Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
De-aici, de pe malurile Bosforului lumea nu se vede atât de dramatic. Uitându-te spre țară, ai tendința să râzi. De ce? Pentru că faci comparația. Aici, în ciuda problemelor, vezi o societate care merge, se învârte. E un dinamism entuziasmant. Cum să compari România cu ce se întâmplă aici? E imposibil. E ca și cum un copil cu un buldozer de plastic ar încerca să concureze un muncitor cu un buldozer profesional. Ce ți-ar putea stârni o asemenea comparație, altceva decât un zâmbet?
Turcia este una dintre țările care ajută Ucraina în conflictul actual. De ce? Probabil, din punct de vedere geostrategic, i-ar conveni de minune să plece rușii din Crimeea. Asta le-ar putea înlesni lor pătrunderea, prin intermediul tătarilor. Însă, sub nicio formă nu-s visători. Ajutorul Turciei pentru Ucraina costă mult. Și de plătit nu plătește turcul(cum spune zicala), ci ucraineanul. Cu alte cuvinte, turcul primește bani frumoși de acolo. Și nu doar de-acolo.
Relațiile bune cu Rusia au transformat Turcia într-un important jucător în domeniul gazelor naturale și a petrolului. Rusia nu e interesată să mai facă elemente de infrastructură, altele decât cele pe care le controlează în totalitate. De aceea acum preferă să-și vândă hidrocarburile la graniță, așa cum o făcea în timpul Războiului Rece: stabilim un preț și vii să-ți ridici marfa de la graniță.
Ce fac turcii? Cumpără gaz pe care apoi îl revând Europei. Și, ca să fie treaba treabă, pe teritoriul lor gazul se amestecă, astfel încât nu vei ști niciodată ce gaz cumperi. Poate să-ți dea turcul orice certificat de proveniență vrei! Și uite-așa, fără să dețină nimic, s-au făcut parte în toate interesele, scoțând „un mic-mare beneficiu” din fiecare. Nici măcar n-am pronunțat cum firmele de procesare a cerealelor sunt principalele beneficiare atât ale cerealelor ucrainene cât și rusești. Trai, neneacă!
Să ne întoarcem acum fața către noi. Ce facem noi cu viața noastră? Facem donații faraonice către Ucraina, știind bine că vreo 30% din banii ăia se evaporă în corupție(de fapt ăsta-i interesul). N-o spun eu, ci sunt zvonuri din jurul unui audit pe care-l face Pentagonul. Auditul e doar o acoperire legală. Dacă mai țineți minte, înainte de acordarea unuia dintre ultimele pachete de ajutorare din epoca Biden, scandalul corupției din Ucraina era atât de mare încât Biden a făcut apel public la Zelenskyi să furemai puțin !!!
Dar nu numai Ucraina e problema. Noi dăm în neștire bani în Republica Moldova pentru întreținerea oligarhiei de-acolo. Toate donațiile pe care le facem, le facem în numele „frăției”. O frăție pe care o clamăm doar noi întrucât lor, într-o proporție de peste 70%, li se cam rupe de chestia asta. Să ne înțelegem: n-am absolut nimic cu moldovenii care se simt români. Aceștia ar fi singurii care ar merita să fie aduși aici, în România și sprijiniți din acele ajutoare. Ar fi un răspuns politic just pe care l-am putea face, o adevărată măsură frățească de care nu s-ar îndoi nimeni din România. Doar că noi acum nu dăm banii moldovenilor, ci lui Soros ca să-și facă interesele în Moldova.
Apoi jucăm penibilul joc al înarmării. Cumpărăm toate pocnitorile de pe piață la prețuri gigantice. Pentru achizițiile absolut halucinante de așa-zise arme ar trebui băgați la pușcărie toți responsabilii. Vă dați seama că nulitatea aia de Ciucă, potrivit doar în postul de magazie de osânză, a fost șeful armatei? Vă dați seama că ăla a coordonat și aprobat achizițiile absolut aiuritoare de avioane care nu se ridică de la sol sau antiaeriene luate pentru a fi donate Ucrainei?
După ce timp de 20 de ani am plătit bir către SUA prin achiziții militare cu cântec, a venit rândul Franței să ridice pretenții. Și așa ne-am trezit că băgăm în programul de guvernare achiziția de rachete având raza de acțiune comparabilă cu praștia.
Citiți articolul integral AICI!
sursă: trenduri.blogspot.com
