Sarmiza Andronic: De ce cred că România poate avea o criză post-electorală

Autor: Sarmiza Andronic

Ne apropiem de turul decisiv al alegerilor prezidențiale și cred cu tărie că rezultatul va fi extrem de strâns – atât de strâns încât, indiferent cine este declarat învingător, celălalt candidat va contesta rezultatul. Și nu doar atât. Cred că e posibil chiar și scenariul în care, inițial, un candidat este anunțat câștigător, iar celălalt află abia spre dimineață că a devenit, de fapt, președintele României. Pare un scenariu de film politic, dar realitatea din teren și contextul actual îl fac mai realist ca oricând, cu atât mai mult cu cât există precedent.

Aceste alegeri sunt pe muchie de cuțit pentru că, sincer, nu știm cât de mari sunt taberele. Nu avem date clare, nu avem transparență reală, nu avem încredere în sondaje – și pe bună dreptate. Sondajele și-au pierdut credibilitatea după ce au dat greș repetat la ultimele alegeri, uneori cu diferențe de proporții. În plus, ele se bazează pe eșantioane teoretice, nu surprind valurile emoționale, tăcerile strategice sau votul diasporei, care poate răsturna balanța în orele târzii ale nopții. Așadar, suntem într-o zonă opacă și nu știm cine vine la vot, câți dintre cei „tăcuți” se vor mobiliza, cât de eficient funcționează rețelele de mobilizare locală și, mai ales, cât de mare este tăcerea reală a României care nu răspunde la sondaje, dar votează decisiv.

În lipsa acestor certitudini, estimările devin aproape inutile. Ceea ce pare un avantaj într-un grafic de televiziune poate însemna doar o bulă mediatică. Realitatea din urne poate arăta cu totul altceva.

Nu exclud așadar scenariul cu noaptea în care putem avea doi președinți. Cum spuneam și cum știți, s-a mai întâmplat și sunt convinsă că noaptea alegerilor va fi una lungă, tensionată și plină de incertitudini. Se poate schimba în orice moment clasamentul. Și dacă se întâmplă asta, în loc de acceptare, urmează întrebări, acuzații și contestații.

Acum nu vedem nimic clar, în afara faptului că cele două tabere sunt adânc polarizate. Nu e vorba doar de simpatii politice, ci de viziuni complet diferite despre ce înseamnă România, statul, justiția, democrația, Europa. Niciuna dintre ele nu va accepta ușor o înfrângere, mai ales într-un context atât de tensionat.

Dar, pare că ambele sunt pregătite – nu doar electoral, ci și psihologic – pentru o confruntare totală și nu se întrevede vreun scenariu cu o împăcare imediată. Vor exista acuzații de fraudă, mobilizări pentru apărarea votului și o escaladare inevitabilă a tensiunilor. Mișcări de stradă? Probabil. Și asta, pentru că oamenii nu mai au încredere că instituțiile vor face dreptate și deci vor ieși să își ceară dreptul în piețe. Rețelele sociale deja fierb, oamenii își organizează proteste preventive, fiecare convins că cealaltă parte poate trișa. Nu e nevoie decât de o scânteie, o declarație neinspirată, o eroare de comunicare, un vot anulat sau o secție cu rezultate întârziate și strada va deveni locul unde se poate juca deznodământul alegerilor.

În noaptea dinspre 18 spre 19 mai, posibil și după, vom fi într-o Românie între alegere și ruptură. Și asta nu pentru că nu vom avea un învingător legal, ci pentru că s-ar putea să nu avem un învingător acceptat. Legitimitatea nu se câștigă doar prin vot, ci și prin încredere. Și tocmai încrederea lipsește azi în societate.

          E nevoie de luciditate, de răbdare și de instituții care să se ridice la nivelul momentului. Vom fi în stare? Vom ști să gestionăm o noapte cu două rezultate, două realități și două Românii în conflict? Eu sper că da. Dar mă tem că ne așteaptă cea mai tensionată noapte electorală din ultimele decenii.