Doi coloși ai statului român, Hidroelectrica și Compania de Apă Someș, se ceartă, de mai bine de trei ani, pentru niște litri de apă. Un proces atât de tehnic încât până și avocații celor două părți se contrazic în sală pe teme de fizică elementară. Între timp, compania pârâtă distribuie bonusuri de zeci de mii de euro directorilor în timp ce angajații care lucrează în canale dau compania în judecată, iar cealaltă are și ea la fel de multe probleme. Bun venit în lumea companiilor de stat din România, unde nimeni nu pare vinovat, toată lumea are avocați, iar factura tot la clujeni rămâne.
Pe rolul instanțelor clujene se află un dosar prin care Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica SA cere Companiei de Apă Someș SA despăgubiri pentru energia electrică pe care susține că nu a mai putut-o produce din cauza apei prelevate de Compania de Apă din Acumulările Tarnița și Someșul Cald, pentru potabilizare. Miza, redusă la esență, este că Hidroelectrica susține că fiecare litru de apă pe care Compania de Apă Someș îl scoate din acele acumulări pentru a-l trimite, tratat, către robinetele clujenilor, e un litru care nu mai treace prin turbinele centralei și nu mai produce energia electrica pentru care Hidroelectrica vrea despăgubiri.
Dosarul a pornit inițial cu o cerere mai amplă, prin care Hidroelectrica voia și obligarea Companiei de Apă Someș să încheie un contract prin care să plătească, pe viitor, contravaloarea energiei neproduse, la un tarif care să acopere acest cost. Compania producătoare de energie a renunțat însă la acest capăt de cerere, concentrându-se pe despăgubirea pentru trecut. Dar chiar și așa, procesul a rămas, până astăzi, unul dintre cele mai complicate și mai lungi conflicte comerciale.
Primul obstacol al acestui dosar n-a avut nicio legătură cu apa sau cu energia electrică, ci cu o chestiune pur birocratică. Ce instanță are competența să judece cauza? Depusă inițial la Tribunalul Specializat Cluj, cererea a fost declinată, în februarie 2024, către Tribunalul Cluj, secția civilă. Ajunsă acolo, aceeași instanță și-a verificat din oficiu competența și a decis, în iunie 2024, exact opusul, mai exact că materia ține tot de competența Tribunalului Specializat. Cele două instanțe s-au aflat, practic, într-un conflict negativ de competență fiecare considerând că cealaltă ar trebui să se ocupe de caz, motiv pentru care dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Cluj, singura în măsură să tranșeze disputa. Abia pe 20 august 2024, la un an de la depunerea cererii inițiale, Curtea de Apel a decis, definitiv, că Tribunalul Specializat Cluj e cel competent să judece cauza.
Bătălia tehnică dacă un litru de apă produce sau nu energie electrică
Odată clarificată competența, disputa s-a mutat pe un teren aproape absurd de tehnic pentru un proces comercial, cum se calculează cantitatea de energie electrică „pierdută” din cauza apei prelevate de Compania de Apă Someș? Reprezentanta Hidroelectrica a susținut că fiecare litru de apă preluat de Compania de Apă Someș e un litru care nu mai produce energie, indiferent de volumul total al acumulării, comparând situația cu un rezervor de combustibil din care, oricât ar fi de plin, extragerea unui litru înseamnă mereu un litru mai puțin disponibil pentru „drum”. Reprezentantul Companiei de Apă Someș a contestat vehement acest raționament, aducând la termenul de judecată chiar o schiță a secțiunii unui baraj, desenată cu markerul, pentru a explica instanței că nu contează doar cantitatea de apă, ci și înălțimea de la care aceasta cade prin turbine și că nu tot volumul acumulării poate fi „uzinat”, ci doar cel aflat între anumite cote. Tot el susținea că mai există și un debit ecologic obligatoriu, care trebuie lăsat să curgă natural, fără să fie folosit. O dezbatere pe care ar fi trebuit s-o poarte doi ingineri hidroenergeticieni a fost purtată de doi consilieri juridici, în fața unui judecător fără pregătire tehnică pentru asemenea chestiuni, motiv pentru care ambele părți au recunoscut că era nevoie de o expertiză de specialitate.
