„Jocul ăsta cu suspendarea este foarte periculos în absența unui partid politic, iar președintele nu pare în momentul de față încă capabil să creeze un partid politic”
Președintele Nicușor Dan este în continuare amenințat cu suspendarea, chiar dacă momentan partidul lui George Simion nu are nici măcar numărul necesar de semnături pentru a demara procedura. Chiar și așa, declinul în popularitate pe care îl suferă președintele îl face o țintă ușoară. Comparativ cu predecesorii săi, Nicușor Dan nu are un partid în Parlament care să reprezinte pivotul său de putere, iar celelalte partide par să nu-l agreeze, iar asta îl face cu atât mai vulnerabil în cazul unei revocări. Comparativ, Traian Băsescu, singurul președinte care a trecut prin procedura de suspendare, de două ori, a beneficiat de ample campanii de susținere în 2007 și 2012, concepute inteligent de strategii partidului. Președintele Dan, într-o situație de acest gen, ar trebui să se bazeze doar pe propriile abilități politice și pe echipa sa de consilieri pentru a trece cu bine de un referendum de demitere.
Nicușor Dan, descoperit în fața unei suspendări
Amenințarea suspendării planează asupra președintelui Nicușor Dan deja de ceva timp. AUR amenință de câteva luni cu revocarea, iar în acest sens a lansat deja și o platformă pentru strângerea de semnături, suspeND.ro. Inițiativa a strâns până acum peste 383.000 de semnături.
Deși puterea suspendării stă în mâinile Parlamentului, acolo unde AUR are un deficit de peste 30 de voturi pentru a iniția suspendarea, campania demarată de partidul lui Simion are în primul rând un obiectiv de marketing și, cel mai probabil, va constitui instrument de presiune asupra partidelor parlamentare în momentul în care va apărea oportunitatea de suspendare a președintelui Dan.
Problema principală a președintelui Nicușor Dan, însă, este faptul că nu are un partid prezidențial în spate, care să-l susțină în cazul unei astfel de proceduri, spre deosebire de predecesorii săi. Mai mult, nu se întrevede formarea vreunei platforme coerente care să-l susțină pe șeful statului.
Și mai este ceva ce, de exemplu, președintele Traian Băsescu a avut de partea sa la ambele tentative de demitere: o lege a referendumului mai avantajoasă.
Procedura de suspendare a președintelui
În anii de după Revoluție, procedura de suspendare a reușit de două ori, însă niciodată nu a dus la demiterea președintelui. Singura demisie a unui președinte înainte de termen a fost cea a lui Klaus Iohannis, la începutul anului 2025, asupra căruia plana pericolul suspendării.
Procedura de suspendare a președintelui este prevăzută în articolul 95 din Constituție. Astfel, în cazul săvârșirii unor fapte grave prin care sunt încălcate prevederile Constituției, președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale.
Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se impută. Propunerea de suspendare din funcție poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor și se aduce, neîntârziat, la cunoștința președintelui. Dacă propunerea de suspendare este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea președintelui.
Pe durata suspendării din funcție, interimatul este asigurat de persoana care ocupă a doua funcție în stat, cea de președinte al Senatului, potrivit articolului 98 din Constituție. Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente.
Primul referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu – 2007
Pe 19 aprilie 2007, Parlamentul României a votat cererea de suspendare pe motiv de neconstituționalitate a președintelui României, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri.
Dacă, inițial, președintele Traian Băsescu a declarat că va demisiona „în maxim 5 minute” de la votul Parlamentului, ulterior, acesta a revenit într-o declarație publică și a afirmat că s-a răzgândit, pentru a nu amplifica și mai mult criza politică și a afirmat că „se pregătea o lege care să-i interzică să mai candideze”.
„Cei 322”
În preajma suspendării, Partidul Democrat (PD) a adoptat o rezoluție de „susținere totală” a lui Traian Băsescu și a mandatat organizațiile județene să explice foarte clar electoratului cum se votează împotriva demiterii, adică „NU” la întrebare.
Practic, scopul campaniei pro-prezidențiale a fost acela de a îndemna alegătorii să voteze „NU”, nu să absenteze la vot. A rămas în memoria politică „pecetea” pusă de Traian Băsescu „celor 322” de parlamentari care au votat suspendarea sa, conflictul devenind unul instituțional: președinte versus Parlament.
Mobilizarea pro-Băsescu din Diaspora
Susținătorii președintelui Băsescu au organizat mitinguri de sprijin în diaspora, un exemplu fiind manifestația de la Paris, unde aproximativ 150 de români au protestat împotriva suspendării și au cerut să se voteze „NU” la referendum, potrivit HotNews.
Președintele prezenta suspendarea ca rezultatul unei „coaliții antiprezidențiale” interesate să oprească reformele și integrarea europeană, apelând la mobilizarea „cetățenilor lucizi din țară și din diaspora”.
„Greu de demis”
8,1 milioane de cetățeni s-au prezentat atunci la urne, numărul real fiind însă controversat, 74,48% votând împotriva suspendării președintelui.
Traian Băsescu era încă prea popular pentru a fi demis.
Al doilea referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu – 2012
O a doua suspendare a fost votată de Parlamentul României pe 6 iulie 2012, la inițiativa USL (PNL-PSD-PC).
Printre acuzațiile care i se aduceau lui Traian Băsescu era aceea că „a instigat la nerespectarea deciziilor Curții Constituționale” și că, totodată, ar fi făcut presiuni directe asupra judecătorilor CCR, a inițiat un proiect neconstituțional de revizuire a Constituției și s-a substituit funcțional Guvernului.
