Autor: Cozmin Gușă
Au trecut, așadar, și alegerile prezidențiale din Bulgaria, care au fost raportate pe furiș în România, fără comentarii elaborate, deși este o țară vecină de maximum interes pentru români. Au fost prezentate doar prin știri scurte, în care nu se vorbea despre ce anume s-a întâmplat cu ocazia acestor alegeri. De ce? Simplu: pentru că la alegerile prezidențiale din Bulgaria a câștigat pro-rusa Iliana Iotova. Dacă s-ar fi comentat, ați fi aflat că, de fapt, în Bulgaria a câștigat normalitatea.
Iotova este o doamnă cu o carieră onorabilă în presă. A fost, apoi, europarlamentar activ timp de zece ani și nu a avut excese declarative sau comportamentale în cariera sa, consolidată prin studii și pregătire. Iotova nu este LGBT-istă, e căsătorită de 30 de ani cu același bărbat, este și bunică, la 62 de ani, și mai vorbește încă trei limbi străine pe lângă bulgară, adică engleză, franceză și rusă. Iotova are un program și un mesaj de pace. Bineînțeles că se opune războiului din Ucraina, probabil că o fi și pro-rusă, n-a negat asta deloc, n-a simțit nevoia. Noua președintă, care este și președinta interimară în funcție, a fost susținută în aceste alegeri de către Rumen Radev și partidul său.
Rumen Radev este fostul președinte al Bulgariei timp de zece ani și actualul premier, câștigător al alegerilor parlamentare cu aproape 50%. La rândul său, Rumen Radev este considerat pro-rus. Și el are 63 de ani, a fost șef de promoție al Academiei Militare de Aviație, s-a școlit de-a lungul carierei, inclusiv în Statele Unite ale Americii. Nici el nu este LGBT-ist, este căsătorit, are și trei copii și vorbește tot trei limbi străine pe lângă bulgară: engleză, germană și, din nou, rusă. Nici el, ca și Iotova, nu a negat că ar fi pro-rus. Pro-rus, pro-rus, dar, până una-alta, după cum știți tot de la noi, a demarat un parteneriat strategic economic cu China, care aduce avantaje economice uriașe Bulgariei.
Așadar, nu doar că avem o Bulgarie condusă de către doi lideri pro-ruși, dar suntem siguri acum că, în mod majoritar, vecinii noștri bulgari sunt pro-ruși, deoarece au votat în mod repetat pentru candidați care au fost declarați de către propaganda Bruxelles-ului ca fiind pro-ruși. Bruxellesul i-a prezentat pe cei doi ca ținând cu Putin. Atenție! Bulgaria nu doar că este în NATO și UE, ca România. Bulgaria, în plus, este și membră a zonei euro din 2026.
Legat de aceste alegeri și de noii lideri ai Bulgariei, trebuie să pricepeți că, la Bruxelles, nimeni n-a obiectat nimic. Este o tăcere de mormânt, în condițiile în care, oriunde s-ar fi petrecut așa ceva în UE, scandalul ar fi fost uriaș. Luați exemplul României și închipuiți-vă ce s-ar fi întâmplat la noi. Această tăcere a Bruxellesului arată ca o convenție tacită între UE și Rusia, cele care se află într-un conflict dur, unul de tip militar: este război. Însă, după cum observați, Bulgaria este ferită de represalii, protejată, parcă, de o mână nevăzută. Mă refer că este protejată de represaliile Bruxellesului. Brusc, nu mai există pericol rusesc la Marea Neagră, deși Bulgaria, condusă de către cei doi pro-ruși, are două porturi extrem de interesante, riverane Mării Negre, și cumva are aproape același statut geostrategic și geomilitar ca România; mai scăzut, bineînțeles, dar unul similar.
Ar putea însemna asta că și România are voie să aleagă pro-ruși? Deloc! Ați văzut cum s-a inventat în România pro-rusismul AUR și al altora, al lui Călin Georgescu, spre exemplu. Aceste etichete au devenit loc comun în presa de propagandă din România, care, din păcate, este majoritară, fără a avea măcar un sâmbure de adevăr. Nici Georgescu, nici AUR nu sunt pro-ruși. Asta este evident.
