Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
Nu e cazul să vă îngrijorați, nu e cazul să vă arătați uimiți, ci e timpul să realizați că intrăm în negură. Indiferent de partea cu care simpatizați, rezultatul va fi același. Răul a fost făcut, ieșiri nu prea mai există. Idioții planetei s-au jucat cu chibriturile în depozitul benzinăriei și acum, aflându-ne în momentul exploziei, nu știu dacă mai încălzește pe cineva destinul piromanilor.
Ieri s-a consumat un eveniment absolut de nefăcut. Israelul, într-un atac terorist asupra Iranului, a distrus o parte din infrastructura de gaze a celei mai mari exploatări de acest tip din lume, în partea iraniană. South Pars(Iran) și North Dome(Qatar) exploatează același depozit gigantic de gaze, care reprezintă aproximativ 20% din rezerva mondială.
Într-un răspuns simetric, Iranul a atacat partea de infrastructură de prelucrare a gazelor din Qatar și active ale Aramco(Arabia Saudită). Atacarea Qatarului este văzută de Iran ca mișcare simetrică întrucât emiratul este un aliat fidel al SUA, permițând baze militare americane pe teritoriul său, baze de la care au fost instrumentate numeroase atacuri împotriva Iranului. Arabia Saudită este națiunea care, prin Mohammad Bin Salman, este ombilical legată de SUA și Israel. Atacul asupra instalațiilor de gaz ale Iranului a fost făcut prin spațiul aerian saudit, astfel încât răspunsul Iranului a fost unul cât se poate de normal în astfel de cazuri.
De asemenea, Iranul și-a continuat atacurile asupra Israelului, de data aceasta ajungând la portul sudic Așkelon, element strategic al infrastructurii energetice a țării. Atacul Iranului a vizat elemente de infrastructură petrolieră, republica islamică declarând că, pentru a pedepsi atacul asupra South Pars, are ca scop distrugerea permanentă a infrastructurii energetice israeliene.
Acum nu o să trec la povești moralizatoare. Dar sunt foarte convins că publicul larg nu are habar ce se joacă acolo. Așa că o să vă trec în revistă crizele anterioare pentru a înțelege ce ne așteaptă.
În 1973 am avut Embargoul Arab, care a durat doar șase luni. În urma crizei Statele Unite nu și-au mai recuperat nivelul producției interne de atunci timp de decenii, fiind nevoite să apeleze la importuri și să creeze Rezerva Strategică de Petrol.
Criza cauzată de Revoluția Islamică din Iran(1979) a condus la creșteri accentuate ale prețului petrolului. A durat aproximativ 2 ani pentru ca alți producători(precum Arabia Saudită) să compenseze deficitul. Iranul nu a mai revenit niciodată la nivelul record de producție de dinaintea revoluției(cca. 6 milioane barili/zi) din cauza sancțiunilor permanente la care a fost supus.
Criza din 1990(Războiul din Golf) a durat nouă luni. Kuweit-ul a reușit să recupereze nivelul de dinainte de război în patru ani. Irakul, din cauza sancțiunilor și a războaielor ulterioare, a avut nevoie de peste 20 de ani pentru a depăși constant nivelul din 1990.
Fiecare criză a avut o revenire greoaie. Însă niciodată până acum nu s-a recurs la astfel de atacuri care efectiv urmează să paralizeze întreaga infrastructură de producție din Golf. Desigur, prima consecință va fi spulberarea regatelor arabe de-acolo, dar pe cine mai impresionează asta? Tembelii care au pus la cale distrugerile din Golf, pur și simplu nu realizează că vor pune întreaga lume pe butuci. SUA amenință cu invazia terestră, dar nu au habar de costurile acesteia. Și, mai ales, nu au habar de faptul că întreaga strategie denumită „Defensiva Mozaic” a fost gândită special pentru un astfel de scenariu.
O să vă enumăr acum câteva elemente despre care, cu siguranță că nu știți. O fac pentru a se înțelege că amploarea consecințelor care vor rezulta din tentativa nebunească a lui Trump sunt infinit mai mari decât vă gândiți. Și asta pentru că acolo nu este doar o blocadă a aprovizionării cu petrol și gaze, așa cum știe majoritatea covârșitoare a publicului, ci o ștrangulare a aprovizionării cu o grămadă de alte materii prime și materiale.
Aveți idee de ce aluminiul a atins cel mai înalt nivel din primăvara anului 2022? Regiunea Golfului este unul dintre cei mai mari producători de aluminiu din lume în afara Chinei, utilizând gaz ieftin pentru electroliză. Iată câteva elemente:
- Emiratele Arabe Unite(EGA) produc 2,7 milioane de tone/an, fiind al cincilea cel mai mare producător din lume și cel mai mare din afara Chinei.
- Bahrain(Alba) produce 1,6 milioane de tone/an, deținând una dintre cele mai mari topitorii de aluminiu din lume.
- Arabia Saudită(Maaden/Ras Al Khair) produce 0,8–1 milion de tone/an.
- Qatar (Qatalum) produce 0,6 milioane de tone/an.
- Oman (Sohar Aluminum) – 0,4 milioane de tone/an.
Citiți articolul integral pe trenduri.blogspot.com!
sursă: trenduri.blogspot.com