Un alt aspect care i s-a imputat președintelui a fost că a declarat că nu va numi un premier USL, chiar dacă această coaliție va obține majoritatea absolută în Parlament.
Pe 10 iulie 2012, Curtea Constituțională a decis în unanimitate că referendumul de demitere este valid „în măsura în care se asigură participarea la vot a cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente”.
Strategia de demobilizare electorală
PDL a votat împotriva suspendării în Parlament și a participat la campania de susținere a președintelui suspendat, dar după decizia de a păstra cvorumul de 50%+1 a adoptat oficial linia boicotului.
Astfel, tactica taberei pro-Băsescu a fost să împiedice revocarea din funcție a președintelui prin „sabotarea” cvorumului, în condițiile în care tabăra anti-Băsescu era majoritară printre cei dispuși să voteze.
Se observă, astfel, cum accentul strategic se mută de la „votați NU”, în 2007, la „nu legitimați referendumul” prin participare, în 2012.
La nivel discursiv, Traian Băsescu a prezentat demiterea drept un o „lovitură de stat” orchestrată de Victor Ponta și Crin Antonescu, susținând că miza era controlul justiției și al instituțiilor statului.
În mesajele sale, președintele a contrapus „clique‑a de politicieni și oameni de afaceri” care doreau controlul țării și „națiunea de 22 de milioane de cetățeni”, argumentând că invalidarea referendumului înseamnă respingerea loviturii de stat și menținerea României în linia europeană.
Iar această tactică elaborată de PDL a funcționat.
Traian Băsescu trece și de al doilea „hop”
Din numărul total al cetățenilor cu drept de vot care se ridica la 18.292.464, la urne s-au prezentat 46,24% dintre români. 87,52% – 7.403.836 – au votat „DA”, fiind în favoarea suspendării președintelui Traian Băsescu. 11,15% – 943.375 persoane – au votat „NU”, fiind contra demiterii președintelui.
Într-un final, Curtea Constituțională a invalidat referendumul pentru lipsă de cvorum, iar Traian Băsescu a scăpat de suspendare.
Deși câștigase bătălia politică în fața adversarilor săi, Băsescu devenea din acel moment un președinte mai puțin „jucător”, relația cu partidul său, PDL, deteriorându-se treptat.
Din anul 2012 nu a mai avut loc nicio procedură de suspendare a președintelui, deși în perioada de prelungire a mandatului lui Klaus Iohannis s-a vehiculat această variantă. Însă nu a mai fost nevoie. Klaus Iohannis a demisionat din funcția de președinte pe 10 februarie 2025, devenind primul președinte care recurge la acest gest.
Cine poate sări în ajutorul președintelui Dan?
Profesorul Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA spune că nimeni nu ar veni în ajutorul președintelui Nicușor Dan în cazul unei proceduri de suspendare.
„Partidele l-au acuzat toate. PSD își manifestă permanent rezerva față de președinte, iar USR a renunțat total la sprijinirea sa. Nu există nicio falie în interiorul USR în acest sens”, afirmă el.
Ponta, verigă-cheie în cazul unei suspendări?
Pîrvulescu remarcă faptul că fostul premier, Victor Ponta, care se profilează ca lider al grupării PACE, ar putea fi „periculos” pentru președintele Dan, în cazul unei proceduri de suspendare.
„Rolul pe care îl joacă acum Victor Ponta este unul foarte periculos, pentru că gruparea pe care el și-o asumă și care îl susține în Parlament poate oricând să basculeze în zona anti-președinte. Să nu uităm că Victor Ponta a mai contribuit la o suspendare de președinte în 2012”, amintește politologul.
Cristian Pîrvulescu dezvăluie motivul pentru care președinții de după Traian Băsescu nu au mai susținut măsuri de austeritate.
„Suspendarea președintelui se făcea pentru austeritatea din 2010, care nu era a Guvernului, era a președintelui. Iar după referendumul din 2012, Traian Băsescu a fost un rățoi șchiop. A rămas președinte, dar nu a mai avut nicio putere”, afirmă el.
Nicușor Dan, mai ușor de demis decât Băsescu
„Președintele poate fi demis din momentul schimbării legii referendumului”, amintește decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA. Acesta face referire la momentul 2013, când Legea referendumului a fost schimbată, pragul de prezență de 50% + 1 fiind redus la 30%, fapt care facilitează demiterea președintelui.
Profesorul punctează că momentan nu se conturează vreun partid politic care l-ar putea susține pe șeful statului, însă pe viitor ar putea ca această susținere să vină din zonele disidente din PNL și USR.
„Jocul ăsta cu suspendarea este foarte periculos în absența unui partid politic, iar președintele nu pare în momentul de față încă capabil să creeze un partid politic. El s-ar putea crea în jurul unei dizidențe din PNL și, poate, a unei dizidențe care va apărea în USR, dar e greu de crezut acest lucru în acest moment”, mai spune Cristian Pîrvulescu.
Acesta subliniază că Nicușor Dan „învață” să fie președinte, el nefiind politician la bază, iar absența partidului prezidențial este covârșitoare.
„Nu suntem Cehia. Noi avem o cu totul altă tradiție a președintelui, care are atribuții pe care le poate folosi. După mai bine de un an de zile, vedem că nu prea le folosește”
sursă: cotidianul.ro
