(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Toate aceste semnale alarmiste pe care România le-a tras, mai degrabă fără motiv, au dus, în final, la punerea pe agenda Consiliului de Securitate al ONU a unui incident minor, cum este această dronă fără explozibil care a aterizat pe acoperișul unui bloc din Galați. Tevatura iscată, repet, trebuie să vă sugereze, prieteni, că cineva ne împinge pe noi, ca stat, la un război fățiș cu Rusia. Nu-i vorbă, noi suntem deja, prin faptul că îi alimentăm pe ucraineni cu armament, cu electricitate, cu bani; că suntem țară de tranzit și țară-bază pentru fluxul de armament din Occident către Ucraina, asta ne-a introdus deja, știți bine, într-o condiție de beligeranță cu Rusia. Dar cineva vrea mai mult, vrea ca România să apară pe agendă ca următorul stat-proxy prin care Occidentul Colectiv, minus Statele Unite ale Americii de data asta, s-ar bate cu Rusia.
În prima fază, acum patru ani, Ucraina a devenit proxy-ul Statelor Unite ale Americii în războiul cu Rusia. În mandatul Trump, s-a renunțat la contribuția reală a Americii la războiul ucrainean și a rămas doar Occidentul Colectiv, fără Statele Unite, care acum își caută un nou proxy. Proxy-ul Ucraina este secătuit și este nevoie de un nou proxy, care, în viziunea lor, nu poate fi decât România. Ați văzut că nimeni nu amintește Polonia, pentru că Polonia, având o armată puternică și o politică externă extrem de consolidată, le-a pus tuturor în vedere: „Pe noi nu ne amestecați. Noi ne pregătim să ne apărăm dacă vom fi atacați și suntem în stare, dar nu ne implicați într-un conflict cu Rusia. Ne alegem noi momentul în care vom avea, dacă vom avea, un conflict cu Rusia.” Acesta este mesajul Poloniei.
Marele noroc al României este că rușii ignoră aceste semnale războinice pe care noi le dăm prin vorbele multor tulburați la cap, în general, ăia de prin jurul lui Bolojan sau de prin USR, gen Miruță sau alții. E de folos și relativa cumpătare, mai nou, a lui Nicușor Dan, referitor la poziționarea anti-rusească. Asta este de bun augur. Atunci când nu ne ignoră, ca să nu rămână datori, rușii, mai ales prin vocea lui Dmitri Medvedev, un foarte bun cunoscător al României, preferă, totuși, să ne ridiculizeze. Nu ne place, dar e bine că rămânem la acest statut. De ce se întâmplă asta? Bineînțeles, și din calcule geopolitice: rușii nu vor să extindă deloc războiul. Noi nu contăm, oricum, din punct de vedere militar; contăm doar din punct de vedere geostrategic. Ei știu că nu ne va sări nimeni în ajutor dacă vom fi vizați de atacurile lor. De altfel, ați văzut și cu ocazia incidentului cu drona: mai mult s-a râs de România.
Există, însă, un mare proiect al administrației Putin, legat de spiritualitatea ortodoxă comună, și ăsta este un element care ne salvează în plus de orice ripostă mai serioasă a Rusiei, care să știți că apare exact ca o luptă a unui elefant cu un șoricel, iar șoricelul este România, comparativ cu Rusia.
