Autor: Aurel Badea
Nu mafiotul este cea mai mare problemă. Problema este sistemul care îi păstrează averea în siguranță.
Ani la rând, opinia publică a fost obișnuită să creadă că marile organizații criminale funcționează prin violență, intimidare și trafic de droguri. Realitatea descrisă de investigația internațională Pandora Papers, coordonată de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), este însă mult mai sofisticată și, tocmai de aceea, mult mai periculoasă.
În centrul unuia dintre cele mai spectaculoase cazuri se află italianul Giacomo Tamburello, despre care procurorii susțin că ar fi construit, împreună cu familia sa, un imperiu financiar de aproximativ 230 de milioane de dolari, alimentat în principal din traficul internațional de hașiș.
Dar adevărata poveste nu este despre un traficant.
Este despre infrastructura financiară globală care permite unor averi uriașe să dispară în spatele unor companii offshore, conturi bancare și beneficiari reali greu de identificat.
O rețea construită pentru a ascunde banii
Potrivit investigației ICIJ, averea familiei ar fi fost dispersată prin companii înregistrate în Panama, Gibraltar și Insulele Cayman.
În paralel, ar fi fost folosite zeci de conturi bancare deschise în mai multe state europene, iar fondurile ar fi fost transformate în investiții imobiliare, participații la societăți comerciale, aur și alte active.
Pentru anchetatori, această structură nu reprezintă doar o metodă de administrare a averii, ci un mecanism destinat să facă extrem de dificilă identificarea provenienței banilor și a beneficiarilor reali.
Mafia se schimbă. Banii rămân.
Organizațiile criminale moderne nu mai depozitează milioane de euro în beciuri și garaje.
Ele cumpără hoteluri.
Achiziționează terenuri.
Investesc în companii.
Transferă active între jurisdicții.
Folosesc firme de consultanță, structuri offshore și instrumente financiare perfect legale în aparență.
Din acest motiv, combaterea criminalității organizate nu mai este exclusiv o problemă de poliție sau de procurori.
Este și o problemă de supraveghere financiară, transparență și cooperare internațională.
Lecția pentru România
Investigația Pandora Papers transmite un avertisment care depășește cu mult cazul italian.
Într-o economie în care circulă anual miliarde de euro provenite din contracte publice, investiții și tranzacții internaționale, întrebarea nu este doar cine primește banii, ci și cine este adevăratul beneficiar al lor.
În ultimii ani, Uniunea Europeană a consolidat regulile privind identificarea beneficiarilor reali și combaterea spălării banilor, tocmai pentru că experiența a demonstrat că firmele-paravan și jurisdicțiile offshore pot ascunde fluxuri financiare de proporții.
Pentru autoritățile de control, verificarea unui contract nu mai este suficientă.
Trebuie urmărit întregul circuit al banilor, de la sursă până la destinația finală.
O economie paralelă
Cazul prezentat de ICIJ arată că marile organizații criminale nu urmăresc doar profitul imediat.
Obiectivul lor este transformarea banilor proveniți din infracțiuni în capital aparent legitim.
Odată intrați în circuitul economic legal, acești bani pot finanța noi investiții, pot influența piețe și pot distorsiona concurența.
Astfel, criminalitatea organizată nu mai afectează doar siguranța publică, ci și funcționarea economiei.
Concluzie
Pandora Papers nu este doar o colecție de documente despre paradisuri fiscale.
Este radiografia unui sistem global în care granița dintre economia legală și cea ilegală poate deveni greu de observat dacă instituțiile nu cooperează și dacă mecanismele de control nu sunt eficiente.
În lupta împotriva crimei organizate, arestarea unui traficant este doar începutul.
Adevărata victorie apare atunci când statul reușește să urmărească traseul banilor, să identifice beneficiarii reali și să recupereze averile dobândite ilicit.
Acesta este, probabil, cel mai important mesaj pe care investigația ICIJ îl transmite Europei și tuturor statelor care cred că pot combate mafia fără să urmărească, până la capăt, circuitul banilor.
