(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Apropo de acest concept celebru și extrem de uzitat în ultima jumătate de secol, „banalizarea răului”, editorialul meu nu are mari legături cu el, conceptul lansat de către Hannah Arendt, o excepțională filozoafă a secolului XX, care descria astfel faptul că oamenii, prin felul lor ipocrit sau laș de-a fi, contribuie la implementarea răului la nivel societal, aducând astfel servicii călăilor, dictatorilor, oamenilor defecți care pun mâna pe putere. Sensul prin care definesc eu în acest editorial, „banalizarea răului”, este unul legat de acțiunea SECURISTANULUI în România, pe care v-o descriu, deja, de peste două decenii. Între timp s-a sofisticat. La început, atunci când vorbeam despre asta, vorbeam despre „A Doua Frăție a Securității”, dar, în orice caz, vorbeam mereu despre oameni prin care se implementează strategiile acestui SECURISTAN, care erau fie politicieni, foști informatori sau agenți de influență ai Securității sau ai actualelor servicii secrete, jurnaliști, oameni de cultură, procurori, judecători și așa mai departe; din categoria cărora n-am nicio îndoială că fac parte cei doi pe care vi i-am pus în titlu: Dennis Deletant, un istoric francez, și Cătălin Tolontan (era să zic „Tolonton”, ca să fiu în acord cu Deletant, dar ar fi fost o glumă) pe care astăzi vi-i prezint, deoarece, într-un mod care n-am nicio îndoială că este coordonat între ei, oamenii atacă problematica dictaturii de toate felurile din acest SECURISTAN, în condițiile în care fiecare dintre ei și mulți alții ca ei sunt niște emanați ai Sistemului din SECURISTAN, fie emanați de către fosta Securitate, fie emanați de către actualele servicii secrete, fie de către servicii secrete externe. Adică ei cumva execută o operațiune sub steag fals în care vor să decredibilizeze ceea ce discutăm noi, cei care avem dreptul să discutăm apropo de aceste treburi mizerabile care se petrec în SECURISTANUL nostru.
Dennis Deletant a scris, zilele trecute, o scurtă analiză, fiind întrebat, în care, din bun senin, ataca Serviciul Român de Informații, spunând că acest Serviciu Român de Informații, împreună cu Nicușor Dan, este la baza zguduielilor politice care se întâmplă acum și a crizei guvernamentale. Bineînțeles că nu are nicio privire asupra partidelor care ne-au adus aici, asupra prostiilor pe care le-au făcut liderii acestor partide, asupra unui Bolojan care nu vrea să plece din funcție. Nu? Acest Dennis Deletant se concentrează să atace Serviciul Român de Informații, ale cărui păcate, dar și calități, dar mai ales păcate, eu vi le-am prezentat cu precădere în ultimii peste 20 de ani, pentru că am dreptul. Nu sunt nici măcar agent al unui serviciu secret român, cu atât mai puțin al unui serviciu secret extern, deci sunt un om liber, am dreptul să fac asta.
Dennis Deletant, lider al Institutului Elie Wiesel din RO, atacă SRI și pe Nicușor Dan!
Dar de ce atacă Dennis Deletant? Vă spun eu, pentru că am dedus: Deletant este unul dintre conducătorii Institutului Elie Wiesel din România, iar Institutul Elie Wiesel a pierdut în justiție procesul în ceea ce privește numele străzii, care o să rămână Mircea Vulcănescu. Și, gândind ei repede, presupunând cu destule argumente că SRI-ul ar fi putut influența decizia din justiție în defavoarea Institutului Elie Wiesel, l-au pus pe acest Dennis Deletant să atace SRI-ul și să atace SECURISTANUL. Nu am date exacte, dar mă pricep la serviciile secrete externe. După părerea mea, Dennis Deletant, care este căsătorit cu o româncă, a fost infiltrat în România de celebrul SVR, Serviciul Secret Extern al Rusiei. Eu cred că a aparținut serviciului secret al URSS-ului. Pentru că așa, în cărțile lui de istorie (pe care le-am citit, deci vorbesc în cunoștință de cauză, foarte bine scrise), Dennis Deletant a avut grijă să nu apese niciodată pe responsabilitatea rusească în lovitura de stat din anul 1989 din România și mai am multe argumente.
Cu celălalt, Cătălin Tolontan, care brusc, dar odată cu Deletant, a deschis o discuție despre cât de greu este să trăiești, să gândești, să acționezi, să lucrezi în SECURISTAN, am tolba plină, dar v-am deșertat-o de-a lungul ultimilor 10-15 ani, de când m-am ocupat de acest Cătălin Tolontan, cu tată mare securist, și care a reacționat mereu la comanda serviciilor secrete, mai ales românești, dar nu s-a dat în lături să lucreze și pentru cele străine. Și el și Deletant, bineînțeles, sunt niște apărători actuali ai lui Ilie Bolojan, dacă are semnificație acest lucru.
Banalizarea răului înseamnă că acești Deletanți sau Tolontani, din calitatea lor de securici, adică de oameni care lucrează pentru servicii secrete românești sau externe, vin să ne explice cât de greu este în SECURISTAN, vrând, de fapt, să decredibilizeze (pentru că asta cred eu) ceea ce facem noi, câțiva, o mână de oameni care nu suntem recrutați și care ținem să arătăm că România și-a pierdut democrația din cauza dictaturii securiștilor dinainte de 1989 și de după 1989. De ce este SECURISTANUL în criză? Și pentru că securici de-ai lor (acesta este simptomul) îndrăznesc să facă asemenea analize, dar, în primul rând, este în criză, pentru că a dovedit acest SECURISTAN că nu mai poate rezolva crizele induse de către gealații săi, nici măcar acționând în mod samavolnic. V-am explicat de ce nu mai poate SECURISTANUL să facă asta: pentru că, la volan, au lăsat ca proștii, securiștii ăștia români, să se instaleze exponenții Factorului Extern, că așa îl vedeți astăzi pe omul germanilor, Siegfried Mureșan, premier; așa l-am avut pe Klaus Werner Iohannis ca președinte. Au pierdut puterea. Cei din plan extern, nemții bunăoară, le transmit acum, așa-zișilor lor colegi deveniți subalterni în serviciile secrete românești: „Băi băieți, ce era vostru, acum este al nostru.” Iar cu ocazia asta îi fac și de rușine, punându-i pe alde Deletant sau Tolontan să-și bată joc de ei. Așa le trebuie!
