Autor: Aurel Badea
Nu Moscova spune asta. Nu este o teorie lansată pe rețelele sociale. Nu este nici măcar concluzia unei investigații jurnalistice. Formula apare în acuzația procurorilor federali germani: planul de distrugere a conductelor Nord Stream ar fi fost elaborat de militari ucraineni „im Auftrag staatlicher Stellen in der Ukraine” — la însărcinarea unor structuri de stat din Ucraina.
Iar în 24 august 2026, președintele Volodimir Zelenski neagă implicarea Ucrainei.
Între aceste două afirmații se deschide una dintre cele mai grave probleme politice și juridice ale Europei ultimilor ani.
Nu mai discutăm despre zvonuri. Nu mai discutăm despre celebra ipoteză a unor „grupări pro-ucrainene” care ar fi acționat de capul lor. Germania are suspecți, mandate, arestări și o acuzație penală formulată împotriva unui fost ofițer al armatei ucrainene.
Și, mai ales, Bundesanwaltschaft a introdus în propria construcție judiciară sintagma care schimbă dimensiunea întregului dosar: „structuri de stat din Ucraina”.
Ce scrie presa germană despre propria anchetă
ARD/Tagesschau a publicat pe 20 august o analiză dedicată implicațiilor politice ale dosarului.
Publicația reproduce pasajul esențial din acuzația formulată împotriva lui Serhii K.
Potrivit documentului citat de ARD, după începutul războiului declanșat de Rusia în februarie 2022, Serhii K. și alți militari ar fi elaborat planul distrugerii Nord Stream 1 și Nord Stream 2 la însărcinarea unor structuri de stat din Ucraina. Scopul urmărit ar fi fost întreruperea permanentă a livrărilor de gaze și împiedicarea Rusiei să folosească veniturile obținute din acestea pentru finanțarea războiului. (tagesschau.de)
Aceasta este diferența fundamentală.
Nu scrie „un grup de cetățeni ucraineni”.
Nu scrie „simpatizanți ai Ucrainei”.
Nu scrie „o organizație privată”.
Acuzația vorbește despre militari și despre o operațiune concepută „im Auftrag staatlicher Stellen in der Ukraine”.
WELT confirmă aceeași informație și reproduce formularea Bundesanwaltschaft. Publicația germană arată că Serhii K. era în 2022 ofițer al armatei ucrainene și că, împreună cu alți militari, ar fi elaborat planul de distrugere a conductelor. (DIE WELT)
Reuters confirmă independent conținutul acuzației: procurorii federali germani susțin că fostul ofițer ucrainean a acționat în numele unor entități ale statului ucrainean. (Reuters)
Trei surse majore. Aceeași informație.
Și una dintre ele este chiar radiodifuzorul public german ARD.
Operațiunea descrisă de procurori
Dosarul descris de Bundesanwaltschaft nu seamănă cu aventura improvizată a câtorva amatori.
Potrivit procurorilor, Serhii K. ar fi condus o echipă formată din scafandri profesioniști, un skipper și un specialist în explozibili.
La 4 septembrie 2022, K. ar fi intrat în Germania folosind un pașaport ucrainean fals.
Iahtul utilizat de grup ar fi fost închiriat prin intermediari de la o companie germană din Rostock, folosindu-se, de asemenea, documente de identitate false.
Iar apoi apare un alt element remarcabil al acuzației.
Procurorii susțin că echipa a transportat pe mare cantități importante de explozibili de mare putere, utilizabili militar, până în apropierea insulei daneze Bornholm.
Scafandrii ar fi coborât pe fundul Mării Baltice, ar fi montat încărcăturile explozive pe conducte și ar fi instalat dispozitive de temporizare.
Pe 26 septembrie 2022, exploziile au devastat infrastructura Nord Stream. (DIE WELT)
Aceasta este operațiunea pe care justiția germană încearcă acum să o reconstruiască.
Acuzația merge până la „crimă de război”
Există un detaliu care nu trebuie trecut cu vederea.
Bundesanwaltschaft îl acuză pe Serhii K. inclusiv de coparticipare la o infracțiune de război constând într-un atac împotriva unor obiective civile, alături de provocarea unei explozii, distrugerea infrastructurii și perturbarea serviciilor publice. (Reuters)
Este o calificare juridică de o gravitate excepțională.
Iar Germania își afirmă competența deoarece conductele ajung la Lubmin, în Mecklenburg-Vorpommern, iar distrugerea lor a afectat securitatea energetică și securitatea internă germană. (Reuters)
Cu alte cuvinte, pentru Germania nu discutăm despre distrugerea unei conducte abstracte undeva în largul mării.
Discutăm despre un atac care a afectat infrastructura și securitatea unui stat european.
Și atunci apare Zelenski
Pe 24 august, Volodimir Zelenski declară că Ucraina nu a avut nicio implicare în exploziile Nord Stream.
