Ploieștiul nu a trăit în acest weekend un simplu eveniment sportiv. A trăit imaginea perfectă a unei administrații care pare să fi confundat guvernarea cu spectacolul și responsabilitatea publică cu marketingul urban ieftin.
Trei zile, centrul municipiului a fost transformat într-un circuit urban de drift. Nu la periferie. Nu într-o zonă industrială. Nu pe un circuit special amenajat. Ci exact în inima administrativă a orașului, acolo unde orice administrație responsabilă ar trebui să protejeze infrastructura, confortul urban și viața de zi cu zi a locuitorilor.
În schimb, administrația Mihai Polițeanu — împreună cu viceprimarul și majoritatea care îl susține în Consiliul Local — a ales fum, zgomot, haos rutier și imagine de festival mecanic într-un oraș deja sufocat de probleme reale.
Iar acum, după ce motoarele s-au oprit, Ploieștiul a rămas cu întrebările, cu nervii și cu asfaltul afectat.
„Pâine și circ” pentru un oraș tot mai nemulțumit
Există momente în care administrațiile aflate în dificultate încearcă să compenseze lipsa rezultatelor prin evenimente spectaculoase. Exact aceasta este senzația pe care o lasă episodul RoDrift de la Ploiești.
În loc să vorbească despre:
* proiecte majore terminate;
* modernizarea infrastructurii;
* trafic fluidizat;
* servicii publice mai bune;
* investiții concrete;
administrația Polițeanu a oferit un weekend de fum și cauciuc ars.
Și poate cea mai gravă problemă nu este evenimentul în sine, ci faptul că acesta a fost posibil doar printr-un întreg lanț de complicitate administrativă și politică.
Pentru că un asemenea eveniment nu apare spontan.
El presupune:
* avize;
* aprobări;
* restricții de circulație;
* închidere de artere;
* implicarea Poliției Locale;
* implicarea serviciilor municipale;
* accept politic la nivelul Primăriei și al majorității din Consiliul Local.
Cu alte cuvinte, nu vorbim despre decizia unui singur om. Vorbim despre un mod de administrare a orașului.
Consiliul Local și tăcerea convenabilă
Unde au fost consilierii locali în toată această poveste?
Pentru că aceeași majoritate care votează permanent despre:
* „calitatea vieții”;
* „oraș verde”;
* „mobilitate urbană”;
* „confort pentru cetățean”;
a asistat liniștită la transformarea centrului Ploieștiului într-o pistă de drift.
Niciun semnal public major.
Nicio dezbatere serioasă despre impact.
Nicio discuție despre:
* poluare fonică;
* poluare atmosferică;
* afectarea infrastructurii;
* blocarea traficului;
* disconfortul locuitorilor.
Această tăcere spune enorm.
Pentru că într-un oraș normal, consilierii locali ar trebui să fie prima barieră între administrație și excesele de imagine.
La Ploiești însă, Consiliul Local pare tot mai mult redus la rolul de anexă politică a executivului.
Viceprimarul și administrația care confundă orașul cu un decor
La fel de importantă este și responsabilitatea viceprimarului, parte directă din executivul care a gestionat întregul episod.
Pentru că nu discutăm despre un simplu festival de weekend. Discutăm despre folosirea spațiului public central pentru un eveniment agresiv asupra infrastructurii urbane și asupra confortului locuitorilor.
Iar aici apare una dintre cele mai mari probleme ale administrației actuale:
impresia că Ploieștiul este tratat ca decor pentru imagine politică și evenimente de PR.
Orașul real însă nu dispare în timpul spectacolului.
Oamenii trebuie:
* să ajungă acasă;
* să circule;
* să respire;
* să doarmă;
* să trăiască normal.
În schimb, locuitorii din zonele afectate au primit:
* zgomot;
* fum;
* restricții;
* trafic deviat;
* miros de cauciuc ars.
Iar la final au primit și imaginile cu asfaltul afectat.
Imaginile care distrug discursul administrației
Aici este marea problemă pentru Mihai Polițeanu și echipa sa: imaginile apărute după eveniment sunt imposibil de ignorat.
Treceri de pietoni înnegrite.
Urme masive de cauciuc.
Suprafețe vizibil afectate.
Și odată cu ele apare întrebarea care poate deveni explozivă administrativ:
cine plătește?
Există:
* expertize tehnice?
* procese-verbale de constatare?
* evaluări ale administratorului drumului?
* garanții financiare depuse de organizator?
Sau orașul va suporta din nou costurile unui exercițiu de imagine politică?
O administrație care produce disconfort și îl numește spectacol
Cea mai mare greșeală a administrației Polițeanu este că pare să fi pierdut contactul cu realitatea cotidiană a orașului.
Pentru cetățeanul obișnuit, weekendul nu a însemnat:
* motorsport;
* adrenalină;
* festival urban.
A însemnat:
* blocaje;
* zgomot;
* haos;
* imposibilitatea de a circula normal;
* sentimentul că orașul nu mai aparține locuitorilor.
Aceasta este ruptura periculoasă care începe să se vadă tot mai clar între administrație și ploieșteni.
Ploieștiul nu este platou de filmare pentru administrație
Orașele moderne încearcă să reducă:
* poluarea;
* zgomotul;
* presiunea asupra centrelor urbane.
La Ploiești s-a făcut exact invers.
Administrația a adus:
* motoare turate;
* fum dens;
* cauciuc ars;
* restricții masive;
exact în centrul orașului.
Și cu cât administrația încearcă să prezinte episodul drept „succes”, cu atât imaginile cu asfaltul afectat și nemulțumirea oamenilor devin mai toxice politic.
Pentru că ele transmit un mesaj simplu:
o administrație fără direcție încearcă să compenseze lipsa rezultatelor prin spectacol.
Întrebările la care Polițeanu, viceprimarul și majoritatea din Consiliul Local trebuie să răspundă
Ploieștenii au dreptul să știe:
* Cine a aprobat exact traseul?
* Ce studii de impact au existat?
* Ce instituții au avizat?
* Cine răspunde pentru degradările infrastructurii?
* Cine suportă costurile?
* Ce beneficii concrete a avut orașul?
* De ce a fost nevoie ca exact centrul municipiului să fie sacrificat pentru acest eveniment?
Și mai ales:
cine își asumă politic consecințele?
Pentru că administrația unui oraș nu înseamnă doar evenimente și imagini spectaculoase.
Înseamnă responsabilitate.
Măsură.
Respect pentru spațiul public.
Respect pentru oameni.
