AcasăEditorialeComplotul împotriva lui Ciolacu! Alexa îi identifică pe “făptași”: Grindeanu, Firea, Dîncu...
Data publicării: februarie 3, 2024 9:57

Complotul împotriva lui Ciolacu! Alexa îi identifică pe “făptași”: Grindeanu, Firea, Dîncu și consi(g)lierul Popescu.

Data publicării: februarie 3, 2024 9:57

DISTRIBUIE:

Autor: Liviu Alexa

Nota: Avand in vedere faptul ca, in ultimul an, am demonstrat clar, luna de luna, detonand nucleare de presa incredibile, ca sunt in stare sa imi pastrez coloana vertebrala criticand coalitia PSD-PNL, dar si tarele societatii, vezi scandalul cu ONG-urile praduitoare ale banilor proveniti din caritate, fac public anuntul ca sunt in cautarea unui asociat cu care sa dezvolt proiectul televiziunii de stiri NCN, care, in ultimii sapte ani, a dovedit prin echipa mea minunata ca promoveaza jurnalismul combativ, ca nu se fereste de subiectele tari, de adevarata agenda pe care ar trebui sa o aiba mass-media.

Nu caut sa “vand”, sa fim bine intelesi, ci sa dezvolt NCN si proiectul de investigatii Strict Secret. Am o echipa mica si senzationala de jurnalisti si tehnicieni, suntem pe toate retelele de cablu, ne lipseste, datorita faptului ca nu o sugem politic facturand la partide, un suport financiar prin care sa crestem si mai mult.

Exista trei conditii: viitorul asociat sa fie bogat, ca sa nu simta drept povara “investitia” asta care, trebuie sa spun adevarul – nu e profitabila ca business (mass media nu mai e de mult o afacere din punct de vedere economic), viitorul asociat sa fie despartit de orice fel de impuls de a ne impune “prietenii” sau “compromisuri” si sa aiba o miza superioara, aia de a face ca opinia publica sa fie confruntata cu adevaratele teme si probleme ale societatii romanesti, care stau acum ascunse sub presul presei de tip UM sau facturiste.

Nu voi gasi un asociat pe masura dorintelor mele “cretine”? Nu-i bai, cum am rezistat douazeci de ani in peisaj fara sa ne plecam, mai putem face asta si de acum inainte.

Dar imaginati-va cum ar fi…


Ce va spuneam despre DNA in 10 octombrie 2023?

Pai, asta va spuneam:

Apoi va spuneam in decembrie 2023: Iohannis e mai viu decat credem.

Cozmin Gusa a dus insa predictiile la un nivel maxim de eficienta, acum o saptamana, avertizand public ca DNA incepe dosariada si atacul total la PSD in acelasi stil de trista amintire de pe vremea binomului cu SRI: arestam un liberal, ca sa nu zica lumea ca nu e echilibru, dar ne concentram cu sarguinta pe PSD.

Scoaterea din joc a baronului de Prahova Iulian Dumitrescu este cea mai interesanta, insa dintr-un alt punct de vedere: Iulica era omul vechi al SRI-ului, motiv pentru care isi si permitea sa fie atat de sfidator, sa umble ca simplu capitan de judet cu Lambo Urus si Bentley.

Va spuneam tot eu acum 3 saptamani despre procesul de incapsulare al SRI si ca sunt cateva personaje care umbla ca gainile bete pe coridoarele subterane ale puterii din Romania pentru ca SRI le-a taiat accesul la institutie, i-a parasit, i-a lasat orfani de comanda, parte din procesul de curatare al serviciului. Iulica era unul dintre noii orfani. In cinci minute, a devenit si un neica nimeni.

Tot eu puneam pe masa dezbaterii publice discutia despre strania situatie din SRI unde a ramas doar comanda militara si unde Iohannis se face ca a uitat sa puna un sef politic. In analiza mea mai sus amintita, spuneam ca, paradoxal, mi se pare ca lucrurile functioneaza bine merci pentru serviciul secret national si fara sefi politici, oricum niste marionete de matase.

Ui’ ca a venit Iohannis sa ma confirme nesperat intr-o rara declaratie pe tema SRI si care, desi nu a fost deloc bagata in seama de media, este in context foarte relevanta:

SRI este condus de prim-adjunctul generalul Ionescu şi cred că el conduce SRI foarte bine, întreaga conducere militară este în funcţie.

