E România astăzi veriga slabă a flancului estic?
Iulian Fota, fost consilier pe probleme de securitate al președintelui Traian Băsescu, avertizează asupra expunerii României în eventualitatea unui conflict între NATO și Rusia.
El a spus că formularea „frontul estic” ar descrie mai bine realitatea strategică decât termenul „flancul estic”. În discuția cu jurnalistul Tudor Curtifan, redactor-șef DefenseRomania, acesta a explicat de ce consideră că terminologia folosită de Alianță reflectă o concesie politică făcută Moscovei.
Distincția dintre „flanc” și „front”
Întrebat dacă România este astăzi veriga slabă a flancului estic, Iulian Fota a pornit de la distincția pe care o face între „flanc” și „front”. În interpretarea sa, relația de adversitate cu Rusia justifică folosirea termenului „front estic”.
„Politicienii pot să se țină de o concesie greșită făcută Rusiei în trecut. Dar analiștii și jurnaliștii sunt liberi să spună lucrurilor pe nume. Mă refer la concesia privind folosirea termenului „flanc”. Ce este flancul și ce este frontul? Frontul este linia de contact dintre tine și adversar. Așa cum suntem noi în această relație de adversitate cu Rusia, linia de contact dintre noi și Rusia este un front. Ai în față adversarul și, deocamdată, sper ca relația să rămână una de adversitate, pentru că asta trebuie spus.
Relația se poate degrada în continuare și poate deveni, de exemplu, una între inamici. Ar fi și mai grav. Dar sper să rămână doar una de adversitate.
În schimb, flancul este linia de contact cu aliații. În stânga și în dreapta ai aliați, ai parteneri care te ajută în luptă sau ai alte unități care fac parte din aceeași armată. Ca atare, acelea sunt flancurile. Flancurile sunt spre aliați, spre prieteni”, a zis Iulian Fota.
De ce consideră Iulian Fota că termenul „flanc” reprezintă o concesie politică
Iulian Fota leagă folosirea acestei terminologii de încercările occidentale de a păstra deschis dialogul cu Rusia după anexarea Crimeei, în 2014. În opinia sa, Franța și Germania sperau să salveze relația cu Moscova, iar interesele energetice și economice ale Germaniei cântăreau în această abordare.
„NATO a vrut să mai lase o șansă negocierilor pe care le avea, la vremea respectivă, cu Rusia. Am impresia că, imediat după ce rușii au luat Crimeea și au avansat încă o dată împotriva Europei, a existat o întreagă discuție în Alianța Nord-Atlantică. Vorbim despre 2014. Pentru a mai lăsa o șansă negocierilor, țările occidentale, mai ales Franța și Germania, sperau să salveze relația cu Rusia. Germania avea interesul gazului și interesul economic. N-au vrut să definească în mod corect, în documentele Alianței, linia de contact cu Rusia drept un front, pentru că asta însemna o ostilitate deschisă față de Rusia. Atunci au folosit acest artificiu politic, care nu este corect din punct de vedere militar-strategic.
Linia de front, linia spre adversar sau spre inamic, au denumit-o „flanc”. De aceea se vorbește despre „flancul estic”, în mod absolut greșit din punct de vedere militar-strategic. Politic, însă, a fost o concesie făcută în ideea că Rusia va fi rezonabilă și că, deși a luat Crimeea, vom găsi o formulă de modus vivendi între noi și ei.
Din păcate, Rusia a interpretat toate aceste lucruri ca semne de slăbiciune ale Occidentului. Toate aceste concesii occidentale au încurajat-o să fie, încă o dată, agresivă. Și a venit 2022. Care este paradoxul? Asta mă irită pe mine: chiar și după 2022, chiar și după ce Rusia a arătat din nou lipsă de prietenie, dacă vreți, și de respect față de Occident, dincolo de Ucraina, Occidentul și NATO vorbesc în continuare, din inerție, despre „flancul estic”. Ar trebui să se revină la limbajul real, pentru că, dacă noi nu definim corect problema, șansele de a o rezolva cum trebuie sunt și mai mici. Sunt concesii politice, există și inerție diplomatică, pot să înțeleg aceste lucruri. Dar analiștii și presa ar putea să revină la limbajul corect, corespunzător realității din teren, și să vorbească despre „frontul estic”, nu despre „flancul estic”, pentru că un analist sau un ziarist nu are aceleași obligații ca un politician. Odată ce un politician și-a asumat o politică, iar NATO a decis că acesta este limbajul corespunzător, poate că este mai greu să schimbi astfel de decizii”, a zis Iulian Fota la podcastul „Obiectiv EuroAtlantic” de la DefenseRomania.
Avertisment privind poziția României
Iulian Fota a vorbit despre implicațiile statutului de țară de primă linie. Avertismentul său a vizat scenariul unui eventual război între NATO și Rusia.
„Asta este Rusia în momentul acesta: Un adversar. Din păcate, pentru că așa vor rușii. Vorbim despre contactul cu ei. În limba engleză, noi suntem numiți „frontline country”, adică țară de primă linie. Și asta trebuie înțeles: Dacă, Doamne ferește, începe războiul între NATO și Rusia, să știți că războiul începe de pe teritoriul nostru. Aceasta este drama țării de primă linie.
„Lumea se uită la statele baltice”, a zis Tudor Curtifan.
„Da, dar această primă linie pleacă de la Finlanda, care a intrat în NATO, trece prin țările baltice, Polonia, Ucraina, România, Bulgaria și Turcia și se duce puternic în Mediterana de Est. Deci această linie de front este una lungă. Este linia de separație dintre spațiul occidental, al democrației și al statului de drept, și conducerea autoritară, chiar totalitară, pe care o avem de câțiva ani în Rusia”, a zis Iulian Fota.
sursă: dcnews.ro
