(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Pentru cei mai tineri doar, spun că Lech Walesa a fost primul președinte al Poloniei după 1989, fost disident și luptător pentru drepturile muncitorilor, el însuși un lider sindical fără studii superioare, un simplu electrician, dar cu viziuni complexe legate de civism, libertate, democrație. Astăzi, Walesa are 81 de ani și încă participă la diverse dezbateri internaționale. Am ales pentru voi un editorial din Dilema (știți că sunt amator și cititor vechi) al jurnalistei Mihaela Simina, editorial ce descrie scene istorice dintre Walesa și liderii Germaniei de Vest, în cursul dramaticelor evenimente din 1989, și am ales acest editorial ca pildă pentru felul în care au fost administrate schimbările geopolitice de către americani, adică să vedeți cum s-a purtat cu vasalii, de tip Germania, că nu i-a informat deloc, respectiv cu partenerii sau viitorii parteneri, cum a fost și este Polonia.
„Căderea Zidului Berlinului, la 9 noiembrie 1989, este un eveniment cu o încărcătură simbolică imensă pentru prăbușirea comunismului în Europa, pe măsura simbolisticii pe care, de altfel, a avut-o Zidul în cadrul confruntării ideologice din timpul Războiului Rece.
Întâmplarea nu a fost una izolată, ci s-a încadrat într-o serie norocoasă de întâmplări mai mult sau mai puțin spontane din acea perioadă, care au smuls din galerie Cortina de Fier, dar totuși au provocat surprinderea întregii lumi. Chiar și a liderilor germani de la cel mai înalt nivel.
În primele zile din noiembrie 1989, cancelarul Republicii Federale Germania Helmuth Kohl se afla într-o vizită oficială în Polonia, alături de ministrul de Externe german Hans-Dietrich Genscher. Lech Walesa, liderul Solidarității, formațiune care obținuse un rezultat îmbucurător la alegerile legislative din Polonia, din iunie 1989, a avut o serie de convorbiri cu ministrul Genscher. ‘Ce veți face după ce cade Zidul Berlinului?’, l-a întrebat Walesa pe oficialul german. Acesta din urmă, ușor încurcat de întrebare, a răspuns că nu crede că acest lucru se va întâmpla ’în timpul vieții noastre’. Istoria l-a contrazis. Rapid. Chiar a doua zi. Zidul tocmai căzuse, așa că cei doi lideri din RFG, ministrul de Externe și cancelarul, au plecat la Berlin, întrerupându-și astfel vizita oficială la Varșovia.
Prilej bun de reamintit că totul (sau orice) poate fi posibil, iar uneori chiar și lideri politici de talia șefului diplomației vest-germane pot fi surprinși de valul istoriei. Sau de zgomotul motoarelor de Trabant, vehicul folosit de majoritatea germanilor din Est pentru a trece în Berlinul de Vest, la acel moment.
Ulterior, nu după mult timp, Lech Walesa s-a reîntâlnit cu ministrul de Externe Hans-Dietrich Genscher și i-a adresat acestuia o altă întrebare: ‘Germania este pregătită pentru prăbușirea imperiului sovietic?’. Viitorul președinte al Poloniei povestește, în cartea sa autobiografică, că diplomatul german a oftat când a auzit întrebarea, iar apoi a ridicat palma cam un metru de la podea și a spus: ’O să crească iarba cam atât de înaltă pe mormintele noastre înainte să se petreacă așa ceva’.
S-a înșelat din nou.
Și ce bine că a fost așa.
Oare în zilele noastre ce întrebări despre soarta lumii își mai pun marii lideri când se întâlnesc?”
Ei bine, în încheiere am de adăugat doar o morală evidentă, valabilă și în 1989, și după, e limpede că și azi, anume faptul că America, ce a fost la baza acestor mișcări de reunificare a Germaniei și de dezintegrare a URSS, nu își anunță vasalii despre schimbările geopolitice pe care le operează. Germania de Vest era și atunci o vasală a SUA, este și azi, iar Polonia era un viitor partener, așa cum s-a dovedit pe parcurs, și a rămas și în prezent, deci a fost informată corespunzător. România a fost de bună seamă vasal și niciodată partener al Americii, deci aviz naivilor ce speră încă la cai verzi pe pereți.