Klaus Iohannis

Sa va intre bine in cap revelatiile nostradamice ale lui Gusa: Iohannis vrea sa curete masa si tinta e PSD. Nu are de gand sa paraseasca jocul politic si mai are 11 luni de putere, pe care le va folosi la maximum, nu ca Basescu, terminat in ultimul an al celui de-al doilea mandat.

Peste spectaculoasa scoatere din joc a lui Dumitrescu, dati-mi voie sa va dau jos ochelarii de cal si sa va eliberez ochii in a privi mai clar distrugerea PSD care a inceput acum cateva luni. In fapt, e 3-1 scorul la baroni, in “favoarea” PSD.

DNA a curentat in 4 luni trei fiefuri incredibil de aducatoare de voturi pentru social-democrati, am putea spune zone ultra traditionale ale PSD: Vasluiul lui Mitica Buzatu, Argesul, prin eliminarea baronului de Mioveni, Ion Georgescu, primarasul care smantanea relatia cu gigantul Dacia de la Mioveni si conducea tot judetul in realitate, si Botosaniul prostovanului de primar Cristian Andrei, terminat si politic, si familial, caci va dati seama ce bine ii e sa stea cu nevasta acasa pe control judiciar si sa ii explice cum a angajat-o ilegal pe amanta-sa.

De notat felul “european” de actiune al DNA, sa nu zica Bruxelles ca iar se face justitie televizata cu catuse, nuuuuuu, tinta se curenteaza, se da control judiciar si se anihileaza fara zgomot prea mare, cu precizarea soptita la ureche ca, oricand, se pot schimba lucrurile.

Urmatorul, va rog!


Defenestrarea lui Ciolacu

Defenestrația era un mod ușor și eficace de a lua viața cuiva. Practica defenestrației a fost analizată în special de Hipocrate.

Romanii executau acest act de pe înălțimea Stâncii Tarpeiene (35 metri) pentru crimele politice; Marcus Manlius Capitolinus a fost condamnat la moarte și executat astfel.

Practica a fost reluata in Evul Mediu la inceputul Razboiului de 30 de ani, adevaratul prim razboi mondial, dar nu va mai plictisesc cu cunostintele mele istorice, ca stiti deja ca-s destept si modest.

La modul metaforic, defenestrarea lui Ciolacu a inceput inca din prima zi de Palatul Victoria.

E un proces cu factori externi si interni. Pe partea externa partidului, au aparut subite proteste si miscari sociale care sa il vulnerabilizeze.

Intern, Ciolacu si-a taiat craca singur facand patru tampenii inimaginabile la acest nivel:

  • pastrarea nocivului Marian Neacsu in intimitatea sa decizionala, la Guvern, alaturi de un grup restrans si incompetent de sfatuitori, condusi de umbra Bogdan Popescu
  • ignorarea proverbului stramosesc: “pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”, ma refer la reactivarea istorica de catre Ciolacu a Gabrielei Firea, care era moarta dupa scandalul azilelor si careia Ciolacu nu ar fi trebuit sa ii permita niciodata anularea suspendarii. Azi, Firea zbiara si pune presiune.
  • submisivitatea paradoxala in fata lui Sorin Grindeanu (vezi incidentul Realitatea) care comploteaza pe ascuns cu Bogdan Popescu si Victor Ponta. Comunicatul cretin de cenzurare a Realitatii TV a fost scris de Bogdan Popescu la ordinul lui Grindeanu si Firea, si de aia, mai apoi, dupa ce Anca Alexandrescu cea inteligenta s-a prins cine e “izvorul” si a iesit scandal, Grindeanu si Firea au venit repede la Anca in emisiune, tocmai pentru a-si acoperi urmele paternitatii initiativei
  • neutilizarea sabiei de samurai pentru taierea capului lui Vasile Dancu, lasat dupa dezonoranta prestatie la MApN sa comunice liber prin media, in loc sa fie aruncat la vestiare

Si a venit ieri seara bomba.

PSD Timiș a anunțat oficial că în ședința Biroului Politic Județean al partidului  s-a hotărât să îl propună și susțină pe clujeanul Vasile Dâncu pentru un loc eligibil la alegerile din 9 iunie.

