(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Românii informați sunt, la fel ca alți cetățeni vizați indirect de războiul din Orientul Mijlociu, maximum îngrijorați de perspectivele conflictului; cu toții și-au amintit momentul instalării scutului de la Deveselu, care a fost declarat oficial ca fiind o facilitate militară dedicată unui potențial conflict al SUA cu Iranul. Îngrijorării publice, prieteni goldiști, autoritățile românești sunt obligate să-i răspundă urgent, în mod agregat, pe etajele de responsabilitate, de la MAPN, la MAE, la premier, la președinte. Știu, știu! Nu aveți așteptări de la cei enumerați de către mine; n-am nici eu.
Aveați, însă, așteptări, sunt convins, de la opoziția suveranistă, care, măcar, putea cere oficial minimum ceea ce spun eu aici. Nu s-a auzit, însă, decât vocea singulară a Dianei Șoșoacă (Bravo ei!), dar aceasta, fiind devalizată de zestrea parlamentară a partidului SOS România, este ușor de ignorat de către autorități sau de către presa de sistem. Vorbim, așadar, despre așteptări din partea AUR și a liderilor acestui partid, care, în plus, trebuiau să fie prezenți cu poziționări legate de atacul arbitrar, neargumentat și samavolnic întreprins de către SUA și Israel asupra Iranului, care, indiferent cum l-ați caracteriza sau cum îl priviți, este, totuși, un stat suveran. Așadar, indiferent, repet, de parteneriatele României, de tip așa-zis strategic, cu SUA și Israel, suveraniștii de la AUR erau datori, cel puțin electoratului lor, să se exprime public, în mod critic și argumentat.
La partidul AUR s-a tăcut, însă, și încă în mod organizat. Am sesizat doar o postare individuală a lui Dan Dungaciu, pe conturile sale de pe rețelele de socializare, unde, din nefericire spun, prim-vicepreședintele AUR justifică atacul SUA asupra Iranului tocmai prin faptul că nu-l critică. E limpede că abordează modelul băsist de tip „SP la licuriciul mare”.
Nu comentez mai mult, nu că n-aș putea, dar mă abțin, și îi transmit amicului Dungaciu celebra zicere românească: „Dane, dacă tăceai, filozof rămâneai…”.
A, desigur că mulți ați avut așteptări și de la Voivodul Georgescu. Eu și alții care l-au radiografiat corect, însă, nu. Luptătorul pentru suveranism, dar mason și securici, a tăcut și el, desigur că în mod solemn, așa cum îi șade lui bine. Tăcerea autoimpusă a suveraniștilor opoziției desigur că nu este mai gravă decât cea a puterii; o marchez, însă, negativ, deoarece aceasta indică lipsa de alternativă politică în România și, mai direct, spun că înșeală sprijinul popular și mai arată că acest sprijin popular nici nu este unul cuvenit pentru acest tip de suveraniști.
Concluzie: avem „Omul Negru al Zilei”- suveranistul rrromân, degrabă vărsătoriu de lozinci patriotarde, care n-a fost în stare să nu acuze atacarea fără motiv a unui stat suveran precum Iranul. Vorbim, așadar, în România, despre un suveranism cu lesă, unul coordonat prin impuneri de prin „păduri”, deci unul care merită cu prisosință din partea noastră o „plăcuță suedeză”, adică o „plăcuță suedeză” venită din partea celor care au sprijinit și sprijină curentul suveranist.
