(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Cum și de ce s-ar fi gândit Nicușor Dan la soluția Eugen Tomac premier desemnat? Ni se spune, de circa o săptămână, că, printre alții, mulți, cum v-am arătat eu, marea majoritate tot de la SIE, după părerea mea, Eugen Tomac ar fi un candidat pentru a fi desemnat ca premier în stare să adune o majoritate parlamentară. De două zile, treburile s-au focalizat asupra lui Eugen Tomac și, pe surse, dar neasumat, se dă că această alegere a lui Nicușor Dan este ca și terminată, că a fost propusă liderilor de partide. Eugen Tomac nu spune nimic, liderii de partide nu spun nimic, Nicușor Dan cu atât mai mult nu spune nimic, deci nimeni nu confirmă.
În schimb, Eugen Tomac este analizat și bombardat pe televiziunile de știri cu fel de fel de informații, prezentări. Puțini zic de bine referitor la Tomac, mai toți îl redescoperă de rău, iar această efuziune mediatică în ce-l privește pe Eugen Tomac este cel puțin neobișnuită, deoarece vorbim despre un personaj politic arhicunoscut de mulți ani. A candidat peste tot, nu la președinția României, cred că n-a candidat, deși era cât pe ce, dar a fost președinte de partid cu candidați la președinția României, cu activitate intensă din punct de vedere parlamentar, a bifat toate pozițiile în Parlamentul României și la Bruxelles, a fost și prin guverne, a fost și în administrația prezidențială, consilier prezidențial, unde este și acum consilierul lui Nicușor Dan. Deci, de ce să fie atât de redescoperit dintr-o dată Eugen Tomac? Pentru că este o bătălie subterană care ține de responsabilitatea lui Nicușor Dan.
Ce nevoi are Nicușor Dan? Sunt cel puțin trei nevoi principale atunci când vorbim despre numele viitorului premier.
Prima nevoie este una imediată. Are nevoie de un candidat la această funcție care să fie votat de către o majoritate parlamentară, deci să fie simpatic pentru partidele din fostul arc guvernamental, plus ceva independenți. PSD și UDMR, dacă analizăm, n-ar avea nimic împotrivă. PNL-ul nu contează momentan, pentru că este imobil și mut, ba chiar „impotent”, putem să spunem, din punct de vedere politic. USR-ul, ei bine, aici este tema lui Nicușor Dan, pentru că Tomac este în continuare președintele PMP-ului, care a avut alianță la europarlamentare cu USR-ul și face parte din grupul europarlamentar Renew, acolo de unde fac parte și useriștii. Asta este ținta lui Nicușor Dan, din punctul meu de vedere, la acest capitol de votat. Eugen Tomac speră că, în lipsa PNL-ului, să cuprindă USR-ul în jocul guvernării, să-l desprindă de Bolojan.
A doua nevoie a lui Nicușor Dan este una consecutivă: de a avea în perspectivă un partid prezidențial de tip conservator. Și, legat de această a doua nevoie, Eugen Tomac se potrivește. El este președinte la PMP, încă are câteva mii de consilieri locali și județeni, primari câteva zeci probabil. Are structură de partid. Mișcarea Populară nu sună rău pentru un partid conservator. Deci ar putea să vizeze Nicușor Dan persoana lui Eugen Tomac pentru alcătuirea următorului partid prezidențial. Da, numai că dacă îl nominalizează ca premier și va reuși (poate să reușească în această nominalizare), acest partid practic nu are cum să crească decât în mod artificial, cu arcanul. În niciun caz nu poate să beneficieze de voturi, ținând cont că guvernarea va fi ultra-impopulară, nepopulară, și bineînțeles Tomac se va face praf și, odată cu asta, și partidul pe care îl va reprezenta. Asta dacă mai contează votul în România sau doar cutia politică în care se aruncă voturi după un mecanism de intelligence.
În fine, a treia nevoie a lui Nicușor Dan, legată de persoana premierului desemnat, este a jocului extern. Aici, Eugen Tomac este, dacă vreți, printre cei mai vechi (dacă nu chiar cel mai vechi) susținători ai lui Trump. Mi-a povestit mie odată, pe vremuri, cum s-a dus la reședința lui Trump de vreo două ori, în primul mandat al lui Trump. A avut intrări foarte bune, a discutat cu puternicii momentului de atunci, care nu sunt puternicii momentului de acum, din regimul Trump. Dar Nicușor Dan ar avea și o dorință să existe o legătură bună cu grupul Renew, controlat de către actualul președinte al Franței. Îndeplinește și condiția asta a legăturii parțiale cu Franța. Cu Moldova, dacă vine proiectul de unire, Tomac e din filmul ăsta, că este și el unionist. Mai e chiar și din filmul cu Rusia, dacă se va pune problema unor relații cu Rusia, dacă ne gândim că tânărul Eugen Tomac, la majorat, atunci când a avut 18 ani, avea buletin de URSS. Era cetățean al URSS-ului. Certificatul lui de naștere cu siguranță este certificat de copil „made in URSS”. Deci are cumva o legătură și cu Rusia.
Pot pricepe nevoile lui Nicușor Dan în ceea ce îl privește pe Eugen Tomac și vehicularea lui ca nume, măcar spre a-i da notorietate pentru un viitor proiect, dacă nu a-l impune ca premier desemnat. Însă susțin, în concluzie, la modul foarte serios, că prin nominalizarea lui Eugen Tomac, Nicușor Dan se îndepărtează mult de scopul urgent, declarat, al dărâmării guvernului Bolojan, anume cel al impunerii unui premier profesionist, care să se priceapă la administrația centrală, la macroeconomie, dar mai ales a unui premier bine conectat la fluxurile financiar-economice internaționale, deci la Marea Finanță Mondială, la MFM, de care, din păcate, prieteni goldiști, depindem în mod vital.
