Autor: Cozmin Gușă
În comunicatul procurorilor DIICOT ce se ocupă de cazul ”azilelor morții” apar următoarele informații: ”Potrivit procesului verbal al organelor de cercetare penală din 22.06.2023 au mai reieșit date potrivit cărora Godei Ștefan Cristian dispune de sume de bani însemnate pe care le cheltuiește pentru a apela periodic la serviciile unor prostituate, pentru a-și procura droguri sau sume pe care le oferă la lăutari, sens în care potrivit discuțiilor avute de acesta în seara de 26-27.05.2023, a cheltuit pentru o singură astfel de serie de distracții, într-o noapte, suma de 25.000 de lei. Totodată s-a stabilit că acesta și-a construit recent o casă de locuit pe str. (…), sector 1, București și deține un teren agricol de 1,5 ha în sat (…), com. (…), jud. Ialomița”(digi24).
Individul ăsta, Ștefan Godei, ce e arestat acum împreună cu fratele său, a fost șoferul primarului general Gabriela Firea, iar apoi a devenit om de afaceri în Voluntari, obținând toate aprobările și bani de la stat pentru a administra azile de bătrâni, generând ororile despre care ați citit în presă. E limpede că a reușit asta traficând influența cuiva, pentru că-n România doar așa poți primi avize favorabile și bani, dar fiind băiat orientat, a mai și sedus-o pe una dintre consilierele lui Firea, pentru ca să fie sigur că, dacă dă de bucluc, are la cine apela sau pe cine șantaja.
Iosefina Pascal a readus ieri în atenție un alt scandal-horror tot din București, referitor la o șefă din DGASPC Sector 4, care a vândut copii unei familii înstărite (tot) din Ilfov, pedeapsa primită deocamdată de infractoare fiind că a fost doar retrogradată din funcție, la pachet cu cercetarea penală ce trenează din luna aprilie.
E limpede că în administrația românească e haos, de care profită clanuri și găști, infracțiunile sunt cunoscute dar legea nu se poate impune tocmai pentru că beneficiarii principali sunt oameni din instituțiile statului ce au forța să blocheze cercetările, tocmai pentru ca circuitul furtului de bani publici să nu fie întrerupt. Politicienii invocă atacuri ale adversarilor și își pasează responsabilitatea prin declarații dure în fața presei, care presă nu mai cercetează temeinic scandalurile deoarece banii infractorilor au devenit mai importanți decât interesul audienței, care audiență devine astfel zăpăcită prin colportarea de informații false, și așa scade presiunea publică asupra instituțiilor statului menite să cerceteze și pedepsească, iar vinovații scapă mereu.