Va spuneam chiar acum trei zile ca Dancu, presedintele PSD Cluj, cea mai slaba organizatie la nivel national din istoria PSD, se smiorcaie pe la colturi ca vrea loc eligibil la parlamentare. Desigur, caracterul sau, dar mai ales rezultatele proaste ale filialei clujene pe care o ghideaza de patru ani, nu i-ar permite nici sa ridice privirea in fata baronilor care au batalii castigate.

Asa ca s-a inciotat cu PSD Timis al lui Fredi Simonis, adica Grindeanu, in ciuda lui Ciolacu, desi unii ar zice ca e cu acceptul presedintelui PSD, de vreme ce se stia ca Simonis e omul premierului.

Nenene, e complot.

Grindeanu il infrunta si confrunta pe Ciolacu punandu-i in fata, ca tot sunt ai SRI-ului amandoi, mustata lui Vasile Dancu, prin oferirea platformei unei filiale infinit mai puternice.

Ce e frumos la toata faza asta e ca Dancu putea sa se foloseasca pentru acest demers de filiala PSD Bistrita-Nasaud, condusa de puternicul Radu Moldovan si, in numele ei, sa pretinda ca cere postul eligibil in numele Ardealului.

Dar… ceva s-a intamplat. Radu Moldovan i-a dat flit lui Dancu, acolo relatiile s-au racit considerabil.

La Cozmin Gusa in emisiunea de pe Gold FM am spus saptamana trecuta ca nu cred ca Ciolacu mai prinde Ziua Femeii in postura de lider al PSD. L-am criticat mult, dar mi-ar fi cu regret sa il vad defenstrat, caci Sorin Grindeanu e tot ce poate fi mai nociv pentru viitorul politic al partidului la care tin (si am tinut mereu, pe fata, fara sa ma ascund, chiar daca i-am amendat lipsa de reforma).


Basescu, cancer la plamani?

Traian Băsescu a fost externat. Fostul preşedinte, în vârstă de 72 de ani, a fost internat 10 zile la Spitalul Militar din Capitală. Presa zice ca europarlamentarul a fost diagnosticat cu gripă de tip A care i-a afectat plămânii.

In fapt, it’s complicated. De aia a fost “parcat” la Militar, ca sa nu se sparga informatii in presa: e cancer la plamani si va fi supus chemoterapiei, spun sursele mele.

La iesirea din spital, pe coridoare, asa mi-a spus o asistenta, Basea se sprijinea de perete si inainta vizibil chinuit.


Liber in Germania la canabis in scop recreativ din aprilie

Tampenia cuprinde stalpul Europei, Germania.

Legalizarea canabisului în scop recreativ în Germania, subiect de disensiuni în cadrul guvernului tripartit condus de Olaf Scholz, va intra în vigoare la 1 aprilie, au anunţat vineri deputaţi din coaliţia de guvernare, relatează AFP şi dpa.

Adoptat în august de consiliul de miniştri, textul a continuat sa fie discutat în Bundestag între grupurile parlamentare ale social-democraţilor (SPD), unde au apărut voci care s-au opus, Verzilor şi liberalilor din FDP, aliaţi în guvernul federal.

Deputaţii au convenit astfel asupra unei evaluări „rapide” a efectelor legalizării în ceea ce priveşte protecţia copiilor şi adolescenţilor, precum şi asupra crimei organizate, evaluare ce va ţine cont şi de expertiza poliţiei judiciare, au precizat vicepreşedinţii celor trei grupuri parlamentare.

Reforma ar trebui, potrivit guvernului, să permită o luptă mai eficientă împotriva pieţei negre, un punct contestat de opoziţia conservatoare, sindicatele poliţiştilor şi anumiţi deputaţi ai SPD.

Cu această nouă lege, un proiect emblematic al guvernului lui Olaf Scholz, Germania va adopta una dintre cele mai liberale legi din Europa, după Malta şi Luxemburg, care au legalizat canabisul în scop recreativ în 2021 şi, respectiv, în 2023.

