(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Subiectul 1. Într-o postare extrem de inspirată, de ieri, Crin Antonescu a etichetat ceea ce s-a petrecut la fostul partid pe care l-a condus, la PNL, ca fiind un congres al trădătorilor. Și, desigur, trebuind să aleagă un exemplu, un individ care exprimă bine decăderea liberală, l-a ales pe Dan Motreanu, un om cu toate defectele posibile, dar atât de cenușiu, că tot timpul a trecut pe sub radar și nu l-ați văzut, până în acest moment, când, în calitatea lui de nou prim-vicepreședinte, a trebuit să preia scena, cum se spune, și microfonul. A fost penibil, cum au fost, de altfel, toți cei strânși în jurul lui Bolojan, în noua formație pe care am denumit-o PNL-CK, adică Coldea-Kovesi, despre care pot să spun că este o adunătură de oameni slabi, aduși de către partida soroșistă în jurul acestui Ilie Bolojan.
Crin Antonescu: Congresul trădătorilor și “constanta” Motreanu, mediocru, laș, oportunist!
Ce este, de fapt, cu Partidul Național Liberal și cu liberalismul? O să tot discutăm, am discutat și până acum, dar, acum, discutăm în faza clinică de tratament. O caracterizare foarte bună, de circa un minut, a făcut-o Sarmiza Andronic pe conturile de pe rețelele de socializare și vă invit să o ascultați, pentru ca, mai apoi, să spun și eu concluziile.
„Mai votează oamenii Partidului Național Liberal? Eu cred că da. Dar ce votează: ideologia sau oamenii din partid? Pare că sunt două lucruri diferite. Există o nedreptate acolo. Sunt oamenii care au stat în partid 20-30 de ani, au trecut prin victorii, înfrângeri, scandaluri și perioade în care nu era deloc un avantaj să fii liberal. Ei bine, astăzi, mulți dintre ei sunt priviți de sus sau împinși în plan secund de oamenii care au ajuns în partid mult mai târziu. Nu spun că vechimea trebuie să fie un criteriu, dar nici nu mi se pare corect ca cei care au construit partidul să ajungă să primească lecții de liberalism de la cei care l-au descoperit după ce au ajuns la putere. Pentru liberali, loialitatea nu mai valorează nimic. Experiența nu mai valorează nimic și pare că nici istoria și memoria partidului nu mai valorează mare lucru. Azi, suntem în ziua în care liberalii vechi trebuie să explice de ce sunt liberali, iar cei veniți ieri stabilesc cine este și cine nu este liberal.
Deci, întrebarea e simplă: liberalismul e o funcție sau e o convingere?
Foarte bună întrebarea Sarmizei Andronic, care nu este deloc una retorică, ci are valoare de verdict. E bine să aveți în imagine faptul că dizidenții liberali, pe care trupa soroșistă a lui Bolojan îi denumește, în mod greșit, ca fiind trădători, deci cei excluși din acest PNL, reprezintă, atâta cât este PNL-ul acesta de decăzut, partea tradițională, partea mai cu școală, partea mai cu prestigiu. Și nu vreau să fac o enumerare, dacă o puteți face voi. Vreau să fac, însă, o constatare, atunci când facem o socoteală liberală, în acest moment. Îmi iese, prin orice calcul sau orice metodă de calcul aș folosi, rezultatul că cei excluși din PNL, deci cei care nu mai fac parte sau se opun PNL-ului Coldea-Kovesi-Bolojan, foarte ușor, dacă și-ar pune ambiția, ar putea să facă un partid care rapid ar avea un scor dublu față de Partidul Național Liberal, a cărui ștampilă și însemne au rămas la Bolojan & co. Desigur că le-ar fi foarte ușurată această misiune, dacă s-ar gândi să realizeze un partid prezidențial de tip conservator, sprijinit de către Nicușor Dan, eventual pe scheletul PMP-ului. Și, desigur, scorul s-ar multiplica în momentul în care guvernul Veștea ar fi învestit, însemnele puterii guvernamentale ar veni de partea dizidenților PNL și, bineînțeles, atunci ar funcționa principiul vaselor comunicante, adică mare parte dintre cei ce sunt astăzi alături de Bolojan ar trece din nou, pe același principiu, în rezervorul celor care, astăzi, sunt, teoretic, excluși.
Subiectul 2. Multă lume se întreabă de unde vine atâta încăpățânare și dârzenie în luptă pentru cineva ca Bolojan. Un tip mai degrabă timid, un om care, până nu demult, era considerat ca fiind blajin, fără resurse de luptător, dovadă și felul în care și-a distrus viața personală pe care o avea alături de o soție și două fete, într-o familie tradițională și onorabilă românească, sfârșind prin a se bate, la modul figurat, cu un polițist bihorean, căruia i-a furat nevasta, aceasta fiind asistenta-șefă de la Spitalul Județean, cu care astăzi, să spunem, împarte un cuplu modern, fără a fi căsătorit, dar în orice caz nășiți de către un miliardar clujean numit „miliardarul fără chip”. Nu-i mai dau numele acestui miliardar. Este același miliardar care este și mentorul lui Mircea Abrudan. El este, practic, coordonatorul din umbră al lui Ilie Bolojan. Da, dar nici măcar acest miliardar clujean fără chip, tovarăș cu Florian Coldea, nu ar putea să-i rezolve strategiile politice și luptele pe care le duce.
Cine este, totuși, persoana care îi face strategia politică lui Ilie Bolojan și care îi poartă luptele politice? Poate ghiciți, poate nu: este vorba despre Laura Codruța Kovesi, o femeie cât mai mulți bărbați la un loc. Ea este cea care îl protejează pe Ilie Bolojan. Ea este cea care, folosind atuuri și dosare rezultate din activitatea ei de procuror-șef al DNA, procuror general în România, procuror general european, folosește aceste dosare de șantaj pentru a se bate cu statul român în scopul menținerii lui Bolojan la putere. Acest scop nu este unul doar național, este unul transnațional, de tip soroșist. Și nu este unul care privește doar România, privește ansamblul România plus Moldova, pentru că Laura Codruța Kovesi este și protectoarea Maiei Sandu. În România, prin Bolojan, ea urmărește menținerea la putere a polului soroșist român, printr-o viitoare unificare de spirit, dacă nu de facto, cu USR-ul, care să fie folosit ca agregator pentru o viitoare Uniune România plus Moldova, dar una făcută în mod nenatural, de către anti-unioniști, în linia de demarcație cu politica Bolojan-Maia Sandu. Laura Codruța Kovesi este, așadar, personajul principal. Ea încearcă, nu pariez, însă, că va reuși; chiar dacă este supranumită „Bruta”, nume de cod dat în SRI atunci când era procuror-șef al DNA. Laura Codruța Kovesi este un foarte slab jucător politic, iar asta se va vedea chiar în următoarele ore și zile.
