. Tulcenii merită răspunsuri.
Dacă și dumneavoastră vă doriți o Românie mai corectă și aveți informații despre abuzurile efectuate de angajații statului român, scrieți-ne pe email la reflector@radiogoldfm.ro.
