Într-o țară în care taxele ne strivesc iar controalele ANAF ajung cu promptitudine doar la micii întreprinzători, o realitate absurdă, dezvăluită recent de Curtea de Conturi, confirmă ceea ce mulți dintre noi intuim de ani de zile: România e plină de „sedii fantomă”, adevărate oaze fiscale pentru datornici, evazioniști și firme paravan.
Un raport devastator al Curții de Conturi arată că la 2.440 de adrese din România sunt înregistrate 47.513 firme, care cumulează datorii de aproape 30 de miliarde de lei la bugetul de stat. Nu, nu este o greșeală de redactare. Trei miliarde de lei noi la o mie de adrese — adică 12 milioane de lei pe adresă.
Cazul cel mai șocant vine din Sectorul 1 al Capitalei, unde, la o singură adresă, figurează peste 2.000 de agenți economici și 6.000 de persoane fizice autorizate. Un cartier întreg, comprimat într-o cutie poștală. Iar în această cutie, statul român pierde anual sume colosale.
Statul care nu întreabă
Toate aceste entități sunt înregistrate fiscal, unele chiar ca plătitoare de TVA, dar fără activitate reală, fără sedii vizibile, fără angajați, fără controale. De ce? Pentru că în România, ANAF-ul pare să funcționeze pe principiul „nu deranja clientela”.
Curtea de Conturi nu face decât să confirme ceea ce contribuabilii de bună credință simt zilnic pe pielea lor: mecanismele de control fiscal sunt selective, iar protecția rețelelor de interese primează în fața colectării echitabile a veniturilor.
Statul paralel cu realitatea fiscală
Această lipsă de intervenție a ANAF în fața unor situații strigătoare la cer nu mai este doar o dovadă de incompetență. Este un semn clar de complicitate instituționalizată. A nu acționa în fața unui prejudiciu de 30 de miliarde nu mai înseamnă nepăsare, ci abandon deliberat al interesului public.
Firmele care au datorii uriașe, înregistrate la aceleași adrese, nu pot fi „scăpate din vedere” într-un sistem informatic modern. Ele sunt tolerate, cultivate, poate chiar direcționate acolo de consilieri fiscali bine conectați.
Cine plătește?
Noi. Contribuabilii care stăm la cozi, completăm hârtii și achităm la zi fiecare leu. Noi, cei care vedem spitale fără fonduri, școli care cer bani părinților și autostrăzi neterminate.
În timp ce statul își hărțuiește propriii cetățeni corecți, își lasă de izbeliște datoriile reale ale „băieților deștepți” ai evaziunii.
Ce e de făcut?
Curtea de Conturi a cerut investigarea contribuabililor înregistrați la aceleași adrese și o reformă urgentă a ANAF, inclusiv în zona prețurilor de transfer, colectare de TVA și rambursări fictive. Dar va asculta cineva?
Sau vom asista din nou la o operațiune de mușamalizare, în care vinovații vor fi câțiva funcționari de rang inferior, iar capii rețelelor vor continua nestingheriți?
Concluzie:
România nu are o problemă de venituri. Are o problemă de voință politică și instituțională. Atâta vreme cât ANAF refuză să vadă elefanții fiscali în propria încăpere, vom continua să ne prăbușim sub povara cinismului administrativ. Iar într-o țară în care 47.000 de firme încap la aceeași adresă, adevărata întrebare este: Cine e cu adevărat stăpân în această republică?
Aurel Badea
Afli raspunsul verificand cine sunt beneficiarii reali pentru ajutorul de stat oferit prin masurile 4.1.1 . si 4.1.1. Bis fonduri nerambursabile de catre statul roman ( nu fonduri europene…Bolos popa fiind Ministru MIPE) 100% de maxim 500 000 euro in cuantum de peste 600.000.000 euro ( milioane de euro )…ei sunt cei care conduc Romania si poporul asta tampit !( care au ales alt tampit)