Românii sunt puși să strângă cureaua, să plătească taxe și impozite tot mai mari și să accepte tăieri și măsuri de austeritate în numele „responsabilității bugetare”. În același timp, statul continuă să arunce banii contribuabililor pe proiecte inutile, supradimensionate sau complet rupte de realitățile din teren.
Asta nu mai este doar incompetență. Este un sistem de risipă a banului public care funcționează de ani de zile și care îi avantajează pe cei conectați la putere.
Avem exemple care sfidează orice logică. Peste 17 miliarde de lei au fost cheltuite pentru stadioane, inclusiv pentru echipe care nu mai joacă în prima ligă, nu au drept de promovare, nu au licență UEFA sau chiar au dispărut. Avem comune aproape pustii în care se construiesc școli de milioane de lei fără să existe copii care să le folosească. Într-un astfel de caz, relatat recent, o școală finanțată prin PNRR costă aproximativ 4 milioane de lei într-o comună în care nu există niciun elev.
Și avem situații în care administrații locale cu câteva sute de locuitori ajung să gestioneze milioane de lei, în timp ce România întreagă este somată să facă economie.
Dar pentru Guvernul Bolojan austeritatea se aplică românului care muncește, nu și sistemului politic care consumă banul public.
Astăzi ies fermierii în stradă și foarte bine fac! Sunt oameni care muncesc, produc și țin în picioare economia reală. Ei au tot dreptul să ceară respect și să protesteze atunci când statul îi împinge la limită.
Dar eu cred că trebuie să ne întrebăm cu toții ceva mult mai important: de ce nu ieșim în stradă și pentru miliardele de lei cheltuite prost de statul român?
De ce nu protestăm pentru proiectele inutile? Pentru achizițiile făcute fără o prioritizare reală? Pentru banii aruncați în infrastructură fără utilizatori? Pentru arme și echipamente militare cumpărate în timp ce românilor li se spune că „nu sunt bani”? Pentru miliardele cheltuite în contextul războiului din Ucraina, în timp ce românii sunt puși să suporte nota de plată?
Și, mai ales, de ce acceptăm ca aceeași clasă politică să ne spună că trebuie să plătim mai mult, în timp ce ea continuă să împartă discreționar banii publici?
Aici este problema adevărată.
Nu românul care muncește trebuie pedepsit pentru gaura din buget. Trebuie oprită risipa. Trebuie tăiate privilegiile. Trebuie verificate investițiile. Trebuie urmărit fiecare leu din taxele românilor.
Pentru că atunci când construiești infrastructură fără oameni care să o folosească, când finanțezi proiecte fără utilitate reală și când banii publici ajung constant în aceleași rețele de interese politice, este legitim să te întrebi dacă obiectivul real mai este interesul public sau „parandărătul”.
Românii nu sunt proști. Văd ce se întâmplă.
Văd că pentru ei sunt taxe mai mari, prețuri mai mari și austeritate, iar pentru sistem există în continuare bani pentru proiecte inutile, sinecuri și contracte.
Cât mai suportați, măi fraților?!
România nu are nevoie de mai multă austeritate pentru cetățean. România are nevoie de mai puțină risipă, mai puțin clientelism și mai mult respect pentru banii celor care muncesc.
Iar banii românilor trebuie să fie cheltuiți pentru România și pentru români, nu pentru alimentarea sistemului politic.
Andrei Gușă
Deputat AUR
