(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Cum a ajuns unul ca Georgescu să fie mântuitorul neamului românesc? Asta este o întrebare care este titlul editorialului lui Corneliu Ivanciuc, publicat în Ziua News și preluat de către Solid News, din care vă citez:
„Rata analfabetismului funcțional a atins jumătate din populația României. Da, am alocat educației printre cele mai mici procente din PIB, dintre toate țările UE. Da, salariile neatractive au afectat calitatea actului didactic. Da, programa școlară și-a pierdut utilitatea practică percepută de elevi și părinți.”
Vorbește apoi Ivanciuc despre comunitățile defavorizate și abandonul școlar, despre puterea de cumpărare a românilor, care a afectat, dacă vreți, și achiziția cărților, care la rândul lor s-au scumpit foarte tare pentru că a crescut TVA-ul la cărți. Însă, el arată motivul principal al prăbușirii inteligenței românești, al îndobitocirii de masă, ca fiind faptul că nu se mai pune preț pe carte, pe niciun fel de carte. Culturalizarea se face pe rețelele de socializare și atunci sigur că mecanismul de ierarhizare s-a schimbat.
„Așa au apărut mesajele mesianice ale lui Călin Georgescu, ambalate în promisiunea mântuirii naționale și amplificate de jurnaliști mărginiți, lipsiți eminamente de orizont cultural, care au prins instantaneu la un public obosit de discursul politic clasic. Între analfabetismul funcțional și vulnerabilitatea la manipulare există un legământ indisolubil. Înlocuirea educației științifice și a lecturii cu un misticism exacerbat, cu reclama la puterea vindecătoare a moaștelor.”
Ca să fiu corect, vă mai spun că, în cuprinsul acestui editorial, el se răfuiește și cu niște oameni din presă: Robert Turcescu, Marius Tucă și Anca Alexandrescu. Este treaba lui. A făcut-o și Cornel Nistorescu la adresa Ancăi Alexandrescu în acest weekend, într-un editorial care a fost extrem de citit. Eu nu o mai fac acum, am făcut-o la momentul potrivit, atunci când ei erau pe val, în spatele lui Călin Georgescu. Din trei au rămas unul și jumătate. Atunci când vă vorbeam despre cei trei, Alexandrescu, Tucă și Turcescu, în spatele lui Călin Georgescu, erau trei. Au mai rămas Turcescu și o jumătate din Tucă în acest moment, dar nici măcar nu contează. Călin Georgescu va defila mai departe, nu chiar la portanța și altitudinea pe care le avea înainte, nu doar din motivul pe care îl prezintă în mod corect Corneliu Ivanciuc. Nu, în primul rând, Călin Georgescu, care, după părerea pe care am expus-o de peste un an și jumătate, din viziunea mea, este un escroc politic bine orientat, nu din această cauză a îndobitocirii românilor, care este un fenomen real, a ajuns el să fie așa-zisul „mântuitor al neamului românesc”, ci din ticăloșia liderilor naționali ai României, care au batjocorit această populație îndobitocită, servindu-l pe Călin Georgescu ca medicament, ca debușeu, ca ce vreți; a fost bun la orice. El a acceptat această bătaie de joc cu prețul gloriei. Pentru că acest om, care, crezând că îi seamănă fizic lui Ion Antonescu, se și crede Ion Antonescu, dar îi e frică să spună că este Ion Antonescu, sau că ar fi urmașul lui Ion Antonescu, atâta și-a dorit de la viață: să devină celebru, să fie aplaudat, să fie pupat, să fie înălțat în urale, așa cum i s-a întâmplat, ieri, la Izbiceni, și, bineînțeles, să fie lingușit de către niște jurnaliști pe care, de altfel, îi disprețuiește, așa cum i-a arătat Ancuței Alexandrescu. În scurt timp îi va arăta și lui Marius Tucă, iar ultimul pe listă pe care îl va descoperi ca necorespunzător o să vedeți că va fi chiar și Robert Turcescu, că „așa-i în tenis!”.
