Libertatea presei din România se confruntă cu o problemă tot mai gravă, care nu ține de cenzură directă, ci de folosirea instanțelor ca instrument de intimidare. Este vorba despre procesele de tip SLAPP, adică acțiuni în justiție intentate pentru a reduce la tăcere jurnaliștii și vocile critice. Deși Uniunea Europeană a adoptat o directivă clară pentru combaterea acestor practici, legea care ar trebui să ofere protecție în România este încă blocată în Parlament. Între timp, jurnaliști precum Liviu Alexa continuă să fie sancționați în instanță într-un sistem care nu are mecanisme reale de apărare împotriva hărțuirii judiciare.
SLAPP vine de la „Strategic Lawsuits Against Public Participation” și descrie procesele deschise nu pentru a obține neapărat dreptate, ci pentru a consuma timpul, banii și energia celor care investighează subiecte sensibile. În multe cazuri sunt cerute daune morale uriașe, de sute de mii sau chiar milioane de euro, iar țintele sunt adesea jurnaliștii ca persoane fizice, nu doar instituțiile media.
Efectul este unul simplu și periculos: mulți jurnaliști ajung să evite anchetele despre corupție, afaceri dubioase sau abuzuri ale puterii de teamă că vor fi târâți ani întregi prin tribunale și ruinați financiar. Chiar dacă la final câștigă procesul, costurile și presiunea pot distruge o redacție independentă.
Cazul lui Liviu Alexa este unul dintre exemplele care arată vulnerabilitatea presei în actualul sistem. Jurnalistul a fost implicat în mai multe procese și a primit sancțiuni în anumite spețe, într-un context în care România nu are încă o lege anti-SLAPP care să permită respingerea rapidă a acțiunilor abuzive. Problema nu ține doar de verdictul într-un caz anume, ci de faptul că orice persoană nemulțumită de o investigație poate deschide un proces civil cu pretenții uriașe, iar instanța este obligată să parcurgă toate etapele procedurale. Asta înseamnă ani de procese și cheltuieli foarte mari pentru apărare.
România trebuie să transpună Directiva europeană 2024/1069, cunoscută și ca „Directiva Daphne”, numită după jurnalista malteză Daphne Caruana Galizia, ucisă în 2017 după ce fusese vizată de zeci de procese SLAPP. Termenul limită pentru implementare este luna mai 2026.
Guvernul a adoptat proiectul de lege abia în februarie 2026, iar Camera Deputaților l-a votat ulterior. În prezent însă, proiectul se află la Senat, unde procesul legislativ bate pasul pe loc. Deși discuțiile despre o astfel de lege există de mai mulți ani, forma actuală a intrat în circuitul parlamentar final abia la începutul acestui an. Ritmul lent al dezbaterilor ridică deja semne de întrebare privind respectarea termenului impus de Uniunea Europeană.
Potrivit unor surse din Parlament, există reticență politică față de introducerea unor mecanisme care ar permite respingerea rapidă a proceselor considerate abuzive. Unii susțin că o astfel de lege ar putea limita accesul cetățenilor la justiție, inclusiv dreptul politicienilor sau al oamenilor de afaceri de a acționa presa în instanță.
Noua lege ar aduce însă câteva schimbări importante. Judecătorii ar putea respinge încă din fazele incipiente procesele considerate vădit neîntemeiate. Reclamanții ar putea fi obligați să depună garanții financiare pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, iar cei care folosesc instanțele ca instrument de intimidare ar putea primi sancțiuni. În plus, jurnaliștii ar putea beneficia de sprijin pentru costurile de apărare.
În lipsa acestor măsuri, procesele împotriva presei sunt tratate în continuare ca litigii civile obișnuite. Astfel, persoane cu resurse financiare mari pot sufoca redacțiile independente prin procese multiple, deschise în diferite orașe ale țării.
Organizația ActiveWatch a atras atenția într-un raport recent că numărul proceselor împotriva jurnaliștilor a crescut constant în ultimii ani. Daunele cerute în aceste cazuri ajung la milioane de euro, sume imposibil de suportat pentru multe publicații independente.
Întârzierea adoptării legii anti-SLAPP este urmărită atent și la nivel european. Comisia Europeană consideră subiectul relevant pentru evaluarea statului de drept din România. Organizațiile civice cer ca legea românească să nu se aplice doar cazurilor transfrontaliere, așa cum cere minimul directivei europene, ci și proceselor interne, care reprezintă majoritatea situațiilor de hărțuire a presei din România.
În lipsa unei decizii rapide din partea Parlamentului, jurnaliștii rămân expuși într-o perioadă sensibilă, marcată de tensiuni politice și electorale. Presiunile constante asupra redacțiilor de investigație arată că problema nu mai este una teoretică, ci una care afectează direct libertatea de exprimare și capacitatea presei de a informa publicul fără teamă.
Sursa: gazetadecluj.ro