Reglementările prevăd autorizarea achiziţiei de canabis în cantitate limitată de maximum 25 de grame pe zi prin intermediul asociaţiilor non-profit. De asemenea, va fi posibilă cultivarea a până la trei plante de canabis pentru uz propriu.

sursă: strictsecret.substack.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ULTIMELE ŞTIRI

POLITICA EXTERNĂ A UE, DREPTUL DE VETO ȘI DEFICITUL DEMOCRATIC (II) 

Autor: Adrian Severin    România a anunțat, prin gura unor oficiali mai mult sau mai puțini legitimi, că acceptă renunțarea la dreptul de veto în materia politicii externe comune a UE, așa cum dorește Comisia Europeană, susținută de încă zece state membre (deocamdată). Știrea a aprins o mare și nervoasă dezbatere în România. Aceasta a trecut peste câteva întrebări prealabile absolut necesare: Are UE o politică externă și de securitate comună? Cum se poate modifica procedura de adoptare a deciziilor referitoare la această politică? Cine poate angaja România într-un asemenea demers de modificare? Cine are dreptul să renunțe la un eventual drept național de veto? Există un asemenea drept potrivit actualelor reglementări ale UE și care ar fi valoarea lui? Răspunzând acestor întrebări – ceea ce vom încerca să facem în continuare – ne vom da seama că întreaga discuție se duce în afara dreptului UE, dar și că planurile sau acțiunile inițiate sau executate cu încălcarea tratatelor constitutive ale UE au devenit obicei în cercurile bruxelleze, ca și în capitalele patronilor sau yesmenilor acestora. O constatare care trebuie să îi îngrijoreze deopotrivă pe federaliști și suveraniști.   ADEVĂRATA PROBLEMĂ: NU VETOUL, CI DEFICITUL DEMOCRATIC Pentru moment, nu păstrarea sau renunțarea la dreptul de veto – altminteri iluzoriu – în materia politicii externe comune europene este principala problemă, ci pur și simplu absența unei asemenea politici, în condițiile lipsei unui acord al statelor membre pentru instituirea ei. Actuala formulă de organizare a UE, pentru a face față provocărilor externe (șanse și amenințări, deopotrivă), este neviabilă. Soluția optimă ar fi modificarea tratatelor în direcția federalizării politicii externe, dar asta nu se poate face înainte de a se asigura caracterul democratic al UE.   Or, în prezent, UE se află într-o imensă criză democratică. Numai odată rezolvată, dacă va fi rezolvată, această criză, se poate relua discuția asupra politicii externe comune, cu desființarea dreptului de veto și a interdicției de a adoptă legislație.  Vetoul poate opri luarea unei decizii eventual greșite, dar nu rezolvă nici o problemă. O majoritate calificată sau supercalificată (cu două treimi sau trei pătrimi din voturi) sau un consens minus 1 ori minus 2, toate, eventual supra asigurate de reglementarea unei minorități de blocaj (care să împiedice motivat punerea în aplicare a unei decizii venind în vădită contradicție cu interesele vitale ale unor state membre), ar face acțiunea externă a UE mult mai promptă și mai eficientă. Căci, orice s-ar spune, puterea statelor membre în raport cu celelalte puteri ale lumii, în special regionale și globale, ar fi mult mai relevantă dacă ele ar acționa împreună, decât dacă acționează separat. Supărați pe UE nu trebuie să pierdem din vedere acest aspect. Marea dilemă și marea problemă constituțională a UE este alta, iar răspunsul de dat ei este acela că legitimitatea democratică (națională și comunitară) trebuie să preceadă întotdeauna delegarea exercițiului atributelor suveranității către instituții de tip federal. Fără o rezolvare a deficitului democratic, o federalizare a politicii externe ar risca să fie un act tehnocratic lipsit de validarea cetățenilor și generator de grave pericole la adresa intereselor vitale ale statelor membre. Dinamica actuală a Uniunii, dovedește ce s-ar întâmpla dacă politica externă europeană comună, care astăzi se realizează ilegal, prin forțarea textelor constituționale, europene și naționale, într-o dulce complicitate a instituțiilor europene cu guvernele statelor membre, ar căpăta și o deplină acoperire convențională. Nu am ajunge la o federație de state națiune suverane funcționând ca o democrație transnațională, ci la o oligarhie europeană imperială. Această dinamică reflectă exact actualul blocaj sistemic al UE. Atunci când ceea ce avea să devină Tratatul de la Lisabona se negocia, pe masa noastră, a negociatorilor, au fost puse sondaje de opinie și statistici care arătau că peste 80% dintre cetățenii europeni susțin