Pentru a lămuri disputa, instanța a solicitat un adevărat munte de documente, mai exact volumele de apă prelevate lunar de Compania de Apă Someș, graficele zilnice de funcționare a hidroagregatelor, situația precipitațiilor căzute pe bazinul de recepție al celor două acumulări și date despre goliri sau opriri ale producției pentru mentenanță. Fiecare solicitare a adăugat luni la durata procesului, într-un du-te-vino de adrese către Sistemul de Gospodărire a Apelor Cluj, Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa și alte instituții. Abia în februarie 2025 instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea hidroenergetică, stabilind un onorariu provizoriu de 8.000 de lei, 4.000 de lei în sarcina fiecărei părți, și acceptând ca ambele companii să fie asistate de experți parte proprii. Numai că expertiza a ajuns un nou motiv de tergiversare. La termenul din aprilie, expertul desemnat nu comunicase nimic, iar reprezentanta Hidroelectrica a precizat că nu a primit vreun răspuns. În septembrie 2025, situația era identică. În ianuarie 2026, cauza a fost amânată din nou pentru că expertul a anunțat instanța că are probleme de sănătate.
Între timp, expertul a mai solicitat și decontarea unor cheltuieli suplimentare, 1.105,17 lei pentru deplasare, diurnă și cazare la Cluj-Napoca, sumă pe care cele două companii au fost puse să o suporte în părți egale. La termenul din aprilie 2026, procesul a fost amânat din nou, iar pe 24 septembrie instanța a amânat cauza încă o dată, tot pentru lipsa raportului de expertiză. La mai bine de trei ani de la depunerea cererii inițiale și la peste un an și jumătate de la încuviințarea expertizei, cele două companii încă așteaptă un răspuns tehnic la o întrebare pe care orice inginer cu acces la cifrele companiilor ar fi putut să o rezolve în câteva săptămâni.
Președintele care cere despăgubiri e chiar el suspendat pentru mită
Iar aici intervine ironia care dă întregii povești o savoare aparte. în timp ce Hidroelectrica se luptă să obțină despăgubiri pentru fiecare litru de apă „furat” de la producția sa de energie, conducerea companiei se confruntă cu propriile probleme, mult mai serioase decât niște litri de apă. Silviu Răzvan Avram, președintele Consiliului de Supraveghere al Hidroelectrica, a fost trimis în judecată de DNA pentru complicitate la luare de mită, într-un dosar legat de fosta șefă a Companiei Naționale pentru Controlul Cazanelor Ioana Timofte, acuzată că ar fi primit zece sejururi de lux în Creta de la patronii unor firme de formare profesională cu care ar fi încheiat contracte ilegale. Avram, fiul nașului de cununie al liderului PSD Sorin Grindeanu și fost finanțator al partidului, a fost menținut totuși în funcție luni de zile după trimiterea în judecată din octombrie 2025, deși contractul de mandat prevedea suspendarea automată. Conducerea de atunci a Ministerului Energiei a spus, cu un aer de „nevinovăție”, că „nu știa” de calitatea lui de inculpat, deși presa scrisese despre asta. Abia pe 30 mai 2026, acționarii Hidroelectrica au votat suspendarea lui Avram, iar în august 2026 Ministerul Energiei a mai cerut recuperarea a 160.000 de lei, indemnizații pe care Avram le-a încasat nejustificat între decembrie 2025 și iulie 2026, timp în care ar fi trebuit să fie deja suspendat.
Nu e prima dată când Hidroelectrica se confruntă cu suspiciuni de corupție la vârf. Încă din 2013, procurorii DNA au reținut un consilier al Ministrului Energiei de atunci și un membru al Consiliului de Supraveghere al companiei pentru luare de mită și complicitate la dare de mită. Iar în 2025, un control al Curții de Conturi a scos la iveală un episod cel puțin la fel de problematic. Între ianuarie 2018 și iunie 2022, Hidroelectrica a furnizat curent electric către 20 de persoane juridice, societăți comerciale și instituții religioase, fără să le factureze, deși compania primea lunar situația exactă a consumului. Paguba estimată s-a ridicat la 9.350.949 de lei, aproape 1,9 milioane de euro. Compania care ține cu atâta rigoare evidența fiecărui litru de apă „furat” de Compania de Apă Someș s-a dovedit mult mai relaxată când vine vorba despre propriii clienți care nu-și plăteau facturile.