Este dreptul președintelui ucrainean să nege.
Este obligația justiției să probeze.
Dar după publicarea acuzației germane nu mai este suficient să discutăm doar despre negarea Kievului.
Pentru că întrebarea nu mai este dacă niște cetățeni ucraineni au fost identificați de anchetatori.
Întrebarea este:
Ce înseamnă concret „staatliche Stellen in der Ukraine”?
Care structuri?
Cine le conducea?
Cine a conceput misiunea?
Cine a aprobat-o?
Cine a pus la dispoziție informațiile operative?
De unde proveneau explozibilii?
Cine a asigurat documentele false?
Cine a finanțat operațiunea?
Și, mai ales, până unde urcă lanțul de comandă?
Acestea sunt întrebările la care Europa are dreptul să primească răspunsuri.
Germania nu poate îngropa propriul rechizitoriu
ARD observă că guvernul federal german se ferește, deocamdată, să tragă concluzii politice și invocă un argument juridic corect: nu există încă o hotărâre judecătorească, iar procesul nici nu a început.
Așa trebuie să funcționeze un stat de drept.
Serhii K. beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Apărarea sa contestă acuzațiile.
Dar prezumția de nevinovăție a inculpatului nu poate transforma în inexistent conținutul acuzației formulate de însuși Parchetul Federal.
Iar ARD consemnează ceva și mai important: ministrul german de interne, Alexander Dobrindt, afirmă că ancheta trebuie să continue pentru ca toți cei care au legătură cu atentatul să răspundă. Ministrul de externe Johann Wadephul spune, la rândul său, că justiția germană are mână liberă, fără a ține seama de persoanele vizate. (tagesschau.de)
Atunci exact asta trebuie să se întâmple.
Până la capăt.
Indiferent unde duce ancheta.
Europa are o problemă dacă acuzația se confirmă
Să presupunem că procesul confirmă teza Bundesanwaltschaft.
Consecința nu ar mai putea fi redusă la răspunderea penală a unor scafandri.
Dacă instanța stabilește că operațiunea a fost realizată la însărcinarea unor structuri ale statului ucrainean, problema devine una interstatală.
ARD discută deja această ipoteză.
Un parlamentar SPD citat de postul public german spune că, dacă procesul va demonstra că structuri statale ucrainene s-au aflat în spatele exploziei, acest lucru va afecta relația germano-ucraineană.
ARD observă inclusiv că s-ar putea pune problema compensațiilor și că o asemenea concluzie ar trebui tratată la cel mai înalt nivel politic. (tagesschau.de)
Aici este adevărata miză.
Germania este unul dintre principalii susținători europeni ai Ucrainei.
Dar statul de drept nu poate funcționa după regula că o infracțiune trebuie investigată doar până în punctul în care concluziile devin politic incomode.
Dacă procurorii germani au scris „im Auftrag staatlicher Stellen in der Ukraine”, atunci trebuie să explice în instanță pe ce probe au construit această acuzație.
Iar dacă o probează, Germania și Uniunea Europeană vor trebui să răspundă unei întrebări pe care până acum au putut să o evite:
ce face Europa dacă descoperă că infrastructură strategică europeană a fost atacată la ordinul unor structuri ale unui stat pe care Europa îl finanțează și îl sprijină militar?
Zelenski trebuie confruntat cu acuzația reală
De aceea declarația lui Zelenski din 24 august nu trebuie prezentată singură.
Trebuie pusă lângă documentul german.
Zelenski spune: Ucraina nu a fost implicată.
Bundesanwaltschaft spune, în acuzația relatată de presa germană: militari ucraineni ar fi conceput operațiunea la însărcinarea unor structuri de stat din Ucraina.
Cele două poziții sunt greu de conciliat.
Dar nu presa trebuie să pronunțe verdictul.
Instanța germană trebuie să stabilească adevărul judiciar.
Presa are însă obligația să pună întrebările pe care politica preferă să le amâne.
Cine sunt aceste „structuri de stat”?
Aceasta este întrebarea Nord Stream a anului 2026.
Nu dacă un scafandru ucrainean s-a aflat pe iaht.
Nu dacă Serhii K. avea pașaport fals.
Nu dacă explozibilii au fost transportați cu Andromeda.
Ci cine a dat ordinul.
Pentru că dacă Bundesanwaltschaft poate demonstra ceea ce a scris în propria acuzație, dosarul Nord Stream nu mai este doar ancheta unui sabotaj.
Este ancheta unui posibil act executat prin intermediul unor structuri statale împotriva unei infrastructuri strategice europene.
Iar atunci Europa va trebui să aleagă între două lucruri pe care până acum a reușit să le țină separat:
solidaritatea politică și adevărul judiciar.
Într-un stat de drept, alegerea nu ar trebui să fie dificilă.