nevoia unei politici europene externe, de securitate și apărare comună. După circa douăzeci de ani de eurocrație oligarhică, acestui euro-entuziasm i-a luat locul euroscepticismul de masă. Într-o uniune de state și de cetățeni, legitimitatea deciziilor de politică externă (care pot implica vieți omenești, bugete uriașe de apărare și alianțe strategice) nu poate fi extrasă doar din consensul diplomatic al unor guverne slabe realizat prin constrângerea exercitată neloial de oligarhia eurocrată. Până când instituțiile alese direct sau mecanismele de control democratic nu vor avea o pondere reală, capacitatea de a construi o voință federală unică rămâne paralizată. Cetățenii tind să aibă încredere în controlul democratic exercitat la nivel național, chiar dacă acesta vine la pachet cu ineficiența politică întărită prin dreptul de veto.  Desființarea dreptului de veto și trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV), alături de capacitatea de a adopta legislație, sunt singurele soluții care ar transforma UE într-un actor geopolitic real. Totuși, aplicarea lor în actualul climat de neîncredere instituțională este imposibilă, deoarece statele și cetățenii europeni nu vor accepta ca interesele lor vitale de securitate să fie concurate sau definite de o majoritate supranațională, fără garanții democratice și constituționale absolute.  Astfel, ordinea de priorități pe care mulți federaliști grăbiți încearcă să o impună se inversează, iar agenda dezbaterii suveraniste se schimbă. În loc să se folosească crizele externe, adesea imaginare, pentru a „smulge” competențe prin interpretări forțate ale textelor actuale (ceea ce adâncește criza democratică), calea corectă este repararea fundamentului democratic al Uniunii. Decât să ne mobilizăm pentru a refuza renunțarea la un drept de veto pe care practic nu îl putem exercita ca să blocăm decizii politice pe care UE nu are dreptul să le ia, mai bine ne-am ocupa de legitimitatea sau lipsa de legitimitate democratică a UE. Abia după ce UE își va recăpăta această legitimitate internă, va exista terenul fertil pentru o reformă profundă a tratatelor, inclusiv cu privire la PESC. NEVOIA UNUI SPAȚIU PUBLIC EUROPEAN  În acest sens, prima dificultate este absența unui spațiu public și politic european real. Asta se întâmplă și întrucât uniunea, indispensabil federală, a fost construită în ultimele decenii de „arhitecți” și „zidari” cu pregătire și gândire exclusiv națională. Așa arată, între tragic și ridicol, un proiect federalist (federaliștii dogmatici) realizat de suveraniști (suveraniștii populiști). Spațiul acesta trebuie construit programatic și politic condus, iar nu lăsat să se nască la întâmplare. El ar duce la apariția unui demos european fără de care nu poate exista democrație europeană. Toate națiunile au un mit fondator care le asigură coeziunea. Care este mitul fondator al UE? Ea ajuns o construcție birocratică fără suflet. Nici măcar steag, imn și deviză oficiale, înscrise în tratate, nu are. După aceea, democrația procedurală și instituțională internă a UE trebuie perfecționată printr-un mai bun echilibru și control reciproc al instituțiilor, precum și prin îmbunătățirea mecanismelor care să garanteze transparența și răspunderea instituțiilor europene față de statele membre și de cetățeni (direct sau prin intermediul statelor lor naționale). Iată vulnerabilitatea existențială a proiectului european: nu poți avea o democrație (kratos) fără un popor (demos), iar un demos nu se poate naște în absența unui spațiu public comun și a unui mit fondator împărtășit.  Tragedia structurală a ultimelor decenii este exact aceea că Uniunea a fost extinsă și administrată de politicieni și tehnocrați care, deși operau la Bruxelles, gândeau în logica alegerilor lor naționale. Rezultatul este o mașinărie instituțională ultraperformantă, dar fără suflet, o construcție care generează norme, dar nu și atașament emoțional. De aceea s-a gripat. Toate comunitățile politice durabile s-au născut din mituri puternice – fie că a fost vorba de eliberarea de sub o tiranie, de o revoluție sau de un destin istoric comun. Mitul actual al UE este unul exclusiv negativ: „Să nu mai avem război în Europa”. Deși vital pentru generația postbelică, acest mit s-a diluat pentru generațiile tinere, devenind un dat de la sine înțeles, nu o forță motrice. Uniunea nu a reușit să propună un mit fondator pozitiv, orientat spre viitor.  