Compania de Apă Someș, propriul ei coșmar de bonusuri și nemulțumiri interne
Compania de Apă Someș, pârâta din acest proces, are propriile scandaluri expuse public de un consilier județean, Molhem Bashar, care a avizat nefavorabil bugetul companiei, acuzând existența unor „cheltuieli și privilegii nejustificate pe banii clujenilor”. Potrivit datelor prezentate de Bashar, directorii companiei ar fi încasat bonusuri anuale de 60.000 de euro, sub denumirea de „componentă variabilă”, iar directorul general Călin Neamțu, ar fi cumulat, doar anul trecut, venituri totale de 126.000 de euro. Directorii adjuncți și șefii de servicii ar fi beneficiat de bonusuri de 170.000 de lei, plus salarii anuale de 250.000 de lei. Toate acestea în ciuda unor recomandări ale Curții de Conturi de recuperare a sumelor acordate ilegal, recomandări ignorate ani la rând. Bugetul propus de Neamțu ar fi prevăzut creșteri de cheltuieli de 29 de milioane de lei și bonusuri de 31 de milioane de lei, la care s-ar adăuga sume imense pentru protocol, deplasări, cheltuieli poștale, plus un departament de comunicare cu 30 de angajați, supradimensionat. Nemulțumirile nu vin doar la nivel politic. 200 de angajați au dat compania în judecată, după ce sporul pentru condiții degradante de muncă le-a fost eliminat cu ani în urmă. Sunt oameni care lucrează zilnic în canale, în medii insalubre, în contact direct cu deșeuri și ape uzate, dar care nu mai beneficiază de compensațiile acordate pentru aceste condiții, deși directorii companiei încasează bonusuri de zeci de mii de euro. Iar în iulie 2026, un nou conflict a izbucnit la Consiliul Județean Cluj, după ce conducerea companiei a cerut aprobarea pentru angajarea a încă 100 de persoane, peste cei 2.000 de angajați existenți.
Mai mult decât atât, Gazeta de Cluj a documentat „învârtelile” pe care Compania de Apă Someș le-a făcut până acum. Unul dintre aspectele care au ridicat semne de întrebare a fost situația spălătoriilor auto. Potrivit informațiilor prezentate de publicația noastră, Compania de Apă susține că apa din rețeaua publică poate fi folosită doar pentru grupurile sanitare, în timp ce apa necesară efectiv pentru spălarea mașinilor ar trebui să vină din surse proprii. În practică, însă, spălătoriile au obținut acorduri și branșamente la rețeaua publică. În răspunsurile transmise, Compania de Apă Someș a precizat că nu deține o evidență completă privind autorizațiile și situația branșamentelor spălătoriilor auto din Cluj-Napoca și zona metropolitană. Deci, deși compania stabilește condițiile tehnice pentru conectarea la rețea și avertizează constant cetățenii, mai ales pe timpul verii, asupra consumului excesiv de apă, rămâne neclar în ce măsură verifică efectiv utilizarea apei după realizarea branșamentelor. Fără discuții, Compania de Apă Someș are o mare problemă când vine vorba despre managementul ei și pare că verificarea utilizării apei e un „efort” mult prea mare.
Dacă operatorul știe care sunt condițiile de branșare, dar nu are o evidență completă a modului în care sunt respectate, apare întrebarea cine verifică în teren consumul real și cine intervine când regulile sunt încălcate? Orice cantitate de apă consumată prin rețeaua publică înseamnă venituri pentru operator, iar branșarea spălătoriilor auto generează consumuri imense. Cu cât se consumă mai multă apă prin rețeaua administrată de Companie, cu atât facturarea este mai mare iar Neamțu&co iau și mai mulți bani. Deci, răspunsul este destul de evident.
Dacă ne uităm la datele de bilanț, Hidroelectrica a raportat, pentru 2025, o cifră de afaceri de 1.913.975.597 de lei și un profit net de 654.607.653 de lei, cu 3.554 de angajați. Compania a avut ani și mai buni. În 2023, profitul net a atins 1.276.952.223 de lei, la o cifră de afaceri de peste 2,48 miliarde de lei. Capitalurile proprii depășesc 4,3 miliarde de lei. Sunt cifre de gigant energetic, motiv pentru care guvernul a și analizat, în aprilie 2026, vânzarea unui pachet de 5-10% din acțiunile statului, printr-un plasament accelerat estimat la 3,1-6,2 miliarde de lei, tranzacție care până la sfârșitul lui iulie 2026 nu se concretizase încă. Compania de Apă Someș a avut 88.584.380 de lei cifră de afaceri în 2025, cu un profit net de doar 4.551.198 de lei. Procesul dintre Hidroelectrica și Compania de Apă Someș rămâne, la peste trei ani de la depunerea cererii, blocat exact acolo unde se afla și în 2025, la așteptarea unui raport de expertiză pe care un expert bolnav nu reușește să-l finalizeze. Dar dincolo de disputa tehnică despre câtă energie electrică se pierde atunci când clujenii își umplu paharul de la robinet, povestea celor două companii spune mult mai multe despre felul în care funcționează giganții de stat din România.
Indiferent cine va câștiga, până la urmă, acest proces despre litri de apă și energie neprodusă, un lucru rămâne sigur. Nici Hidroelectrica, nici Compania de Apă Someș nu vor plăti factura din buzunarul propriu al directorilor lor. O vor plăti, ca de obicei, clienții, fie ei consumatori de curent, fie ei clujeni care plătesc apa de la robinet.
sursă: gazetadecluj.ro
