(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Cel mai așteptat eveniment geopolitic, de tip regional mai mult decât național, s-a consumat și nu a lăsat în urmă decât niște concluzii indirecte. Pe o parte dintre ele o să vi le prezint astăzi, pe altele o să le discutăm în emisiunile următoare. În mod normal, un summit de un asemenea calibru, ca să fie cuantificabil în plan geopolitic, trebuie să conțină nu rezoluții de tip declarații, cum s-a întâmplat în cazul nostru, ci rezoluții care să prevadă crearea unor organisme de lucru, deblocarea unor fonduri, în baza unor proiecte desfășurate în viitor, care să ducă la consolidarea unui format de tip summit. Noi nu putem vorbi de nimic din toate acestea.
Din punct de vedere al imaginii, s-a remarcat Karol Nawrocki, președintele Poloniei. S-a remarcat și de bine, e un tip simpatic, înalt, amabil, puternic, fost boxer; dar și de rău, prin faptul că n-a catadicsit să-i transmită măcar „o bezea” fidelului său partener și aliat, pe care l-a declarat prieten, pe numele lui: George Simion. Dar așa este politica; acesta este motivul pentru care are supranumele de „curvă”. S-a remarcat și prezența lui Zelenski, dar, atenție, un Zelenski timorat, un Zelenski care n-a fost primit așa cum fusese primit data trecută, pe covor roșu. A fost întâmpinat, la aeroport, doar de către ambasadorul țării sale și eu am sesizat multă răceală, inclusiv din partea lui Nicușor Dan, la adresa lui Zelenski. Sigur că trebuie să fii specialist în Nicușor Dan, după cum am început să devin eu, ca să-ți dai seama că, într-adevăr, în spatele râsului sardonic al lui Nicușor, era de fapt răceală îndreptată spre Zelenski. Profilerii, vă asigur, au interpretat corect ceea ce s-a întâmplat și, de altfel, dacă mai aveți informația că, în timp ce Zelenski era la București, procurorii manevrați de către americani din Ucraina i l-au arestat pe „Rasputinul lui”, pe vodoo Yermak, o să vă dați seama că, de fapt, la București, B9 ar fi putut să însemne sau ar putea să însemne începutul sfârșitului pentru Zelenski.
Bombă la Kiev. Yermak, omul de încredere a lui Zelensky, a fost arestat!
În rest, avem două treburi de bază:
- Peter Magyar nu a trimis o delegație și nu a dat mandat pentru ca Ungaria să facă un front comun cu restul membrilor B9. Desigur, pretexte se pot găsi, inclusiv că pe unul îl durea măseaua sau că o doamnă era, cumva, la ciclu. Nu există așa ceva. Scuza că guvernul abia s-a format este o scuză de doi bani; un mandat se dă în cinci minute, nu? Peter Magyar a vrut să spargă frontul B9 pentru că această formulare anti-rusească nu este pe placul Ungariei, care va continua, poate și mai tare decât pe vremea lui Orbán, un dans de îmbrățișare cu „ursul rusesc”, pentru că altfel Ungaria nu poate să plutească, din punct de vedere al flotabilității macroeconomice. Dovadă că am dreptate este și faptul că, în această dimineață, la Budapesta, noua Ministră de Externe, care „nu a putut” să participe la București, a avut suficient timp să-l cheme pe Ambasadorul Rusiei și să-l admonesteze, cică, pentru niște drone care au ajuns prin Transcarpatia. Pentru mine și pentru alți specialiști mesajul este clar: Peter Magyar vrea să acopere, printr-un gest formal de imagine, o dedicație făcută intereselor Rusiei, pe care o va juca de acum înainte.
- Faptul că emisarul lui Trump a fost de un rang atât de mic, un subsecretar de stat, și mai ales faptul că nu i s-a auzit vocea, glăsciorul, declarații, zero, prezență nulă, ne arată că liderul Americii face ceea ce v-am prevestit de mult: face jocul Rusiei la Marea Neagră și, desigur, se așteaptă ca, la schimb, Rusia să-i permită să facă jocul american la Marea Baltică.
Restul treburilor pe care le auziți de la analiștii de pripas sunt doar fel de fel de pretexte care ascund, de fapt, lipsa oricărui joc geopolitic al României. Și da, dacă s-a pierdut o oportunitate cu ocazia summitului B9, aceasta este aceea de a sugera care este corpul geopolitic al României de acum înainte, pe ce să se bazeze potențialii viitori parteneri, pentru că, deocamdată, nu prea avem niciunul. Dar o să spuneți: „Nu, nu e adevărat, avem mulți parteneri.” Nu. Un partener e alături de tine, cu proiecte, te bagă în seamă. UE nu e un partener; UE e cu mâinile adânc înfipte în buzunarele noastre, și de la pantaloni, și de la sacou, și de la cămașă; cred că deja a ajuns și ne cotrobăiește și în chiloți.