Amputarea voluntară a simbolurilor în timpul negocierilor pentru Tratatul de la Lisabona – când s-a renunțat la înscrierea oficială a steagului, imnului (Oda Bucuriei) și a devizei (Unitate în diversitate) în textul tratatului, pentru a nu speria electoratele suveraniste – a fost actul de capitulare a simbolică a Europei unite. S-a preferat ascunderea lor într-o declarație anexă (Declarația nr. 52), golind proiectul de elementele sale de identificare emoțională. Un spațiu public european nu va apărea spontan prin simpla traducere a știrilor în 24 de limbi oficiale. El trebuie proiectat: i. prin partide politice autentic europene, nu simple confederații de partide naționale care se reunesc o dată la câțiva ani, ori batalioane de asalt politic exaltând un „pro-europenism” inept și isteric; ii. prin liste transnaționale la alegerile pentru Parlamentul European, care să oblige un candidat german să ceară votul unui cetățean român și invers, dezbătând teme europene, nu teme domestice; iii. prin politici educaționale și culturale coordonate care să construiască acea identitate civică europeană, complementară, iar nu opusă, celei naționale.  Dacă lipsa unui demos este problema de fond, designul instituțional actual este problema de formă. Înainte de orice este nevoie de un mai bun echilibru și control reciproc (checks and balances) între instituțiile europene. Într-o democrație reală, Parlamentul (reprezentantul cetățenilor) are dreptul de a propune legi. În UE, acest drept aparține exclusiv Comisiei Europene (un organism tehnocratic/executiv). Consiliul (format din demnitari ai statelor membre) legiferează adesea în spatele ușilor închise, ferit de o transparență reală, permițând miniștrilor naționali să voteze ceva la Bruxelles și să dea vina pe „Bruxelles” când se întorc acasă. Fără aceste reforme structurale – transparență totală în Consiliu, drept de inițiativă legislativă pentru Parlament și un mecanism clar prin care executivul european poate fi tras la răspundere direct de cetățeni – Uniunea va rămâne vulnerabilă în fața curentelor populiste care speculează exact această „răceală” birocratică. Momentul în care s-a cedat în fața presiunii național-populiste, prin ascunderea simbolurilor identitare în anexele Tratatului de la Lisabona, a reprezentat amputarea spirituală a proiectului european, ceea ce a fost o eroare strategică. S-a salvat atunci mecanismul juridic cu prețul golirii lui de conținut emoțional și simbolic. Rezultatul este exact Uniunea de astăzi: o structură hiper-reglementată, dar fragilă în fața crizelor, tocmai pentru că în momentele de cumpănă, cetățenii nu se pot refugia emoțional într-o construcție care a refuzat programatic să își asume un imn, un steag și o deviză în actul său de naștere. În școlile noastre se învață azi istoria Holocaustului, dar nu istoria Europei și a UE. Această concesie cvasi-fatală a blocat transformarea UE într-o comunitate de destin și a lăsat terenul liber pentru ca discursul, nu suveranist, care nu este incompatibil cu federalismul european, ci cel național-populist să recupereze și să monopolizeze ideea de identitate și apartenență. Dacă s-ar pune problema unei inițiative politice concrete pentru relansarea acestui demos european, primul pilon al acestei construcții programatice ar trebui să fie un program educațional civic european unificat, care să aducă istoria și valorile comune în manualele tuturor școlilor din Uniune, formând astfel viitoarea generație de cetățeni europeni. Europeni și români în același timp și sub același raport. O mare vulnerabilitate a sistemelor noastre de învățământ este aceea că educăm elevi care cunosc traumele istoriei naționale și universale, dar care sunt complet analfabeți funcțional în ceea ce privește construcția politică în care trăiesc. Fără o memorie istorică comună și fără înțelegerea procesului prin care s-a clădit pacea europeană, listele transnaționale sau orice altă reformă electorală ar rămâne doar niște mecanisme tehnice golite de sens pentru un electorat nepregătit. UN PROGRAM EUROPEAN DE EDUCAȚIE PUBLICĂ  Un program educațional civic european unificat este primordial din trei mari considerente: a)IstoriaUE ca istorie a reconcilierii, nu doar a instituțiilor. Dacă în școli se predă, pe bună dreptate, istoria Holocaustului ca un avertisment absolut împotriva totalitarismului și urii, lipsește contraponderea sa pozitivă. Istoria integrării europene este povestea singurului antidot de succes aplicat acestor  Ea nu ar trebui predată ca o listă