În 2010, procurorii au decis deshumarea soților Ceaușescu din Cimitirul Ghencea. Nu pentru a rejudeca farsa judiciară din ziua de Crăciun, în care cuplul fusese acuzat de lucruri fantasmagorice, din zvonuri, dovedite ulterior false. Între ele: un genocid cu 60.000 de morți la Timișoara și încercarea de a fugi din țară cu fonduri de 1 miliard de dolari, în conturi din străinătate. La peste 20 de ani după, justiția democratică dorea să se asigure că cei doi chiar au murit.
Adică se autosesizase tot pe baza unui zvon (cu o circulație foarte restrânsă). Dorea să liniștească opinia publică (altfel apăsată de alte neliniști) că „odiosul și sinistra” chiar sunt în groapă. Și nu trăiesc bine mersi în Cuba, riscând să ne bântuie tânăra democrație la un moment dat. Ritualul macabru nu a culminat cu înfigerea unui țăruș, ci cu prelevare de probe ADN de la rude (care puteau avea surpriza că sunt fii nelegitimi, dar… în fine). Verdictul a fost că sunt ei și nu prezintă semne vitale.
Procesul avocatului Mihai Rapcea nu e departe de spiritul acelui demers. La suprafață, justiția încearcă să răpună un grup de „fasciști”, pentru o glumă filmată pe internet. Mai departe de atât, încearcă exorcizarea unor figuri scoase oficial în afara legii de parlamentari, ca Zelea Codreanu și Ion Antonescu, ale căror trupuri nu mai sunt demult disponibile pentru o deshumare televizată.
Dar și mai în profunzime, e un proces făcut lui Mihai Eminescu, într-un întreg lot de oameni de cultură deveniți „controversați” și altui lot de sfinți, călugări și deținuți politici din comunism. Pentru o parte din ei, se invocă sentințe ale tribunalelor staliniste, nu diferite de cel care i-a lichidat pe soții Ceaușescu. Pentru alții, referatul procurorului dă direct verdicte fără a fi fost judecați vreodată, dar ca și cum ar fi un fapt de notorietate, asumat ca poziție a statului român.
Așadar, e un proces al culturii și spiritualității românești. A cărui miză face să treacă în umbră orice s-ar judeca legat de faptele celor patru inculpați din „lotul Rapcea”. Am avut deja un articol amplu pe subiect, la cald, despre:
Acela acoperă esențialul, dar se baza în bună parte pe cele șase pagini din ordonanța de reținere întocmită de procuror, ieșite în presă. Între timp, am găsit și citit documentul integral, care are vreo 30 de pagini în plus. În această parte a doua voi reproduce alte pasaje din acest material, care întăresc impresia șocantă lăsată de acel fragment.
Eminescu, judecat
Poetul național e clasat de procurorul Bogdan Rocsin de la Curtea de Apel București ca un antisemit, precursor al legionarilor. Totul, în baza informațiilor livrate de Institutul „Elie Wiesel”, de studiere a Holocaustului, din subordinea Secretariatului General al Guvernului. Așadar, o poziție asumată ca fapt lămurit de două instituții ale statului român, ce va putea fi luată ca reper de acum încolo.
Fragmentele sunt preluate din textul ordonanței, publicat în patru părți de ziaristul George Roncea, pe pagina sa de Facebook. În partea I a documentului apar multiple referiri la Eminescu, nu doar acel pasaj deja reprodus în articolul anterior. Ni se dă de înțeles din capul locului că Mihai Eminescu e parte dintr-un lot mai extins al culturii române, similar cu lotul Noica-Pillat din procesele comuniste. (Care i-a inclus pe N. Steihardt și Al. Paleologu.) Vinovăția lui e că a fost apreciat de alt proscris, Zelea Codreanu:
„Conform adresei Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” nr. 890/29.04.2026, în cadrul volumului „Pentru legionari”, principala scriere doctrinară a lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mișcării Legionare, Eminescu este așezat, alături de alți intelectuali cu poziții publice antisemite, ca Vasile Conta, Vasile Alecsandri sau Mihail Kogălniceanu printre precursori ai ideologiei legionare.
Codreanu arată clar pentru care parte a operei sale este prețuit Eminescu atunci când citează în „Pentru legionari” un fragment din publicistica antisemită a poetului:
„Dacă astăzi, când n-au plenitudinea drepturilor civile și nici pe cele politice, au pus mâna pe tot negoțul și pe toată industria mică din Moldova, dacă astăzi se lăfăiesc înspăimântător asupra șesului românesc, dacă astăzi se încuibă în vatra harnicilor olteni, ce va fi oare mâine, când vor avea drepturi egale, când vor avea putința de a-și zice români, când vor avea înscris în legi dreptul formal că patria aceasta este a lor tot deopotrivă cu noi!”.
Importanța lui Mihai Eminescu pentru Mișcarea legionară este ilustrată și prin prezentarea unor fragmente din articolul intitulat „Actualitatea lui Eminescu”, publicat de ideologul legionar Horia Stamatu în numărul din 10 ianuarie 1938 al oficiosului legionar „Buna vestire”:
„[…] Faptul că noi, generația a doua de la Eminescu încoace, realizăm în acte ceea ce a gândit și a spus cel mai mare vizionar al neamului din veacul trecut, nu este nici un merit de bibliotecă al nostru personal, nici pretext polemic, ci reintrarea în linia firească a istoriei, de la care de atâta amar de vreme ne abatem. Noi, cei de acum, trebuia să îndeplinim lucrul acesta cu necesitate absolută, nu pentru că suntem noi, ci pentru că altfel neamul ar fi ajuns la pieire. […]” ”
Citiți articolul integral pe EVADARE.ro!
sursă: EVADARE.ro
