(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Nadia Comăneci – ce mare campioană! Ce om deosebit și plăcut! Ce româncă dedicată! Spun toate aceste lucruri, din postura mea de vechi, vechi fan al Nadiei Comăneci; tremuram, în copilărie, ținându-i pumnii și tot timpul ne-a dat satisfacție campioana uriașă a lumii, nu doar a României, dar „cu România pe tricou”, în orice caz. Ulterior, viața ne-a adus, cumva, împreună și am devenit, în ultimii 25 de ani, prieteni destul de apropiați; acum, în ultimul an, spre exemplu, nu am mai vorbit, dar, anii trecuți, tot timpul. Ne-am și întâlnit la diverse evenimente sportive, de la campionate mondiale și până la olimpiade și, peste tot, ea a defilat „cu România pe tricou”, în ciuda faptului că este cetățean american și că poate să reprezinte pe oricine ar dori în această lume, fiind primită peste tot cu brațele deschise. Ea a preferat să fie româncă.
Aseară, la Madrid s-au decernat Premiile Laureus, care sunt un fel de premii Oscar în sport, foarte prestigioase. Premiile au fost prezentate de către marele Nole, Djokovic, și campioana olimpică mondială, chinezoaica Eileen Gu, fostă americană și spun „fostă” pentru că a preferat să apere culorile Chinei. Este o schioare foarte frumoasă și a fost o pereche senzațională de prezentatori; Nole, glumeț, simpatic, inteligenț, vă dați seama. Printre laureați, ca să realizați cât de important este premiul Nadiei, au fost: Aryna Sabalenka, Carlos Alcaraz; dintre tinerii sportivi, premiul Laureus l-a luat Lamin Yamal, iar, la nivel de echipe, bineînțeles, Paris Saint-Germain. Au fost câteva premii, nu vi le spun pe toate.
Dar, în acest cadru atât de elitist, Nadia Comăneci a noastră a fost laureată pentru întreaga sa activitate sportivă. Pretextul fericit a fost că, în acest an, se împlinește jumătate de secol de când ea primea primele note de 10 din istoria gimnasticii olimpice, la Montreal, la Jocurile de acolo. Vă reamintesc, nu exista posibilitatea pe tabela electronică să scrii 10, se putea merge până la 9,99. Și atunci nota care a fost afișată pentru execuția Nadiei (cred că pentru cea de la paralele) a fost nota 1,00, dar toată lumea și-a dat seama că, de fapt, era nota 10. Au fost foarte ingenioși și au zis: „nu putem să punem 9,99 plus 0,01”, că nici nu aveau loc pe tabelă în 1976, și au pus nota 1,00. Nadia a fost extrem de emoționată pentru faptul că a fost onorată. Este prima gimnastă din istorie care ia Premiul Laureus pentru activitatea din carieră și a răspuns așa: „Nici când a trebuit să fac exercițiile la paralele nu am fost atât de emoționată ca acum. Ce surpriză mi-ai făcut!”. Cui îi spunea aceste lucruri? Soțului ei, Bart Conner, mare campion mondial și olimpic și el, din partea Statelor Unite, care a fost ales, într-un mod inspirat, de către organizatori să-i dea premiul Nadiei.
În acest fel, vă informez că întreaga presă mondială a vorbit despre România, prieteni, și sigur, la superlativ, prin prisma Nadiei. Ne-a adus o pată de culoare remarcabilă și pozitivă asupra țării noastre, care nu mai spune nimic în plan mondial, în ultima vreme, nici măcar în plan sportiv. Și astfel, bineînțeles, Nadia noastră ne provoacă și o nostalgie națională pozitivă după marile succese din trecut, care nu se mai apropie de noi, dar prin care noi continuăm să ne definim.
Bravo, Nadia! Îți transmit dragostea noastră, a goldiștilor, cu siguranță, alături de acest mult mai mic ca semnificație titlu de „Om al Zilei” la GOLD FM.