plictisitoare de tratate și directive, ci ca o epopee a reconcilierii franco-germane, a dărâmării Cortinei de Fier și a reconstrucției democratice a continentului. b)Creareamanualului unic de Istorie și civism european. Așa cum s-au încercat în trecut proiecte pilot (precum manualul de istorie franco-german), Uniunea are a se dota cu un trunchi comun de educație civică în toate statele membre, pentru tinerii din România, Franța sau Portugalia  care au nevoie: i. să înțeleagă valorile care îi unesc (statul de drept, drepturile omului, solidaritatea). ii. să învețe cum se iau deciziile care le influențează viața de zi cu zi; iii. să dezvolte o gândire critică față de manipulările național-populiste care exportă toate eșecurile interne către „Bruxelles”, dar și față de propaganda oligarhiei bruxelleze care încearcă să pună în locul unei Europe a păcii, libertății, bunăstării, solidarității, diversității culturale și demnității, o putere fără neam și Dumnezeu, ocultă, lacomă, iresponsabilă, războinică și antinațională. c)Nevoiademocratizării sentimentului de dublă apartenență, la spațiul național și cel  Educația civică nu se face doar în școli, ci și prin experiență directă. Programul educațional unificat ar trebui corelat cu stagii de mobilitate obligatorii sau tabere civice europene pentru toți elevii de liceu, pentru studenții din mediul universitar, dar și pentru seniori. În prezent educația este o competență strict națională. Nu este nevoie, însă, de trecerea ei în sfera competențelor UE pentru a realiza un program de școlarizare și conștientizare privind istoria și viitorul Europei. Este suficientă voința politică a statelor europene de a își exercita suveranitatea în mod inteligent și coordonat pentru a clădi acel demos fără de care Uniunea nu poate supraviețui pe termen lung. Marile salturi în istorie nu încep cu un text juridic rigid sau o organizare birocratică, ci cu o convergență de voințe politice, care, printre altele, în cazul nostru, să respingă atât dogmatismul europenist cât și populismul naționalist.  ÎN LOC DE CONCLUZIE: CINE ARE DREPTUL SĂ RENUNȚE LA UN EVENTUAL DREPT NAȚIONAL DE VETO?    O primă observație care se impune este că modalitatea de vot în UE este stabilită prin tratate și numai prin tratate poate fi modificată; iar tratatele se modifică în cadrul unor conferințe interguvernamentale numai prin acordul unanim al statelor membre. Excepție fac „clauzele pasarelă” care, în cadrul juridic existent, permit trecerea de la sistemul unanimității la cel al majorității calificate, dar asta numai în anumite cazuri și numai prin votul unanim al membrilor Consiliului de profil. Politica externă și de securitate nu face parte dintre aceste cazuri și nici nu ar putea face față întrucât ea nu există în sensul în care cu privire la ea nu se adoptă legislație. Or, dacă nu se adoptă decizii cu caracter normativ obligatoriu, ce să votezi?! Oricum, trecând peste aceste observații, dacă unsprezece state membre ar dori renunțarea la veto, nu ar fi destul deoarece o asemenea hotărâre implică, cu titlu de principiu, unanimitatea. Iar dacă cele unsprezece ar dori să inițieze o cooperare consolidată, aceasta nu se poate realiza în domeniul politicii externe care prin natura ei, așa cum am demonstrat anterior, este ori comună ori nu este deloc. În fine, modificarea procedurii de vot nu poate face obiectul unei directive a Comisiei, întrucât tratatele nu i-au conferit o asemenea competență și ele nu pot fi amendate prin directivă. Dacă ne ducem la nivel național, cu referire la România, competența de a negocia și a conveni asupra renunțării la dreptul de veto în cadrul procedurilor de...

Liviu Man despre banii neoprotestanților americani care-au finanțat userismul anticreștin. Filiera...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, jurnalistul Liviu Man a pus sub lupă...

Marius Ghilezan despre victoria AfD în alegeri, consecințele revenirii naționalism-suveranismului nemțesc!

Autor: Oana-Medeea Groza Jurnalistul Marius Ghilezan a analizat, alături de moderatorul Cozmin Gușă, în noul sezon al emisiunii „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, rezultatul alegerilor...

Fritz nu mai e primar, dar nu rămâne fără salariu de...

Dominic Fritz a anunțat că, după ce își va pierde mandatul de primar al Timișoarei, cel mai probabil va fi angajat de USR și va...

Urmăreşte-ne

23,188FaniÎmi place
4,892CititoriConectați-vă
67,100CititoriConectați-vă

Din categorie

spot_img