Ce avem noi aici, prin urmare? În mod clar, vorbim despre o măsură dublă. Adică ceea ce nu se aplică Bulgariei se aplică României. Iar întrebarea sună așa: de ce conducătorii din umbră ai Uniunii Europene, respectiv Marea Finanță Mondială, după cum v-am obișnuit să știți, acceptă așa ceva? Și acceptă în condițiile în care și datoria externă a Bulgariei, atenție, este pe la 60% din PIB și este categorisită la capitolul deficit excesiv, chiar de către Bruxelles. Această datorie a Bulgariei este deținută majoritar tot de către marile bănci internaționale. E o situație financiară cumva similară cu cea a României. Deci, care este răspunsul referitor la tratamentul diferit în cazul Bulgariei, comparativ cu România? Răspunsul este unul simplu: Bulgaria n-a fost negociată ca fiind în portofoliul de proprietăți al Marii Finanțe Mondiale. În schimb, România a fost alocată exact acolo. Mai ales, atenție, în mandatele lui Iohannis. Ăsta ar fi răspunsul scurt la întrebarea retorică pe care am adresat-o în titlu. Un răspuns mai complex necesită o analiză mai lungă, care trebuie făcută în viitor și pe care o promit.
Mai adaug, totuși, că venirea Chinei în Bulgaria cu investiții strategice arată, în plus, că țara vecină a avut pe cineva care să negocieze pentru ea la Bruxelles, da, da, cu Marea Finanță Mondială. Și mai arată, în orice caz, că s-a dat și acordul Rusiei pentru investițiile chineze în Bulgaria, pentru că, la Marea Neagră, (și vă rog să vă obișnuiți cu această afirmație) fără acordul Rusiei nu se poate. Deci și Putin a fost de acord.
În România nu mai vine aproape nimeni ca să investească, iar asta și pentru că mesajul liderilor noștri este unul de respingere a acestor investiții, de fapt. Ei repetă ceea ce li se ordonă să transmită. Vezi modul în care ne-am comportat cu China, un prieten vechi, mai apropiat de România decât de Bulgaria. România nu mai este, așadar, o țară în care să se investească, ci este o țară de jumulit, dar de jumulit doar cu dispensă de la cei care consideră că ne dețin și demonstrează, de fapt, că ne dețin. Exemplul Rheinmetall, care este de maximă notorietate, este pilduitor. Așa-zișii nemți de la Rheinmetall n-au investit în România. Au primit banii de la noi, deci tot noi îi vom plăti. Au luat Șantierul Naval Mangalia la preț redus și cine știe dacă nu cumva îl vor și închide. Dar, vă repet, Rheinmetall este, de fapt, și BlackRock. Pentru că BlackRock, firma cea mai mare din lume, este acționarul cu cele mai multe acțiuni la Rheinmetall, alături de alte entități ale Marii Finanțe Mondiale. Și, desigur, că în mod nimerit și potrivit vă gândiți imediat la Rothschild. Da! Cei care dețin și Ucraina și au demonstrat-o și o mențin în război, sunt și cei care decid absolut tot în țara noastră soră, Republica Moldova. Vă puteți închipui, așadar, că suntem într-o troică. Da? România, Moldova, Ucraina. De aici și triunghiul de lideri care par legați cu fire nevăzute: Zelenski, Maia Sandu și Nicușor Dan. În trecut, din partea României, era Iohannis sau Bolojan.
Vedeți, așadar, cum faptul că în Bulgaria este voie la lideri și la o conducere pro-rusească, în timp ce la noi așa ceva este motiv de pușcărie, ne lămurește cum stăm, de fapt. Suntem parte din portofoliul de proprietăți al Marii Finanțe Mondiale, care, culmea (ar trebui să aibă bani, nu?), nu investește în potențialul excepțional al României, mult mai mare decât al oricărui vecin din zona noastră, ci, în mod evident, așteaptă să ne scoată la mezat infrastructura statală valoroasă și, dacă se poate, la un preț cât mai mic.
La ce putem spera? Putem spera ca la Shenzhen, peste două săptămâni, acolo unde Putin, Trump și Xi vor renegocia sferele de influență în lume, să fie alocată și România pe undeva, ca să se deblocheze această situație aberantă și periculoasă pentru statul nostru, una care indică precis că suntem pe drumul falimentului statal.
