Ce poate fi mai răsunător decât o palmă venită direct de la Bruxelles, într-o zi în care România se făcea că merge înainte cu „reforme istorice”? Comisia Europeană a decis suspendarea sumei de 869 de milioane de euro din cererea de plată numărul 3 din PNRR, iar mesajul e cât se poate de clar: statul român a dat chix.
Dar nu oricum. Cu un președinte „pro-european”, cu fanfară la Cotroceni și ciorapi asortați cu steagul UE. Cu miniștri „tehnocrați” care citesc rapoarte doar dacă le vin în format PowerPoint. Și, bineînțeles, cu Nicușor, arhitectul tăcerii birocratice, flancat la București de Moș Enache – omul bun la toate, mai puțin la respectarea Constituției și a criteriilor europene de transparență.
Cum ar veni, România și-a luat nota de subsol în Europa, dar coaliția de guvernare încă ne explică cum „merge bine economia” și cum „n-avem motive de panică”. În realitate, am ajuns o țară unde incapacitatea administrativă nu se mai măsoară în nerealizări, ci în miliarde pierdute cu zâmbetul pe buze.
Când Bruxelles-ul îți închide robinetul pentru că nu ți-ai făcut temele, nu mai e o problemă de culoare politică. E o criză de guvernare. O rușine colectivă. Dar ce să vezi? La București încă se caută vinovații prin presă, în timp ce adevărații responsabili se ascund în spatele unei justiții paralizate și a unor miniștri decorativi.
Poate ar fi fost timpul ca domnul Nicușor să nu mai vorbească despre „ce vrea să construiască”, ci despre ce-a reușit să distrugă, inclusiv speranța că România poate fi un partener serios în Europa.
Și, mai ales, poate ar fi momentul să înțeleagă că dacă la greu îl lași pe Moș Enache să te „acopere”, o să te trezești descoperit fix când îți vine factura de la Bruxelles.
Aurel Badea
Tributul trebuie platit…