(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
I-am grupat azi, ca fiind „Omul Negru al Zilei”, pe cei doi președinți de partide de guvernare: Hunor Kelemen și Sorin Grindeanu. I-am pus, așadar, sub formula aceluiași personaj negativ, deoarece mi s-a părut că au acționat în mod similar, dar și total ineficient, în ultima perioadă. Hunor Kelemen a fost mai mult decât discret în ultima lună. Bănuiala mea este că așa a primit instrucțiuni de la Budapesta și s-a conformat. Iar Sorin Grindeanu a fost absent. A fost absent și în campania de la București și s-a văzut. A fost absent în cazul aberațiilor de la ministerele USR și s-a văzut. A fost ultra-absent și în cazul luptei taberelor din justiție și s-a remarcat și asta. Am văzut, însă, că Hunor Kelemen a revenit aseară la TV, bineînțeles, la „UM Digi24”, unde a pus, în mod sfătos, ce credeți, problema disciplinei din coaliție, acuzând PSD pentru că a votat contra Dianei Buzoianu la moțiunea simplă din Senat. Or, tocmai această aberație, venită mai ales de la un politician experimentat și bine alfabetizat cum e Kelemen, indică în mod precis gravitatea situației din interiorul guvernării, iar mie îmi confirmă în mod special interferența dură a Ungariei la nivelul guvernării României, care Ungarie, pentru a-și îndeplini planurile de acaparare a resurselor românești, are nevoie, culmea, de stabilitatea guvernului Bolojan, cu USR inclus în acest guvern. V-am explicat: mie mi s-a confirmat faptul că Ilie Bolojan este cel mai important vector al intereselor externe nelegitime asupra României. Ei bine, ce văd și deduc eu, de bună seamă că percepe și celălalt, Sorin Grindeanu, care ar putea, în atare condiții, chiar să forțeze, și nu doar declarativ, ieșirea de la guvernare. Bineînțeles că putea și trebuia să o facă chiar ieri, adică să voteze moțiunea de cenzură a opoziției și să reușească să blocheze astfel derapajul incontestabil al României. Se vorbește despre nu știu ce riscuri de instabilitate. Niște prostii! Riscurile erau oricum mult mai mici decât continuarea guvernării pe aceste coordonate dezastruoase. În loc de asta, Sorin Grindeanu a preferat sceneta de la Senat, referitor la moțiunea simplă votată împotriva Dianei Buzoianu. Apoi PSD a tăcut, toți PSD-iștii s-au așezat cuminței în dispozitivul convenit, iar Sorin Grindeanu s-a dus la o sărbătoare evreiască și-a pus chipa în cap și și-a primit… era să zic binecuvântarea, dar la ei nu este cu binecuvântare; înțelegeți voi mai bine ce a primit cu acea ocazie timișoreanul președinte al PSD.
Pot să mă întorc și la alegerile din București, ca să descriu cele două personaje contopite într-unul singur, alegerile din București, acolo unde UDMR, Hunor Kelemen măcar, n-a fost activ deloc și avea datoria măcar să aprecieze care dintre candidați ar fi mai potrivit să conducă capitala, capitală care este și a comunității maghiare. PSD și Sorin Grindeanu zic că n-au fost mai înfocați în favoarea lui Daniel Băluță tocmai pentru ca să nu-l încurce, dar după campanie tot Sorin Grindeanu a fost cel care l-a acuzat pe Băluță că n-ar fi avut mesaj politic, contrazicându-se în mod net. Oricum, era de datoria sa, ca președinte de partid, să dispună numărătoarea paralelă, atenție, a proceselor verbale originale, nu a celor care s-au introdus în sistemul de calcul la STS. Nici măcar nu era mare lucru, erau doar vreo 1.300 de bucăți. N-a făcut nici asta, iar Grindeanu, împreună cu PSD-iștii, au acceptat să ne fie impuși pe butoane ca primar Ciprian Ciucu, tocmai pentru ca Bolojan să rămână în funcție.
Revin la cele două personaje contopite într-unul singur, președinți de partide de coaliție, oameni vechi în politică, care cu Bucureștiul ne-au lăsat baltă, prin inacțiune, poate și prin trădare; care cu Diana Buzoianu au acționat doar de paradă și pe roluri (unul împotriva Dianei Buzoianu – mă refer la Grindeanu, altul în favoarea Dianei Buzoianu – mă refer la Hunor Kelemen), se înțelege de aici că rămâne și USR-ul la guvernare, dar se înțelege că, prin acest gen de acțiune sau inacțiune, România, pe mâna politică, inclusiv a celor doi contopiți astăzi, a fost lăsată la cheremul lui Bolojan, care, la rândul său, este la cheremul rețelei Coldea-Kovesi care, la rândul ei, această rețea este la cheremul Factorului Extern. Cei doi contopiți într-unul singur pot să primească din partea mea această vorbă: „Țara arde și… impotenții politici se piaptănă”.
